Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I : Notiuni introductive
Sectiunea I : Reglementare
Sectiunea II : Definitia ultrajului
Sectiunea III : Notiunea de autoritate
Sectiunea IV : Evolutia in timp a incriminarii ultrajului in legislatia romina
Sectiunea V : Elemente de drept comparat
Sectiunea VI : Aspecte criminologice
Sectiunea VII : Caracterul complex al infractiunii de ultraj
Capitolul II : Aspecte particulare ale infractiunii de ultraj in dreptul comun (Precizari preliminarii)
Sectiunea I : Obiectul juridic special (generic)
Sectiunea II : Obiectul material
Sectiunea III : Subiectul infractiunii de ultraj
Subsectiunea I : Subiectul activ
Subsectiunea II : Subiectul pasiv
Sectiunea IV : Continutul constitutiv al infractiunii de ultraj
Subsectiunea I : Latura obiectiva
A. Elementul material
B. Conditiile infractiunii de ultraj
C. Continutul infractiunii de ultraj si alte infractiuni
D. Urmarea imediata
E. Legatura de cauzalitate
Subsectiunea II : Latura subiectiva
Sectiunea V : Forme , modalitati, sanctiuni
Subsectiunea I : Formele infractiunii
Subsectiunea II : Modalitatile infractiunii :
A. Modalitati normative
B. Modalitati faptice
Subsectiunea III : Sanctiuni
Sectiunea VI : Formele agravate ale infractiunii de ultraj
Subsectiunea I : Forma agravata
Sectiunea VII : Cazuri speciale de pedepsire (art.239)
Sectiunea VIII
Subsectiunea I : Legaturi si asemanari cu alte infractiuni
Subsectiunea II : Ultrajul si nerespectarea hotaririlor judecatoresti
Sectiunea IX : Aspecte procesuale
Capitolul III : Aspecte particulare ale infractiunii de ultraj in legile speciale
Sectiunea I : Relatia dintre reglementarea din dreptul comun si cea speciala
Sectiunea II : Obiectul ocrotirii penale
Sectiunea III : Subiectii
Sectiunea IV : Latura obiectiva
Sectiunea V : Latura subiectiva
Sectiunea VI : Formele infractiunii
Sectiunea VII : Regimul sanctionator
Sectiunea VIII : Aspecte procesuale

Alte date

?{p}

?Capitolul I

Notiuni introductive

Sectiunea I

Reglementare

Infractiunea de ultraj este reglementata in articolul 239 din partea speciala a Codului penal :

“Insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii.”

Continutul articolului 239 mentinut asa cum a fost modificat prin Legea nr.6 din 29 martie 1973, publicata in Buletinul Oficial nr.49 din 6 aprilie 1973 corespundea in reglementarea anterioara acestei legi cu articolul 253 care incrimina fapta de “ultraj contra functionarului” si cu articolul 255 care incrimina fapta de “ultraj cu violenta”, ambele fiind asezate in titlul III al cartii a doua privind “Infractiuni contra administratiei publice”.

Concentrandu-l in cadrul articolului 239, Codul penal prin modificarea din 1973 a incriminat cele doua fapte ca variante ale aceleiasi infractiuni de ultraj.

Prima varianta constituie varianta tip – simpla a infractiunii de ultraj, iar cea de a doua constituie varianta agravata a aceleiasi infractiuni.

Variantele se deosebesc prin natura actiunii incriminate : prima se caracterizeaza printr-o activitate materiala specifica infractiunii de insulta , iar cea de a doua prin una specifica infractiunii de lovire sau alte violente ori infractiunii de vatamare corporala.

Codul penal actual, in forma instituita prin Legea nr.140 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial din 14 noiembrie 1996, adauga ultrajului o noua varianta, pe langa celelalte doua, si anume, cand acestea din urma sunt savarsite impotriva unui magistrat, politist, jandarm ori alt militar.

Ultrajul se incadreaza in titlul V al Codului penal special, “infractiuni contra autoritatii” alaturi de alte infractiuni precum “ ofensa adusa unor insemne”, “ofensa adusa autoritatii”, “uzurparea de calitati oficiale”, ”portul nelegal de decoratii sau semne distinctive”, ”sustragerea sau distrugerea de inscrisuri”, ”ruperea de sigilii” si “sustragerea de sub sechestru”.

O reglementare speciala se da ultrajului prin Decretul – lege nr.41/1990 privind asigurarea unui climat de ordine si legalitate publicata in M.Of. nr.16 din 27 ianuarie 1990. Aceasta reglementare este o lege penala speciala cu aplicare pe durata nedeterminata, deoarece cuprinde exclusiv norme de drept penal si de drept procesual penal, prin care sunt incriminate fapte ca infractiuni speciale, in raport cu cele de drept comun din Codul penal, instituindu-se si o procedura speciala de urgenta, pentru urmarire si judecare, indiferent daca sunt sau nu intrunite conditiile prevazute in art.465 si 466 Cod de procedura penala.

Reglementarea cuprinde doua articole :

- art.1 : “Insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui ofiter, maistru militar, subofiter sau militar in termen din cadrul Ministerului Apararii Nationale, politiei sau a altor unitati ale Ministerului de Interne, aflat in executarea unei misiuni de asigurare a ordinii si linistii publice, de aparare a avutiei nationale, a vietii, a integritatii corporale si a bunurilor cetatenilor si in legatura cu activitati indeplinite in executarea unei asemenea misiuni, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Lovirea sau orice alte violente , precum si vatamarea corporala savarsite impotriva uneia dintre persoanele si in conditiile aratate in alin.1, se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani”

Faptele prevazute in alin. 1 si 2 indreptate impotriva judecatorilor sau procurorilor, militari sau civili, sau a membrilor tribunalelor extraordinare aflati in exercitiul functiunii, se sanctioneaza cu pedepsele prevazute in acele alineate.

Persoanele aflate in stare legala de retinere sau detinere care produc acte de dezordine si se manifesta violent impotriva cadrelor militare cu atributii de comanda, paza si supraveghere se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani, fara a se putea depasi maximul general al inchisorii prevazut de Codul penal.

- art.2 : “Urmarirea si judecarea infractiunilor prevazute in art.1 se fac de urgenta potrivit procedurii privind infractiunile flagrante.” [1 Augustin Ungureanu , Aurel Ciopraga – “Dispozitii penale din legi speciale romane comentate si adnotate cu jurisprudenta si doctrina”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, vol.I, p.208 ;]

Sectiunea II

Definitia ultrajului

Pornind de la definitia legala a ultrajului , in literatura de specialitate, ultrajul a fost definit sub diferite forme , in esenta aceleasi: “ În acceptiunea curenta a termenului, prin ultraj se intelege ofensa adusa unui reprezentant al autoritatii publice in exercitiul functiunii” [2 Oliviu Aug.Stoica, “Drept penal – partea speciala”,Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1976, p.219 ;].

“Ultrajul este fapta care aduce atingere demnitatii, libertatii sau integritatii fizice a unui functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii, ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiei” [3 Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ioan Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, “Explicatii teoretice ale Codului penal roman”,Editura Academiei, Bucuresti, 1972, vol.IV, p.8 ;].

Sectiunea III

Notiunea de autoritate

Cuvantul autoritate , inclus in denumirea titlului V al Codului penal are un continut necesar a fi cunoscut pentru a intelege notiunea infractiunii de ultraj.

Autoritatea este un atribut al puterii [4 Vintila Dongoroz s.a. , “Explicatii teoretice ale Codului penal roman”, Bucuresti, 1972, vol.IV, p.8 ;] specific formelor organizationale etatice, dar care este conferit prin lege si unor forme organizationale fara caracter etatic, atunci cand acestea au ca scop promovarea unor interese generale.

De acest atribut, prin care , intr-un sens larg, se intelege prestigiul de care trebuie sa se bucure toate aceste forme organizationale, depinde in mare masura, exercitarea corespunzatoare a atributelor pe care le au potrivit legii si desfasurarea in bune conditii a activitatii lor.

De aceea legea penala apara atributul autoritatii impotriva tuturor faptelor care-i aduc atingere, incriminand aceste fapte si sanctionandu-le in raport cu gravitatea lor.

Odata cu aparitia statului si a aparatului de stat, au fost adoptate si legi impotriva faptelor care aduceau atingere respectului datorat autoritatii statului si functionarilor acestuia.

S-a avut in vedere ca buna functionare a statului presupune o autoritate nestirbita, iar autoritatea statului se mentine numai daca cetatenii manifesta respectul cuvenit fata de organele de stat.

De aceea, aceste organe, trebuie ocrotite impotriva atingerilor aduse prin comportari de natura a leza autoritatea cu care sunt investite.

Constitutia Romaniei (1991) a definit in Titlul III care sunt “autoritatile publice” ale statului roman actual : Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si Administratia publica precum si puterea judecatoreasca.

Autoritatea in stat se exercita in cadrul acestor trei puteri, fiecare avand atributii proprii si organizare de sine statatoare.

Conform principiului separatiei puterilor in stat, Adunarea Constituanta a Romaniei nu numai ca nu a incredintat aceste trei puteri unei singure persoane sau unei singure autoritati statale, dar a mers mai departe si a operat demarcatii clare chiar inauntrul fiecarei puteri.

Astfel, puterea legislativa nu este incredintata unui singur corp legislativ, ci ea este conferita Camerei Deputatilor si Senatului care nu o pot exercita decat impreuna.

Puterea executiva este incredintata altor autoritati publice : Presedintele Romaniei, Guvernului si Administratiei publice.

În sfarsit, puterea judecatoreasca apartine instantelor judecatoresti – Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante reglementate de lege, care o exercita cu sprijinul Ministerului Public si al Consiliului Superior al Magistraturii.

Ultrajul apare material ca o fapta savarsita in contra unor persoane ce detin in cadrul aparatului de stat anumite functii ; conceptual si normativ, fapta este indreptata contra autoritatii de stat pe care acea persoana este chemata sa o exercite.

Actiunile savarsite contra demnitatii, libertatii sau integritatii corporale a functionarului prin care se exercita “autoritatea de stat” sunt mijloace prin care se loveste aceasta autoritate.

Pericolul social pe care il prezinta ultrajul rezulta asadar nu numai din actiunile prin care este savarsita fapta, ci indeosebi din situatia speciala a subiectului pasiv al infractiunii.

Autoritatea de stat ca valoare sociala presupune respect si eficienta ; or aceste insusiri sunt serios stirbite atunci cand cei care o exercita ar putea fi lasati fara aparare impotriva actiunilor ce sunt de natura sa le creeze o proasta reputatie.

Prin urmare, necesitatea incriminarii ultrajului isi are ratiunea in preocuparea de a asigura functionarilor care exercita autoritatea de stat posibilitatea de a-si indeplini in bune conditii atributiile ce le revin, asigurare ce implica interventia legii penale ori de cate ori acest exercitiu este periclitat.