Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 7
TIMPUL CA RESURSA 7
1.1 DEFINIREA TIMPULUI 7
1.2 RELATIVITATEA TIMPULUI 10
1.3 TIMPUL CA RESURSA 13
1.4 CONCEPTUL DE MANAGEMENT 14
1.4.1 SCURT ISTORIC AL MANAGEMENTULUI 19
1.4.2 MODELE SI TEORII ALE CONDUCERII 20
CAPITOLUL II 23
MANAGEMENTUL TIMPULUI 23
2.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL TIMPULUI SI EVOLUTIA ACESTUIA 23
2.1.1 TIMPUL CEASULUI SI TIMPUL SOCIAL 26
2.1.2 IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISIPIRE A TIMPULUI 27
2.1.3 TEHNICI DE UTILIZARE CORECTA A TIMPULUI 29
2.2 CELE TREI GENERATII ALE MANAGEMENTULUI TIMPULUI TRADITIONAL 40
2.2.1 CEASUL SI BUSOLA 40
2.2.2 CELE TREI GENERATII DE MANAGEMENT AL TIMPULUI 42
2.2.3 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE FIECAREI GENERATII iN PARTE 44
2.2.4 PARADIGME iN MANAGEMENTUL TIMPULUI 47
2.2.5 MANAGEMENT TRADITIONAL VS MANAGEMENT MODERN 50
2.3 GENERATIA A IV-A DE MANAGEMENT AL TIMPULUI 55
2.4 STABILIREA PRIORITATILOR iN FUNCTIE DE URGENTA SI IMPORTANTA 60
2.4.1 MATRICEA DE ADMINISTRARE A TIMPULUI 61
CAPITOLUL III 67
3.1 REALITATEA INTERDEPENDENTEI 68
3.2 PARADIGMA INDEPENDENTEI 69
3.3 PARADIGMA INTERDEPENDENTEI 71
3.3.1 ORICE COMPORTAMENT PUBLIC ESTE PiNA LA URMA UN COMPORTAMENT PRIVAT. 72
3.3.2 VIATA ESTE UN TOT DIVIZIBIL. 73
3.3.3 iNCREDEREA SE NASTE DIN LOIALITATE. 74
3.4 INTERDEPENDENTA DEFINESTE NOTIUNEA DE IMPORTANTA 74
3.5 INTERDEPENDENTA AUTENTICA ESTE TRANSFORMATIONALA 75
STUDIU DE CAZ 78
1. PREZENTAREA COMPANIEI 78
2. MISIUNE 79
3. STRUCTURA COMPANIEI 79
4. OFERTA DE PRODUSE SI SERVICII 80
5. DOMENII DE ACTIVITATE 81
6. STRUCTURA PROFITULUI: 82
7. DEPARTAMENTE 82
8. PROIECT: ANCHETA STATISTICA PRIVIND PRODUCTIA INDUSTRIALA iN ANUL 2003 85
8.1 CONDUITA GENERALA DE DESFASURARE A PROIECTULUI: 87
8.2 ECHIPA PROPUSA 89
8.3 CALENDAR DE TERMENE 90
8.4 RAPORTAREA AVANSULUI PROIECTULUI 94
8.5 PLANUL DE DESFASURARE A ACTIVITATILOR 94
9. ANALIZA SITUATIEI CRITICE 97
10. SUGESTII DE EVITARE A SITUATIEI CRITICE 100
CONCLUZII 103
BIBLIOGRAFIE 107

Alte date

?INTRODUCERE

Timpul - aceasta Entitate misterioasa - ne subordoneaza si ne guverneaza fiecare segment al vietii, contorizand minusuri si plusuri, bucurii si tristeti, reusite si esecuri intr-un urias sistem devenit Viata.

Fie ca avem ceva de indeplinit, fie ca ne referim la ganduri si sentimente, tot ceea ce facem este legat indisolubil de TIMP. Orice activitate, indiferent de natura si importanta sa, are nevoie de un timp bine definit pentru a fi realizata si nu poate fi gandita in afara lui.

Dincolo de masurarea lui stricta in ore, minute, secunde, adevarata masura a timpului se afla adanc sadita in noi. Tot ceea ce ne inconjoara are in componenta timpul: timpul evolutiei, al cresterii, al invatarii, al muncii, al trairilor etc.

Paradoxul consta in faptul ca, desi suntem constienti de omniprezenta si de importanta sa, inca nu am invatat sa il gestionam asa cum trebuie pentru a da calitate maxima fiecarui moment al existentei noastre.

Constient sau nu, pierdem ore, zile, ani intregi prin hatisul halucinant al “hotilor” de timp, trezindu-ne in final goliti, lipsiti de satisfactia lucrurilor cu adevarat importante, pe care am fi putut sa le facem, dar pe care le-am amanat sau trecut cu vederea la momentul aparitiei lor.

Pe parcursul evolutiei sale omul a pus bazele stiintei, tehnicii, a dezvoltat mijloace de masurare a timpului, l-a clasificat si l-a inchis in tipare, traind cu iluzia ca astfel il va putea controla si ca-l va transforma din “inamic” in supus, liber de a-l folosi in ce mod va dori.

Dar adevarul este ca nu putem controla timpul. Nu-i putem impune sa-si opreasca trecerea, nu-l putem intoarce din drum si nu-i putem dilata durata. Timpul ne controleaza si ne dicteaza fiecare actiune, in timp ce noi asistam neputinciosi la trecerea sa impasibila, fara a putea schimba nici macar o secunda.

Dintotdeauna omul a privit timpul ca pe un inamic si a cautat metode de a-l controla si supune. Iar in zilele noastre, acest lucru s-a acutizat: totul necesita timp, un timp care ni se pare insuficient. Ne-am dori ca ziua sa aiba 32 de ore, pentru a putea cuprinde toate lucrurile pe care le avem de rezolvat; dar, chiar daca acest lucru ar fi posibil, probabil ca tot nu ni s-ar parea suficient.

Singurul lucru pe care il putem face pentru a transforma timpul in aliat, este de a invata sa-l gestionam corect, de a invata sa ne stabilim prioritatile, sa ne planificam cu grija lucrurile pe care le avem de indeplinit si sa incercam sa profitam de oportunitati atunci cand ele apar.

Lucrarea de fata nu se doreste a fi o reteta universal valabila de folosire corecta a timpului, insa poate constitui punctul de plecare catre „economisirea” sa.

Primul capitol incearca sa ofere o perspectiva de ansamblu asupra timpului, dar si asupra conceptului de management. Timpul face parte din acea categorie de entitati carora, desi familiare, nu le putem gasi o definitie care sa le inglobeze toate caracteristicile. Am trecut in revista felul in care este vazut timpul, in functie de perspectiva din care il privim ( fizica, chimie, medicina, psihologie, arta ) si am aratat relativitatea acestui concept.

Am facut apoi referiri la conceptul de management, de la aparitia sa pana in prezent, cu transformarile pe care le-a suferit odata cu dezvoltarea societatii. Managementul reprezinta arta si stiinta de a-i face pe altii sa actioneze in asa fel incat sa se atinga obiectivele unei organizatii, este procesul de dirijare si utilizare a resurselor; cele mai importante resurse de care managementul trebuie sa tina cont sunt: materiile prime, capitalul, resursa umana, informatiile si nu in ultimul rand TIMPUL.

În capitolul doi ne indreptam atentia asupra managementului timpului, asupra necesitatii de a gestiona timpul in cadrul unei organizatii, dar si in viata de zi cu zi. Am prezentat cei mai frecvent intalniti factori de risipire a timpului, cat si metodele cele mai folosite de diminuare a influentei lor. Ne referim aici la metode uzuale, specifice mediului organizational, dar care pot fi aplicate cu succes si in mediul privat, cum ar fi: planificarea, stabilirea prioritatilor, delegarea, apelarea la inovatii tehnice ce economisesc timpul.

Tot in cadrul acestui capitol am introdus conceptul de „generatii de management al timpului”. Aceste generatii se refera la ansamblul de tehnici de gestionare a timpului specifice unei anumite perioade in dezvoltarea managementului timpului. Fiecare generatie se construieste pe fundamentul generatiei precedente, aducand cu sine ceva nou, menit sa asigure o eficienta sporita.

În continuare, am aratat care sunt diferentele structurale intre sistemul traditional de management al timpului, reprezentat de primele trei generatii, si sistemul modern de management al timpului, reprezentat de cea de-a patra generatie. Generatia a patra reprezinta esenta celorlalte trei. Pe langa o structurare mai buna, aceasta generatie propune eficientizarea nu numai a timpului organizational, ci a intregii vieti a individului.

Stephen Covey, promotorul acestei generatii, avanseaza ideea ca, pentru a obtine echilibru, trebuie sa ne planificam corect atat viata profesionala, cat si cea privata, pentru ca acestea sa nu intre in conflict ( lucru care se intampla in majoritatea cazurilor ).

Matricea de administrare a timpului, cu cele patru sectoare delimitate in functie de urgenta si importanta, ofera imaginea de ansamblu a felului in care folosim timpul si arata totodata asupra caror activitati ar trebui sa ne concentram pentru a avea o viata de calitate.

Capitolul trei trateaza timpul si interdependenta evenimentelor. Întreaga noastra viata se bazeaza pe interdependenta. Desi multi dintre noi se axeaza pe paradigma independentei, avand senzatia ca totul se afla in mainile noastre, realitatea ne arata ca, fara a interactiona cu cei din jur, nimic nu este posibil. Omul este o fiinta sociala, de aceea toate actiunile sale sunt integrate unui ansamblu de actiuni colective, interdependente, care duc la rezultate grandioase. Nimic din ceea ce facem nu ar fi posibil de realizat daca nu am avea la baza cunostintele preluate de la ceilalti, daca nu ne-am cladi edificiul pe fundatia consolidata de inaintasi.

Aplicatia practica din ultima parte a lucrarii de fata are rolul de a sustine partea teoretica. Am ales cazul companiei SSD S.R.L. deoarece s-a confruntat la un moment dat cu o situatie critica, datorita gestionarii necorespunzatoare a timpului.

Studiul de caz contine o prezentare amanuntita a companiei, cat si a contractului cu Institutul IRECSON, pentru a oferi o imagine clara a ceea ce trebuia realizat. Odata ce imaginea de ansamblu a fost realizata, am analizat neconcordantele aparute in desfasurarea proiectului.

Am ales prezentarea situatiei din perspectiva companiei SSD pentru ca, desi cauza problemelor – gestionarea ineficienta a timpului – apare in cadrul Institutului IRECSON, efectele sale se vad clar in cadrul SSD – intarzieri, costuri suplimentare etc.)

În cadrul analizei, s-a tinut cont de conceptele folosite in partea teoretica, punctand situatiile critice, modul incorect de solutionare, precum si modalitatile de abordare care ar fi putut duce la evitarea problemelor.

Managerii din zilele noastre trebuie sa stie cum sa gestioneze corect timpul de care dispun, asa incat procesele organizationale sa se desfasoare corespunzator. A sti cum trebuie gestionat timpul de care dispunem reprezinta un avantaj major pentru manageri, deoarece deciziile cele mai importante se iau la nivelul de varf al unei organizatii; orice activitate care nu este gandita corect in unitatea de timp, nu numai ca nu va avea succesul sperat, dar este foarte posibil sa aduca prejudicii importante.

CAPITOLUL I

TIMPUL CA RESURS?

1.1 Definirea timpului

Timpul face parte din acea stranie categorie de entitati pe cat de familiare, pe atat de impenetrabile. Pe cat de usor il intuim, pe atat de greu il conceptualizam. Nimeni nu a fost in stare sa il defineasca. De fapt, definitii sunt multe, dar fiecare se refera nu la timp pur si simplu, ci la un anumit fel de timp: timpul solar si cel atomic, timpul relativist si cel cuantic, timpul cresterii organice si cel al dezvoltarii biologice, timpul entropic si cel subiectiv, timpul diferitelor varste, timpul geologic si cel al lingvisticii istorice, timpul economic- social si cel al dezvoltarii globale, timpul logic si logica temporala, timpul semiotic si cel sistemic, relatia timp-cauzalitate.

Timpul este o dimensiune fundamentala a vietii si societatii. Complexitatea si eterogenitatea sa ne obliga sa-l fragmentam si sa-l analizam, aducand in fata unul sau altul din aspectele sale si lasandu-le in umbra pe celelalte. Pentru matematician, timpul este un parametru reprezentabil pe axa numerelor reale, pentru fizician el a devenit o proprietate a materiei, pentru biolog el evoca numeroasele procese periodice care au loc in organismele vii, pentru psiholog este interesant in primul rand timpul subiectiv, de perceptie si traire a unor evenimente, lingvistul studiaza modul in care sunt gramaticalizate, in unele limbi, diferite categorii temporale, informaticianul se intereseaza de timpul de calcul al algoritmilor pe care-i construieste, economistul urmareste timpul incorporat in diferitele marfuri, modul in care, timpul devenit obiect, poate fi vandut si cumparat, sociologul este preocupat de bugetul de timp al diferitelor categorii sociale, in literatura si arta apar diferite manipulari ale timpului narativ sau dramatic, iar artele vizuale urmaresc procedeele de spatializare a perspectivei temporale. Mai e apoi un timp al marilor grupuri sociale, al popoarelor, al miturilor si al istoriei.

Intervalul temporal are o baza intuitiva, data de egalitatea duratelor cerute de anumite experiente. Orice serie de evenimente constituie o scara temporala, de indata ce evenimentele pot fi datate. Procesul de spatializare a reprezentarii temporale a aparut, in forme rudimentare, de indata ce oamenii au simtit nevoia sa masoare timpul.

Lewis Mumford [1 Solomon Marcus, Timpul, editura Albatros, Bucuresti 1985 apud Lewis Mumford – Technique et civilisation, Seuil, Paris, 1950] a analizat impactul pe care l-a avut aparitia orologiilor in manastirile Evului Mediu, aparitie care a modificat radical raporturile oamenilor cu timpul. Vazut la inceput ca o inventie diabolica, orologiul mecanic avea sa devina mai degraba un simbol al prestigiului si o manifestare a orgoliului decat un instrument de masura. Orologiul a marcat, la un moment al istoriei, emanciparea burgheziei. Dezvoltarea fortelor de productie in societatea capitalista confera timpului o valoare noua, deoarece munca productiva devine ea insasi o valoare, care trebuie masurata prin timpul pe care il comporta.

Daca in Evul Mediu orologiul ii chema pe oameni la rugaciune, odata cu dezvoltarea capitalismului, pierderea timpului devine ea insasi un pacat. Este mentionat in acest sens un citat al vremii: “Sa pastrezi timpul in mare stima, sa fii atent pentru a nu-l pierde, asa cum esti atent sa nu-ti pierzi banii” [2 ibidem apud Fred Caloren – Travail drogue, révolution. La révolte contre le temps, Diogène, nr.70, 1970].

Desprinderea in secolul XVII a omului de natura duce la cristalizarea ideii de a o exploata, de a o transforma si stapani. Productia capitalista transforma natura in obiect. Timpul inseamna bani, inseamna capital, devine o forta de productie, masura insasi a productiei sociale. Timpul este astfel abstractizat, este redus la propria sa masura. “Masurabil si separat de continutul sau, timpul devine un obiect care poate fi cumparat si vandut (...) Dar, ca orice obiect, timpul poate fi concretizat si consumat. Abstractizarea timpului de productie genereaza abstractizarea timpului de odihna. Daca timpul de munca poate fi vandut, atunci timpul de odihna trebuie cumparat”. Jean Baudrillard [3 Jean Baudrillard, La société de consomation, Collection „Idèes”, Gallimard, 1974] il citeaza pe Norman Mailer, care a analizat modul de calcul al productiei sucului de portocale vandut, sub forma congelata sau lichida, in cutii de carton. Cel lichid e mai scump, deoarece producerea lui reclama doua minute in plus. Timpul modern nu mai este niciodata neutru din punct de vedere economic, el se pierde sau se castiga, devenind un echivalent abstract al aurului. Abstractizat si manipulabil, timpul modern este desacralizat. Orele nu mai sunt altceva decat masura lucrului pe care il ai de facut.

În Antichitate, omul nu se putea inca opune mediului sau si reflecta prin mituri dependenta sa de natura; el nu putea inca sa sesizeze lumea exterioara ca o multime de obiecte asupra carora el ar putea actiona. Valoarea timpului nu era inca explicita, deoarece referinta sa la obiectele din jur nu era inca manifesta si poate de aceea eroii antici greci aveau acces la nemurire [4 Vezi si Eleonore Stumb – Norman Kretzmann – “Eternity”, The Journal of Philosophy, vol. 78 - 1981]. În mod asemanator, sfintii Evului Mediu triumfau asupra mortii, sustragandu-se timpului, uneori chiar dispretuindu-l. Acestor timpuri indepartate, epoca moderna le da o replica dura. Salvarea omului nu se mai produce pe cine stie ce taram transcendent, ci se realizeaza zi de zi, aici pe pamant, cu propriile sale maini. Eroii moderni sunt in primul rand cei care stapanesc timpul, cei care stiu sa si-l organizeze mai bine. Timpul a devenit masura actiunii umane. Omul nu mai e prizonierul naturii, ci al organizarii moderne a timpului, in vederea transformarii naturii.

Grecii antici recunosteau doua concepte referitoare la timp, simbolizate de catre doi zei: Cronos si Kairos [5 R. Whipp, B. Adam and I. Sabelis – op. cit., apud Caroline R. Miller – Opportunity, opportunism and Progress: Kairos in the Rhetoric of Technology, 1994 si Dale L. Sullivan – Kairos and the Rhetoric of Belief, Quarterly Journal of Speech, 1992]. Cronos reprezenta timpul liniar, cantitativ, consumabil. El controla trecutul, prezentul si viitorul. El asigura experienta ordonata de viata, si aparenta lucrurilor, facandu-le sa para mai noi sau mai vechi. De la Cronos vine termenul de cronologie, definita ca stiinta care se ocupa cu masurarea timpului prin diviziuni exacte, regulate si care aloca evenimentelor date precise.

Kairos era fiul cel mai mic al lui Zeus. El era tanar, cu picioarele inaripate, si, in mod distinct, avea un carliont foarte lung in mijlocul parului mai scurt. Acest carliont simboliza “timpul potrivit” de care trebuie profitat inainte ca acesta sa “zboare”. Grecii foloseau cuvantul pentru a identifica un punct sau un loc decisiv in timp. Kairos vizeaza semnificatia atat a timpului cat si a spatiului in care un eveniment are loc – cronotipul, intersectia timpului si spatiului. Momentele de tip Kairos ne pot destabiliza sistemul de convingeri.

Richard Onians [6 R. Whipp, B. Adam and I. Sabelis – op. cit., apud R. B. Onians – The Origins of European Thought about the Body, the Mind, the Soul, the World, Time and Fate, New York: Arno

] (1951 / 1973) mentioneaza ca, pe langa “timpul potrivit” sau “liniaritatea timpului”, Kairos aduce cu sine si o metafora spatiala, aceea a unei deschideri critice. Adaptata la conceptiile moderne, e vorba de o “fereastra a oportunitatilor”. Tipul de adevar care intra pe aceasta “fereastra” este cel care se dezvaluie, care trebuie descoperit, nu cel care duce usor la analiza si studiu. “Timpul potrivit” nu poate fi anticipat, prevazut.

Kairos inseamna sa cautam o oportunitate aparte intr-un anumit moment, inseamna a gasi – sau a construi – o deschidere in “acum si aici”, asa incat sa obtinem ceva in “acolo si atunci”. Avand in vedere felul in care situatiile se schimba in timp, relatia dintre trecut si viitor, felul in care un moment difera de urmatorul, Kairos pare a fi un instrument propice pentru examinarea discursului care vizeaza schimbarea, dezvoltarea, progresul. Cronos imparte timpul in trecut-prezent-viitor, pe cand Kairos este situat intre “nu inca” si “niciodata”.

Problema gestiunii timpului devine esentiala. Problema e de a da fiecaruia posibilitatea materiala si formatia necesara pentru ca stapanirea timpului sa devina nu numai posibila, ci si creatoare de noi valori.

1.2 Relativitatea timpului

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noaste existente. Despre timp putem vorbi in mai multe sensuri: ca interval intre doua evenimente, ca mediu in care se petrec evenimentele, ca timp fizic sau ca experienta subiectiva. În fiecare caz, scurgerea timpului este marcata de schimbarile care se petrec in lucruri sau pe care le percepem producandu-se.

Este cunoscuta teoria conform careia timpul este relativ. Factorii care pot determina relativitatea timpului pot fi de ordin: fizic, biologic, istoric, social, cultural, religios.