Pagina documente » Stiinte Economice » Traficul de influenta. Asemanari si deosebiri intre traficul de influenta si alte infractiuni

Despre lucrare

lucrare-licenta-traficul-de-influenta.-asemanari-si-deosebiri-intre-traficul-de-influenta-si-alte-infractiuni
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-traficul-de-influenta.-asemanari-si-deosebiri-intre-traficul-de-influenta-si-alte-infractiuni


Cuprins

I. Notiuni introductive
I. A. Aspecte generale referitoare la infractiuni cu privire la coruptie.
I. B. Scurt istoric al incriminarii faptei in legiuirile anterioare.
II. Elementele constitutive ale infractiunii
traficul de influenta
Notiune. Definitie
II. A. Obiectul infractiunii
II. B. Subiectii infractiunii
II. C. Latura obiectiva
II. C1. Elementul material
II. C2. Urmarea imediata
II. C3. Legatura de cauzalitate
II. D Latura subiectiva
II E. Formele infractiunii
II F. Modalitatile infractiunii
II G. Sanctiuni
1. Pedeapsa principali
2. Pedeapsa complimentari
3. Confiscarea speciali
III. Asemanari si deosebiri intre infractiunea
traficul de influenta si alte infractiuni.
1. Traficul de influenta si luarea de mita
2. Traficul de influenta si inselaciunea
IV. Elemente de drept comparat
Franta
2. Spania
3. Federatia Rusa
4. Polonia
5. Ungaria
6. Statele Unite ale Americii
I. Notiuni introductive
I. A. Aspecte generale referitoare la infractiuni cu privire la coruptie.
I. B. Scurt istoric al incriminarii faptei in legiuirile anterioare.
II. Elementele constitutive ale infractiunii
traficul de influenta
Notiune. Definitie
II. A. Obiectul infractiunii
II. B. Subiectii infractiunii
II. C. Latura obiectiva
II. C1. Elementul material
II. C2. Urmarea imediata
II. C3. Legatura de cauzalitate
II. D Latura subiectiva
II E. Formele infractiunii
II F. Modalitatile infractiunii
II G. Sanctiuni
1. Pedeapsa principali
2. Pedeapsa complimentari
3. Confiscarea speciali
III. Asemanari si deosebiri intre infractiunea
traficul de influenta si alte infractiuni.
1. Traficul de influenta si luarea de mita
2. Traficul de influenta si inselaciunea
IV. Elemente de drept comparat
Franta
2. Spania
3. Federatia Rusa
4. Polonia
5. Ungaria
6. Statele Unite ale Americii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?_________________________________________________________________?

I. Notiuni introductive

I. A. Aspecte generale referitoare la infractiuni cu privire la coruptie.

Coruptia poate fi privita ca fenomen social, expresie a unor manifestari de descompunere morala, de degradare spirituala sau ca fenomen juridic, care este forma cea mai grava a coruptiei.

In legislatia noastra spre deosebire de cea a altor state (Italia, Franta, Statele Unite ale Americii, s.a.), nu exista vreun text care sa incrimineze o infractiune denumita "coruptie", dar literatura juridica cuprinde in aceasta notiune, in sens larg, numeroase incalcari ale legii penale ce privesc sfera relatiilor de serviciu.

Intr-un sens restrans, faptele de coruptie ce intra sub incidenta legii penale sunt acelea prin care o persoana incearca sau reuseste sa determine un functionar aflat in exercitiul atributiilor ca, in schimbul unor foloase materiale sau a altor foloase necuvenite, sa comita un act contrar legii sau indatoririlor sale de serviciu sau sa favorizeze in orice mod persoanele implicate; in mod corelativ, tot fapte de coruptie sunt si faptele acelor functionari care accepta - in schimbul unor asemenea avantaje - sa aiba o astfel de comportare in cadrul serviciului.

Organizarea prevenirii coruptiei este o problema de mare importanta si o mare actualitate pe plan national si international, determinata de dinamica in continua crestere a infractionismului, de diversificarea formelor sale de manifestare si de ridicare a ponderii criminalitatii cu grad sporit de pericol social, care fac ca sensibilitatea si reactia publicului fata de o asemenea evolutie ingrijoratoare sa fie tot mai accentuate.

Coruptia este cel mai mare dusman al democratiei. In prevenirea si combaterea coruptiei exista insa si destule motive de optimism. Instituirea democratiei si a economiei de piata, constituie cea mai buna baza pentru lupta impotriva coruptiei.

Cuvantul "coruptie" deriva din latinescul "coruptio-onis" si inseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie si de asemenea, desfranare, depravare [1 Dictionarul limbii romane, Editura Academiei Bucuresti, 1958, p. 190] .

Codul penal roman intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, cu modificarile ulterioare, cat si legile speciale nu dau o definitie termenului de coruptie. Întalnim, insa, doua situatii in care fara a fi definit intalnim termenul de "coruptie".

1) In art. 202 C.p., avand ca denumire marginala "Coruptia sexuala", care incrimineaza actele cu caracter obscen savarsite asupra unui minor sau in prezenta unui minor. De asemenea, in art. 261 C.p. intitulat "Încercarea de a determina marturia mincinoasa", foloseste termenul de "coruptie", care pedepseste incercarea de a determina o persoana prin constrangere sau corupere sa dea declaratii mincinoase intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori.

2) In titlul Legii nr.83 din 21 iulie 1992 "privind procedura urgenta de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie", a carei sfera de aplicare este limitata, in mod exclusiv, la infractiunile de luare de mita (art. 254 C.p.), dare de mita (art. 255 C.p), primire de foloase necuvenite (art. 256 C.p.) si trafic de influenta (art. 257 C.p.).

Se poate observa in aceste doua exemple ca termenul de "coruptie" are un sens larg si un sens restrans. In acest sens, Codul penal cuprinde mai multe fapte asa-zise de coruptie, in sensul cel mai larg al acestei notiuni. Astfel, unele din infractiunile contra statului se comit, de cele mai multe ori, pentru un profit sau alt avantaj: tradarea (art. 155), tradarea prin transmitere de secrete (art. 157), spionajul (art. 159), subminarea economiei nationale (art. 165).

Se incadreaza in acceptiunea larga de fapte de coruptie si infractiunile contra avutului privat si public, la care subiectul urmareste sau doar accepta un folos material injust pentru sine sau pentru altul, asa fiind urmatoarele infractiuni: furtul (art. 208-210 C.p), talharia (art. 211 C.p.), pirateria (art. 212 C.p.), abuzul de incredere (art. 213 si 227, C.p.), gestiunea frauduloasa (art. 214 C.p.), inselaciunea (art. 215 C.p.), insusirea bunului gasit (art. 216 C.p.), tulburarea de posesie (art. 220 C.p.), si tainuirea (art. 221 C.p.).

Dintre infractiunile contra autoritatii, mentionam uzurparea de calitati oficiale (art. 240 C.p.), sustragerea de inscrisuri (art. 242 alin. 1 si 3, C.p.), sustragerea de sub sechestru (art. 244 C.p.).

La infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, putem identifica, drept fapte de coruptie: abuzul in serviciu contra intereselor persoanei (art. 246 C.p.), abuzul in serviciu contra intereselor publice (art. 248 C.p.), luarea de mita (art. 254 C.p.), darea de mita (art. 255 C.p.), primirea de foloase necuvenite (art. 256 C.p.), si traficul de influenta (art. 257 C.p.).

Pot fi considerate, de asemenea, infractiuni de coruptie si unele infractiuni de fals, precum: falsificarea de monede sau alte valori (art. 282 C.p.), falsificarea de timbre sau bilete de transport (art. 283 C.p.), falsificarea de valori straine (art. 284 C.p.), falsificarea instrumentelor oficiale (art. 286 C.p.), folosirea instrumentelor oficiale false (art. 287 C.p.), falsul material in inscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul de inscrisuri sub semnatura privata (art. 290 C.p.) si uzul de fals (art. 291 C.p.).

Dintre infractiunile la regimul stabilit pentru anumite activitati economice retine: specula (art. 295 C.p.), inselaciunea la masuratoare (art. 297 C.p.), divulgarea secretului economic (art.298 C.p.), concurenta neloiala (art.301 C.p.) si deturnarea de fonduri (art. 302 C.p.).

Si in unele legi speciale sunt incriminate anumite fapte de coruptie. Astfel, in Legea nr. 12/1990 sunt prevazute o serie de infractiuni ilicite (art. 5). In Codul comercial roman (art. 880) si Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (art. 208) se sanctioneaza bancruta frauduloasa, iar in Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (art. 5) se sanctioneaza penal aceasta practica.

In legile speciale exista insa infractiuni care au un si mai pronuntat caracter de fapte de "coruptie". De exemplu, Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei pedepseste (art. 11) fapta parintelui, tutorelui sau ocrotitorului legal, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale in scopul adoptiei unui copil. La fel se sanctioneaza si fapta persoanei care, in vederea obtinerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau inlesneste adoptia unui copil.

Prin Legea nr. 4/1995 privind donarea de sange, utilizarea terapeutica a sangelui si organizarea transfuzionala in Romania au fost incriminate, printre altele, actiunea de a determina o persoana sa doneze sange in schimbul unor drepturi banesti, in scopul comercializarii sangelui donat sau a derivatelor sale si organizarea transfuziei in scopul obtinerii de profit realizat pe seama sangelui, a plasmei si a derivatelor sangvine de origine umana.

Tot in legi speciale este incriminata asa-zisa coruptie electorala. Astfel, conform Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, se pedepsesc promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase in scopul determinarii alegatorului sa voteze sau sa nu voteze pentru un anumit candidat, precum si primirea acestora de catre alegatori, in acelasi scop. De asemenea, potrivit Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului se pedepseste promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase alegatorului cu scopul sa voteze sau sa nu voteze pentru o anumita lista de candidati sau candidat independent, precum si primirea acestuia de catre alegator, in acelasi scop (art. 77 alin. 1). In conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, sunt prevazute pedepsele pentru incalcarea dispozitiilor legale corespunzatoare privind alegerea Presedintelui Romaniei.

Legislatia penala romana in vigoare foloseste explicit notiunea de coruptie pentru a incrimina diverse acte prin care se urmareste obtinerea de avantaje pe cai ilicite.

In literatura juridica de drept penal, in sfera notiunii de coruptie, inteleasa in mod strict, sunt incluse doar patru infractiuni din categoria infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Este vorba, pe de o parte, despre luarea de mita (art. 254 C.p.) si primirea de foloase necuvenite (art. 256 C.p.), care sunt infractiuni de serviciu, iar pe de alta parte, darea de mita (art. 255 C.p.) si traficul de influenta (art. 257 C.p.), care sunt infractiuni in legatura cu serviciul.

I. B. Scurt istoric al incriminarii faptei in legiuirile anterioare.

In vechiul drept penal romanesc, coruptia apare incriminata destul de tarziu - in perioada domniilor fanariote - si atunci imperfect. Infractiunea de "trafic de influenta" nu o gasim incriminata alaturi de celelalte infractiuni care intra in sfera coruptiei.

Abia in anul 1780, in Pravilniceasca Condica a domnitorului Alexandru Ion Ipsilante, in art. 4, subtitlul "Pentru cei ce se judeca adica pentru reclamanti si aparatori", se spune ca cel care, fiind parte la proces, face apel la un al treilea pentru a-i cere sa puna influenta sa in joc, nu poate continua procesul.

In lucrarea sa, "Coruptia functionarilor publici in dreptul penal roman” [1 I.Munteanu - La coruption des fonctionnaires publics en droit penal roumain, Geneva, 1931] , I. Munteanu se intreba in 1931: "Cine-si poate imagina ca exercitiul influentei, astazi atat de practicat, fusese reprimat de legea domnitorului Alexandru Ipsilante?" Observam ca autorul citat foloseste expresia "exercitiul de influenta" si nu pe cea de "trafic de influenta", pentru ca prima are o sfera de aplicare mult mai larga.

Intr-adevar, legiuitorul nu cerea ca persoana influenta sa fi intervenit in schimbul unui avantaj material. Era indiferent daca persoana interesata a dat sau nu ceva; de asemenea, era indiferent daca persoana influenta a promis daruri sau orice alt avantaj. Se cerceta numai daca se facuse apel la o persoana influenta, fara sa fi fost nevoie de o contraprestare materiala.

Se pedepsea atat persoana influenta cat si cel care facuse apel la aceasta [2 V.Dobrinoiu - Coruptia in dreptul penal roman, Bucuresti 1995, p.96] .

Asadar, ideea de trafic de influenta apare pentru prima data cu 100 ani inaintea reglementarii Codului penal francez, acesta reprezentand o contributie a gandirii juridice romanesti la dezvoltarea dreptului penal din Europa, facand onoare legislatorilor de atunci.

Codul penal din 1865 incrimina traficul de influenta in articolul 146, astfel: "Orice particular care, in numele sau sau in numele vreunui functionar public, administrativ sau judecatoresc, cu stirea sau fara stirea acestuia, intr-un chip direct sau indirect va cere, va lua, sau va face sa i se promita daruri sau alte foloase nelegitime, spre a interveni, spre a face sau nu vreun act din cele privitoare la atributiile acelui functionar, se va pedepsi cu inchisoare de la 6 luni pana la 2 ani si cu amenda, valoarea indoita a lucrurilor luate sau promise, fara ca aceasta amenda sa fie mai mica de 200 lei.

Lucrurile primite sau valoarea lor, se vor lua in folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatii unde s-a comis faptul.

Iar daca mijlocitorul va fi functionar, va pierde dreptul de a mai ocupa functiuni si nu va putea primi pensiune” [3 V.Dobrinoiu - op.cit. p.101] .

Traficul de influenta prevazut si pedepsit in art. 146 C.p.rom. nu este preluat din Codul penal francez de la 1810, el fiind incriminat in Franta abia prin legea de la 4 iulie 1889. [1 Paul I. Partion, M.I. Popadopolu, Codul penal adnotat, Editura Librariei Socec&Comp S.A., Bucuresti, 1922]

Realizarea unitatii nationale, evolutia vietii social-economice romanesti, dezvoltarea capitalismului in Romania au facut necorespunzatoare legislatia penala prezentata mai sus.

Ca urmare, la 17 martie 1936 a fost adoptat un nou Cod penal, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937. Acest cod incrimina traficul de influenta in art. 252, articol situat in Titlul III din Partea speciala "Crime si delicte contra administratiei publice", cap.II - "Delicte savarsite de functionari sau particulari".

Ceea ce a preocupat, in primul rand, pe legiuitor, atunci cand a incriminat traficul de influenta a fost tocmai necesitatea ca actele ce intra in atributiile functionarilor sa nu fie facute sub influenta unor persoane interesate si nici macar sa nu se lase o asemenea impresie. Persoanele care speculeaza influenta lor, reala sau presupusa, asupra unui functionar, discrediteaza serviciul din care face parte acesta, organizatia careia ii apartine acel serviciu si, in ultima instanta, chiar pe functionar, creand o stare de suspiciune in legatura cu corectitudinea lui.

S-a spus ca "in anumite situatii si intr-o oarecare masura", incriminarea traficului de influenta "fereste de daune materiale persoanele credule care s-ar putea lasa induse in eroare” [2 S.Kahane, in lucrarea colectiva Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol.IV, Partea speciala, Editura Academiei, Bucuresti, 1972, p.253] .