Pagina documente » Stiinte Economice » Transformarea sistemului economic in Romania dupa 1990

Despre lucrare

lucrare-licenta-transformarea-sistemului-economic-in-romania-dupa-1990
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-transformarea-sistemului-economic-in-romania-dupa-1990


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL 1.
IMPORTANTA SISTEMULUI SISTEMUL BANCAR ROMiNESC iN PERIOADA DE TRANZITIE
1.1 FUNCTIILE SI ROLUL BANCILOR iN PERIOADA DE TRANZITIE
1.2 BANCA CENTRALA SI FUNCTIILE EI
12.2.1 Functia de bancher al statului
1.2.2 Functia de casier al statului
1.2.3 Functia de emisiune monetara
1.2.4 Functia de centru al politicii monetare
1.2.5 Functia de veriga centrala a sistemului bancar
1.2.6 Functia de centru al politicii valutare
1.2.7 Functia de reprezentant al statului in relatiile financiare
1.3 RESTRUCTURAREA SISTEMULUI BANCAR ROMiNESC
1.3.1 Restructurarea portofoliilor bancare
1.3.2 Recapitalizarea bancilor
1.3.3 Reducerea riscului moral in sistemul bancar
1.3.5 Riscul sistemic si restructurarea sistemului de plati
1.3.6 Privatizarea bancilor
CAPITOLUL 2.
REFORMA SISTEMULUI BANCAR
iN ROMiNIA DUPA ANUL 1990
2.1 EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMiNESC
2.2 STRUCTURA ACTUALA A SISTEMULUI BANCAR DIN ROMiNIA
2.3CADRUL REGLEMENTAR iN CARE BANCILE iSI DESFASOARA ACTIVITATEA

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1.

IMPORTANTA SISTEMULUI SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA DE TRANZITIE

1.1 FUNCTIILE SI ROLUL B?NCILOR ÎN PERIOADA DE TRANZITIE

În economia socialista sistemul bancar a avut un rol pasiv. Banca Centrala de stat si bancile specializate erau elementele sistemului numit in literatura de specialitate monobancar. Bancile erau din punct de vedere functional entitati contabile si administrative care tineau evidenta fondurilor imprumutate intreprinderilor de stat in conformitate cu prevederile planului de finantare , de cele mai multe ori fara nici-o legatura cu rentabilitatea , riscurile si costul oportunitatii proiectelor finantate.

Problema principala in crearea unui sector financiar eficient si competitiv este asigurarea mobilizarii economiilor interne si alocarea lor eficienta catre cele mai rentabile utilizari. Îndeplinirea acestei functii confera institutiilor financiare un rol central in impunerea disciplinei financiare la nivelul intreprinderilor.

Bancile vor influenta in diferite moduri derularea procesului de privatizare. Din punct de vedere strict financiar , ele vor trebui sa asigure nu numai capitalul necesar pentru ca sectorul privat sa cumpere intreprinderile de stat, ci si creditarea intreprinderilor de stat ce se restructureaza. În lipsa altor institutii financiare, bancile vor trebui sa asigure si serviciul de consultanta pentru clienti, jucand un rol relativ important chiar in conducerea intreprinderilor cu probleme.

În practica, bancile raman singurele institutii capabile sa impuna disciplina financiara asupra intreprinderilor de stat, fortandu-le sa respecte restrictia bugetara. Astfel cele mai multe intreprinderi de stat nu-si vor asuma singure sarcina modernizarii si a restructurarii.

Un sistem financiar concurential si eficient reprezinta si o conditie preliminara pentru dezvoltarea unei piete de capital. Eforturile tarilor din zona de a dezvolta fonduri de investitii, piete de obligatiuni si actiuni, nu pot avea succes in lipsa gamei complete de servicii oferite de banci pentru asigurarea gestiunii portofoliilor de valori mobiliare, informarea clientilor precum si pentru sprijinirea acestora in gasirea celei mai potrivite modalitati de finantare a proiectelor lor.

Sistemul financiar bancar in ansamblul sau indeplineste si alte functii de o importanta maxima pentru economie si intreprinderi, indeosebi in ceea ce priveste mecanismele de transmitere a politicii monetare si sistemul de plati.

Din 1990 si pana in prezent sistemul financiar-bancar romanesc a suferit transformari majore dar perioada de tranzitie catre o structura relativ stabila nu este incheiata, date fiind procesele semnificative care au loc la nivelul bancilor comerciale. Din punct de vedere structural sistemul bancar romanesc este organizat la doua niveluri caracterizate prin functii diferite - la primul etalon banca centrala care, conform statutului sau, poate fi privita ca autoritate monetara si autoritate bancara; -la cel de-al doilea nivel se afla bancile comerciale si celelalte institutii specializate de credit.

În afara sistemului bancar propriu-zis, dar tot in sfera relatiilor financiare, actioneaza alte institutii financiare cum ar fi societatile de asigurare, fonduri mutuale de plasament, casele de schimb valutar, casele de amanet precum si un numar nedeterminat dar relativ redus de persoane care ofera imprumuturi cu dobanzi ridicate.

Desi structura aceasta este relativ stabila, in cadrul ei se produc in permanenta modificari de ordin cantitativ si calitativ legate de aparitia unor noi institutii si evolutia diferitelor componente.

Cea mai mare parte a fluxurilor legate de procesul de intermediere financiara se deruleaza in Romania prin intermediul bancilor comerciale , astfel ca sistemul bancar reprezinta principalul element al sistemului financiar romanesc.

1.2 BANCA CENTRALA SI FUNCTIILE EI

O banca centrala nu este produsul unei evolutii normale generate de dezvoltarea pietelor financiare. Ea a aparut ca urmare a unor favoruri guvernamentale, se bucura de anumite privilegii si are anumite responsabilitatii. În general aceasta banca apare ca un ?bancher al statului? si al celorlalte banci din sistem.

Sarcina principala a unei banci centrale o reprezinta influentarea comportamentului sistemului intr-un sens consistent cu scopurile politicii economice prin folosirea unor instrumente specifice, atat de piata (cum ar fi vanzarile (cumpararile de titluri sau devize) cat si administrative (cum ar fi masurile de control selectiv al creditelor) cu un impact imediat asupra pietelor financiare dar indeosebi asupra celei monetare.

12.2.1 Functia de bancher al statului

Motivul originar al infiintarii primelor banci centrale a fost de a asigura finantarea cheltuielilor publice. În perioada de inceput s-au manifestat si costurile indirecte ale acestei resurse, si cu timpul, s-a impus necesitatea asigurarii unei finantari care sa nu afecteze puterea de cumparare viitoare a monedei nationale. Ca urmare, in majoritatea tarilor, dreptul statului de a apela la banca centrala pentru credite este limitat prin lege. În SUA, de exemplu, Sistemul Rezervei Federale nu are voie sa acorde Trezoreriei credite in mod direct, titlurile datoriei publice care apar in activul SRF fiind cumparate pe piata secundara.

În Romania prin Legea Finantelor (art 14) ?se interzice acoperirea cheltuielilor administrative centrale de stat prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantare directa de catre banci?.

În majoritatea statelor banca centrala deschide Trezoreriei o linie de credit pentru a-i asigura acesteia suficienta flexibilitate in gestiunea bugetara curenta. Finantarea acesteia pe termen scurt este, de regula, deschisa automat, exceptie, facand Germania. În aceasta tara creditele sunt acordate sectorului public la discretia acestuia. Finantarea pe termen scurt a Trezoreriei este plafonata in multe cazuri: in Italia la 14% din bugetul anual, in Franta se acorda doua transe din care prima de 10.5 miliarde franci, in Romania 10% din bugetul anual, in Ungaria 3% din bugetul anual. La aceste linii de credit dobanda perceputa este diferita, dar de regula este egala cu rata oficiala a dobanzii (rata de refinantare sau taxa oficiala a scontului) sau cu rata dobanzii de pe piata interbancara.

Exceptii sunt Banca Italiei care crediteaza la 1%, Franta - prima transa gratuit, a doua la rata de refinantare minima, Banca Ungariei - 40% din rata de refinantare si BNR care finanteaza gratuit.

Finantarea Trezoreriei se poate face si prin cumpararea de titluri ale datoriei publice pe piata primara. Cele mai multe banci centrale nu opereaza decat pe piata secundara, totusi Banca Italiei, Banca Angliei pot cumpara titluri pe piata primara.

În majoritatea statelor, banca centrala este cea care se ocupa de plata dobanzii la imprumuturile de stat si rascumpararea sau retragerea din circulatie ;la scadenta, a titlurilor datoriei publice, din fonduri bugetare dar prin reteaua proprie de unitati.

1.2.2 Functia de casier al statului

Banca Centrala este responsabila pentru executarea operatiilor de casa ale Trezoreriei si evidenta contabila a acestora. Conturile Trezoreriei sunt intotdeauna administrate de Banca Centrala.

În majoritatea tarilor contul curent al trezoreriei are sold creditor (in Italia soldul este in general debitor si acoperit prin credite ale bancii centrale). Pentru acest sold creditor in unele tari se bonifica dobanda (U.K., Franta, Italia, Elvetia). Cel mai adesea ca si pentru celelalte depozite la banca centrala nu se bonifica dobanda (SUA, Belgia, Germania, Olanda). În unele din aceste tari acest fapt este compensat de faptul ca disponibilitatile Trezoreriei in contul curent care depasesc un anumit plafon de casa sunt reinvestite in cadrul sistemului bancar. În Romania ?BNR nu va plati dobanzi pentru disponibilitati ?(Legea 34/1991 art 29).

Pentru serviciile prestate Trezoreriei in cele mai multe tari banca centrala nu percepe comisioane.? Pentru toate operatiile efectuate pentru Trezoreria statului, BNR nu va percepe comisioane? (Legea 34/1991 art 28).

1.2.3 Functia de emisiune monetara

Bancile centrale detin ?monopolul? emisiunilor monetare inca din a doua jumatate a secolului XIX. De regula , emisiunea se desfasoara in cadrul bancii centrale conform unor proceduri cu caracter mai degraba tehnic. La monopolul emisiunii de bancnote s-au adaugat si alte functii vizand elementele si functionarea sistemului monetar, delegate de legislativ prin statutele bancii centrale (inclusiv in Romania):

? stabilirea denumirii unitatii monetare.

? stabilirea valorilor nominale, dimensiunilor, greutatii si desenului semnelor monetare.

? emisiunea de moneda divizionara.

1.2.4 Functia de centru al politicii monetare

Este functia prin care se sustine o crestere economica neinflationista mentinand piete financiare ordonate. Pentru aceasta formularea si, mai ales, implementarea politicii monetare de catre banca centrala este esentiala.