Pagina documente » Stiinte Economice » Turismul in statiunea balneoclimaterica. Structura organizatorica (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-turismul-in-statiunea-balneoclimaterica.-structura-organizatorica-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-turismul-in-statiunea-balneoclimaterica.-structura-organizatorica-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
I. TURISMUL
I.1 CONCEPTE DE TURISM SI TURIST
I.2 CLASIFICAREA FORMELOR DE TURISM
I.3 TURISMUL IN CONTEXTUL ECONOMIEI NATIONALE
I.4 CONTRIBUTIA TURISMULUI LA DEZVOLTAREA ECONOMICO- SOCIALA
II. TURISMUL BALNEAR
II.1 STATIUNI BALNEO - CLIMATERICE
II.2 STATIUNEA BALNEOCLIMATERICA MONEASA
II.2.1 ASEZAREA GEOGRAFICA
II.2.2 CAI DE ACCES
II.2.3 CLIMA
II.2.4 RETEAUA HIDROGRAFICA
II.2.5 FLORA SI FAUNA
III. S.C. MONEASA S.A.
III.1 STUDIU DE CAZ ? SOCIETATEA COMERCIALA MONEASA S.A.
III.1.1 CONTINUTUL SI CARACTERISTICILE IN CARE SE DESFASOARA ACTIVITATEA
III.1.2 ISTORIC AL SOCIETATII
III.1.3 LOCALIZARE SI AMPLASAMENT
III.2 MODEL STRATEGIC DE OPTIMIZARE
III.2.1 STRUCTURA ORGANIZATORICA A CONDUCERII
III.2.2 MANAGEMENTUL SOCIETATII
III.2.3 RESTRUCTURAREA ORGANIZATORICA
III.3 POLITICI DE MARKETING
III.3.1 POLITICA DE PRODUS
III.3.2 POLITICA DE PRET
III.3.3 POLITICA DE DISTRIBUTIE SI PROMOVARE
III.3.4 ANALIZA ACTIVITATII TURISTICE DESFASURATE
III.4 ANALIZA OFERTEI
III.4.1 BAZA TEHNICO-MATERIALA A S.C.MONEASA S.A.
III.4.2 TARIFE
III.4.3 ANALIZA CERERII
III.5 INDICATORII ACTIVITATII TURISTICE
III.5.1 INDICATORII SPECIFICI TURISMULUI
III.5.2 INDICATORI AI CHELTUIELILOR TURISTICE
III.5.3 INDICATORII INCASARILOR DIN TURISM
IV. AGENTIA DE TURISM
IV.1 INFIINTAREA AGENTIEI DE TURISM
IV.2 OPERATIUNI TEHNICE ALE AGENTIILOR DE TURISM
IV.3 STRUCTURA TEHNICA A AGENTIEI DE TURISM
V. CONCLUZII SI PROPUNERI

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1 – TURISMUL

1.1.CONCEPTE DE TURISM SI TURIST

Desi este considerat de cei mai multi specialisti ca un fenomen propriu perioadei contemporane turismul s-a cristalizat la sfarsitul sec al XIX –lea si ca atare primele incercari de definire si caracterizarea lui dateaza din aceasta perioada.

Pornind de la premisa ca in fiecare ramura economica reprezinta locul unei productii de bunuri sau servicii care sunt consumate intr-un mod specific, turismul are ca obiect o productie si un consum de bunuri sau servicii eterogene care concura la satisfacerea nevoilor turistilor, a nonrezidentilor. Rezulta de aici ca definirea turismului, se raporteaza subiectului acestor activitati, adica turistul si aduce in discutie doua elemente: mobilul si deplasarea.

Una din primele incercari de definire a turismului ca fenomen social si economic apartine lui E.Guy Freuler si dateza din 1880. Potrivit parerii lui turismul este “ un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanptatii si schimbare a mediului, de cultivarea sentimentului de receptivitate fata de frumusetiile naturii.

Un punct de vedere interesant exprima profesorul Edmond Ricard. Belgia in 1910, considerand turismul “ansamblul organelor si functiilor acestora” primite deopotriva din punct de vedere al luicare se deplaseaza si a celor care profita de pe urma cheltuielilor facute de acesta.

O definitie mai expresiva este formulata in 1938. De Levaille Nizerolle potrivit careia turismul este ansamblul activitatiilor nonlucrative ale omului in afara ariei de resedinta.

Unul din specialistii consacrati in cercetarea fenomenului turismului, a carui definitie a fost imbratisata de numerosi teoriticieni, este profesorul elvetian W.Hunziker. El defineste turismul prin ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasare sisejur al persoanelor, in afara locului de resedinta atat timp cat sejurul si deplsarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare Pe o pozitie foarte apropiata se situeaza si dr. K.Kraptf ceea ce ii conduce pe cei doi autori la formularea unui punct de vedere comun si mai elaborat, dar care pastreaza aceleasi elemente. Definitia propusa de W. Hunziker si K. Kraptf, avand meritul de a realiza o abordare mai complexa a turismului ca fenomen economico – social, se constituie in literatura de specialitate ca moment de referinta.

Între specialisti cu contributie meritorie la definirea turismului se remarca deasemenea R. Baretje si J.Krippendorf opiniile lor subliniind ideea de calatorie.pentru propria placere, dar si necesitatea includerii in conceptul de turism dupa care concura la satisfacerea nevoilor turistului. O reflectare sugestiva a continutului si complexitatii activitatii turistice poate fi redata astfel: latura a sectorului tetiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor de agremenrt si recreere sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si reuniuni, include toate activitatiile necesare satisfacerii nevoilor de consum si servicii ale turistilor.

Totodata clasificarea conceptului de turism propune, asa cum se sublinia la inceput corelarea acestuia cu evolutiile inregistrate, in definirea subiectului actiunii, respectiv a turistului.

Prima incercare de unificare a punctelor de vedere a fost realizata in anul 1937 cand in recomandarea comitetului de experti statisticieni ai Ligii Natiunilor a fost acceptata urmatoarea definitie pentru turistul strain “ orice persoana ce se deplaseaza pe o durata de cel putin 24 h intr-o alta tara diferita de cea in care se afla domiciliul sau permanent”. Corespunzator acestei definitii sunt considerati turisti persoane care calatoresc pentru propria placere sau pentru alte motive ( familiale, de sanatate ); cei care participa la diferite manifestari internationale sau misiuni de orice natura , persoane care calatoresc in interes de afaceri, cei care iau parte la croaziera maritima indiferent de durata sejurului. Sunt excluse din categoria turistilor: persoane care vin intr-o tara (cu sau fara contract de munca ) pentru a ocupa o functie sau a executa o activitate remunerata; cei care isi stabilesc resedinta intr-o alta parte, elevii si studentii care locuiesc temporar in strainatate, persoane cu domiciliul intr-o tara si locul de munca intr-o tara in vecinatate, calatorii cu tranzit chiar daca durata calatoriei depaseste 24 de ore.

În anul 1950, Uniunea Intenationala a Organismelor Oficiale de Turism ( UIOOT) accepta aceasta definitie cu o singura modificare si anume includerea in categoria turistilor a elevilor si studentilor care locuiesc temporar in strainatate. Totodata a fost adoptata definitia excursionismului, ca fiind aceasta persoana care calatoreste pentru care calatoreste pentru pentru placerea proprie ca si turist dar ca durata mai mica de 24 de ore ( deci nu comporta innoptare) si a calatorului in tranzit, considerat a fi persoana care traverseaza o tara , chiar daca ramane mai mult de 24 de ore cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata si sa aibe alte motive deca cele turistice.

Si ulterior acestei date au existat preocupari in definirea turismului, momentele mai importante au fost: Conferinta Nationala U a turismului si calatoriilor Internationali, reunite la Roma in 1963 si Sesiunea a XV- a Comisiei de statistica a ONU in 1968 precizatiile facute cu aceste ocazii nu au fost de natura sa schimbe radical continutul acceptat in 1950.

În privinta turistului national, acesta este definit ca orice persoana care viziteaza un loc altul decat acela unde are domiciliul obisnuit, in interiorul tarii sale de resedinta, pentru orice alt motiv decat acela de a exercita o activitate remunerata efectuand un sejur de cel putin 24 de ore.

1.2.CLASIFICAREA FORMELOR DE TURISM

În literatura de specialitate s-au cristalizat mai multe clasificari ale formelor de turism, in functie de criteriile utilizate pentru gruparea cat mai omogena a acestora:

A. dupa locul de provenienta al turistilor, distingem:

- turism intern – practicat de cetatenii unei tari in limitele granitelor sale;

- turism extern – care se refera la vizita cetatenilor straini, intr-o tara si plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor tarii. La randul sau turismul extern poate fi:

- turism receptiv – care reprezinta acea parte a turismului extern care inregistreaza primirile cetatenilor straini intr-o tara, acesti cetateni avand domiciliul permanent in tara trimitatoare

- turism emitator – care reprezinta acea parte a turismului extern care inregistreaza plecarile cetatenilor unei tari pentru calatorii in scop turistic in strainatate

B. dupa gradul de mobilitate al turismului, distingem:

- turism de sejur – in cadrul acestei forme de turism se include, in functie de utilizarea timpului disponibil pentru calatorii:

- turism de sejur lung – atunci cand durata sejurului intr-o localitate depaseste o luna de zile. Aceasta forma de turism este caracteristica pentru persoane care opteaza pentru tratamente medicale ca si pentru cele care dispun de venituri mari;

- turism de sejur mediu – atunci cand durata sejurului intr-o localitate este cuprinsa intre 3 – 30 zile;

- turism de sejur scurt – atunci cand durata sejurului este de 1 – 3 zile. În cadrul acestei forme de turism ocazional si de sfarsit de saptamana

- turism itinerant – se refera la turistii care pe toata durata timpului afectat calatoriei se deplaseaza in mod succesiv in diferite localitati fara sa depaseasca, in medie, un numar de 4–5 innoptari intr-o localitate.

C. dupa gradul de sezonalitate – formele de turism se clasifica astfel:

- turism de iarna – englezii sunt considerati inventatorii acestei forme de turism; primele destinatii turistice montane care au fost lansate pe piata sunt Chamonix si Grindenwald;

- turism de vara – care include cea mai veche forma de turism, turismul trend

- turism ocazional – turism localizat in timp si spatiu, cu fluxuri limitate ca durata, determinate de activitati specifice ca: vanatoare, pescuit sportiv

D. din punct de vedere al organizarii prestatiilor turistice, se evidentiaza:

- turism organizat – care constituie acea forma de turism in care prestatiile turistice la care apeleaza turistii, destinatia, precum si perioada in care vor fi prestate aceste servicii sunt stabilite in prealabil prin contracte sau alte amenajari comerciale;

- turism neorganizat – care reprezinta acea forma de turism in care nu are loc o angajare prealabila a serviciilor turistice, a destinatiei si a perioadei de realizare a calatoriei; in acest caz, turistul apeleaza direct la unitatile prestatoare de servicii turistice, in timpul efectuarii calatoriei;

- turismul semiorganizat – in acest caz o parte din servicii sunt angajate in prealabil, iar restul in momentul efectuarii calatoriei.