Pagina documente » Stiinte Economice » Importanta creditului ca parghie financiara in sustinerea agriculturii de catre puterea publica

Cuprins

lucrare-licenta-importanta-creditului-ca-parghie-financiara-in-sustinerea-agriculturii-de-catre-puterea-publica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-importanta-creditului-ca-parghie-financiara-in-sustinerea-agriculturii-de-catre-puterea-publica


Extras din document

Alte date

?

Capitolul I

Importanta creditului ca parghie financiara in sustinerea agriculturii de catre puterea publica

Din punct de vedere etimologic cuvantul “credit” vine de la verbul latin “credere” care inseamna “a crede, a avea incredere”. Creditarea este deci o activitate riscanta care presupune luarea de masuri ferme pentru reducerea riscului, mai ales in agricultura unde aceasta are un grad mai ridicat datorita legilor biologice care guverneaza procesul de productie.

Creditul reprezinta o forma si o parghie economica de baza a economiei moderne contemporane. Exprima relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut in bani sau care vinde marfuri sau servicii pe datorie (cu plata amanata temporar) si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste imprumutul sau cumpara pe datorie. Acordarea creditelor exprima o activitate care pune indirect in raport disponibilitatile in cautare sau in asteptare de utilizare cu imprumutatorii prin intermediul unor institutii specializate.

Principalele forme ale creditului sunt: creditul bancar, comercial,credit pentru consum si creditul pe termen scurt. A deschide un credit inseamna a pune la dispozitia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit in limitele si conditiile stabilite dinainte.

In orice economie moderna exista conceptul de echilibru financiar care nu poate fi infaptuit fara implicarea creditului. Echilibrul financiar nu poate fi indeplinit in mod permanent doar ca tendinta, numai daca avem in vedere dinamismul si unitatea complexului economic national la care participa si creditul. Din aceasta perspectiva creditul este o parghie financiara determinanta a politicii agrare de sustinere de catre stat a agriculturii, prin care se urmareste echilibrarea raportului dintre finantatorii si utilizatorii de credite.

Elementele componente ale pietei creditului agricol sunt:

- oferta de credite pentru agicultura care se realizeaza prin intermediul sistemului bancar in care un rol determinant l-a avut si il are Banca Agricola urmata de Bankcoop, Cooperativele de credit, Bancpost si alte institutii.

- cererea vine din partea tuturor participantilor la activitatea agricola indiferent daca sunt producatori sau prestatori de servicii, proprietari sau arendasi, intreprinderi, gospodarii taranesti sau asociatii agricole. Tot in sfera creditului agricol sunt cuprinse si creditele folosite pentru nevoile de productie si investitii ale apelor, silviculturii, pajistilor, statiunilor pentru mecanizarea agriculturii, unitatilor de valorificare a produselor agricole.

Creditul reprezinta relatia baneasca exprimata de imprumutul acordat cu titlu rambursabil si conditionat de obicei de plata unei dobanzi. El asigura legatura dintre cererea si oferta de pe piata de credite.

In devenirea sa istorica activitatea de creditare a agriculturii romanesti a tinut cont atat de specificul local cat si de modelele europene din epoca de unde rezulta caracterul modern (mai putin perioada comunista) al creditului capabil sa raspunda eficient diverselor solicitari din partea masei largi a producatorilor agricoli.

Inceputul creditului in Romania se situeaza in Evul Mediu sub forma creditului camataresc practicat de zarafi.

In mod organizat creditul agricol functioneaza in Romania de 128 de ani adica din 1873 (9 martie), prin infiintarea Creditului Funciar Rural. Aceasta este prima institutie specializata de acest gen avand cea mai mare perioada de functionare (1873 – 1923). Creditul Funciar Rural a avut un rol major in crearea unei baze materiale care sa ajute la transformarea agriculturii traditionale intr-o agricultura de piata. Aceasta institutie a fost organizata dupa modelul Landchaft-urilor germane si al Creditului Funciar al Frantei.

Necesitatea stringenta a organizarii creditului agricol decurgea, in primul rand din ponderea mare pe care agricultura o avea in economia Romaniei si din faptul ca 83% - 87% din populatia activa lucra in aceasta ramura. De asemenea, agricultura constituia baza exportului romanesc (60% din acesta).

Dupa revolutia din 1989 au intervenit schimbari majore si in sistemul de credit ca de altfel in intreaga circulatie baneasca. Intrega activitate bancara se desfasoara in Romania prin Banca Nationala si prin societatile bancare constituite in baza legii nr.31/1990 ca societati comerciale.

In cadrul sistemului actual de credit, Banca Nationala este institutia centrala dar si veriga principala a relatiilor de credit. Banca Nationala a Romaniei este organ unic de emisiune a banilor. Ea elaboreaza si fixeaza principalele reglementari in domeniul monetar, de credit, de plati si valutar. Acesta institutie asigura lichiditatile sistemului bancar, refinanteaza celelalte societati bancare si efectueaza operatiuni de intermediere bancara.

Bancile (inclusiv banca centrala) sunt principalele verigi de infaptuire a politicii monetare, valutare si de credit. Ele trebuie sa constituie, inca din perioada de tranzitie spre economia de piata, un organism gigantic cu un rol foarte mare in economie.

Odata cu trecerea la economia de piata rolul creditului sporeste si, deasemenea, face sa creasca puterea de actiune productiva a capitalului. Desigur, tranzitia la economia de piata presupune mai mult capital chiar daca resursa acestuia o constituie creditul.

1.1 Necesitatea sustinerii agriculturii de puterea publica

Agricultura constituie o ramura economica de interes strategic national, chemata sa asigure securitatea hranei pentru populatie si sa produca si pentru export. Ea este supusa unor fenomene naturale si economice care influenteaza direct productia agricola cum sunt: calamitatile naturale, daunatorii, bolile in domeniul cresterii animalelor sau variatiile preturilor produselor agricole. Pentru a contracara efectele negative ale acestor fenomene si pentru a-i asigura conditii corespunzatoare de activitate si dezvoltare, agricultura are nevoie de un important sprijin din partea statului.

In tarile dezvoltate programele privind agricultura se bazeaza pe sprijinul financiar acordat de stat cu titlu nerambursabil. In aceste tari finantarea bugetara a capatat caracterul unui instrument de interventie din partea statului in agricultura, de sustinere a intereselor unor categorii de producatori sau de consumatori, de protejare a pietei interne de concurenta straina sau de cucerire a unor piete externe pentru plasarea surplusului de produse agricole.

Statele Unite ale Americii, inainte de a-si fi construit puternica lor industrie au realizat o agricultura performanta. Statele Unite ale Americii reprezinta cel mai mare exportator de cereale si de soia. Suprematia agriculturii s-a realizat pe baza unor finantari bugetare puternice si indelungate. Fermierii americani au beneficiat de ajutoare financiare din partea statului sub forma subventiilor si a avantajelor fiscale. De subventii au beneficiat in special fermele mari. Acestea se acordau atat pentru acoperirea cheltuielilor materiale dar si a celor sociale (rente viagere celor ce paraseau timpuriu activitatea agricola sau indemnizatii pentru recalificarea fortei de munca disponibilizata din agricultura). Agricultura a beneficiat de fonduri si pentru actiuni specifice cum sunt irigatiile, desecarile.

Tarile membre Uniunii Europene beneficiaza de ajutoare financiare publice pentru agricultura din doua surse: prima o reprezinta bugetele nationale, iar cea de a doua, fondurile structurale comunitare.

In Romania agricultura este considerata prioritate nationala strategica. In strategia de guvernare se urmareste consolidarea proprietatii private si asigurarea pietelor agricole. Prin politica agricola se urmareste sa se creeze un sistem eficient de finantare a agriculturii si de sprijin prin forme diversificate a agricultorilor.

Formele de finantare de la bugetul de stat a agriculturii in Romania sunt:

? Sistemul de cupoane valorice care a fost instituit pentru a facilita procurarea de materiale si servicii necesare lucrarilor agricole. Cupoanele reprezinta bonuri valorice care se acorda gratuit persoanelor fizice care exploateaza terenuri agricole individual sau in asociere. Aceste cupoane se distribuie beneficiarilor la inceputul anului si se pot utiliza pentru achitarea contravalorii urmatoarelor materiale si servicii: seminte, material de plantat, ingrasaminte chimice, motorina, lucrari mecanice de arat, semanat, de intretinere a culturilor si de recoltat.

? Fondul pentru finantarea cheltuielilor aferente lucrarilor agricole din sectorul vegetal si al celor pentru cresterea animalelor. Acest fond se constituie din alocatii bugetare puse la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si este gestionat prin banci comerciale. El serveste acordarii de credite producatorilor agricoli pentru finantarea lucrarilor agricole si cresterii animalelor. Beneficiarii creditelor le vor rambursa in 360 de zile si la rambursare beneficiaza de o bonificatie de 70% (din volumul dobanzilor datorate).

? Prime pentru achizitii de cereale pentru consum.

? Prime de export la porumb si la vitei.

? Subventii pentru acoperirea unei parti din pretul semintelor si pentru finantarea stocurilor de grau; subventionarea Regiei de Imbunatatiri Funciare.

Statul sustine agricultura prin credite deoarece:

-asigura mediul extern desfasurarii actiunilor de pe piata financiara agricola

-are la indemana instyrumente financiare specifice economiei de piata libere, bazata pe proprietatea privata fapt ce exclude orice imixtiune in gestionarea activitatii atat la coordonatorii de crerdite cat si la beneficiarii acestuia

-poate accelera/ decelera intensitatea parghiilor de interventie pe beneficiarii de credite in functie de marimea fondurilor resurselor si de interesele momentului sau de perspectiva.

Bugetul de stat mai finanteaza o serie de cheltuieli de capital referitoare la imbunatatiri funciare, reproductia si selectia animalelor si asigura rambursarea creditelor externe.

1.2 Rolul creditului in ansamblul de sustinere a agiculturii

In economia de piata creditul are un rol imens. Alaturi de finante, creditul este unul dintre motoarele principale ale intregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum mare de produse. Rolul creditului este foarte mare in satisfacerea echilibrului dintre cerere si oferta in economia de piata. Cerintele legii cererii si ofertei nu ar putea fi satisfacute fara participarea creditului, indeosebi a celui bancar.

Un alt mare rol al creditului se manifesta si in concentrarea capitalului, a resurselor. Cu ajutorul creditului sunt adunate capitaluri marunte si finantate obiective mari de investitii sau actiuni mari de productie. De asemenea, creditul contribuie la efectuarea ritmica a platilor dintre furnizori si beneficiari, si deci, la eliminarea sau macar diminuarea posibilitatilor de aparitie a blocajelor in lant.

Marele om de stiinta Gheorghe Ionescu-Sisesti arata inca cu peste o jumatate de secol in urma: “Creditul a ajuns la o importanta covarsitoare in toate ramurile de productie. El inlesneste colaborarea capitalului cu energia si initiativa intreprinzatorului.”