Pagina documente » Stiinte politice » Mass-media intre teorie si practica

Cuprins

lucrare-licenta-mass-media-intre-teorie-si-practica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-mass-media-intre-teorie-si-practica


Extras din document

CUPRINS
Introducere.........pag.3
Partea I: Mass-media intre teorie si practica...pag.4
Partea a II-a: Media si modernitatea..............pag.19
Concluzii...........pag.34

Alte date

?

INTRODUCERE

Prezenta lucrare este structurata in 2 parti, avand o parte teoretica, si o parte in care voi incerca sa evidentiez rolul mass-media in societatea contemporana.

Mass-media reprezinta ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare. Comunicarea de masa se realizeaza prin presa, radio, televiziune, cinematograf, discuri si alte mijloace.

În ultima perioada au fost realizate numeroase studii despre mass-media si au aparut numeroase institutii care sa poata utiliza si gestiona noile tehnologii, comunicarea cunoscand dimensiuni impresionante.

Mass-media are o importanta deosebita, constituindu-se intr-o forta imensa, care nu numai ca informeaza, dar si modeleaza atitudini si comportamente.

Efectele mass-media se pot manifesta in numeroase domenii ale vietii umane: social, cultural, politic, economic si pot avea o influenta atat pozitiva ( de educare, de informare, culturala), cat si negativa asupra oamenilor (cresterea violentei in societate). Totodata, si receptorii mass-media au influenta asupra acesteia. De regula, mijloacele de media ( radioul, presa, televiziunea ) reflecta opinia publica prin intermediul publicitatii facute rezultatelor anchetelor, sondajelor de opinie.

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze mijloacele de comunicare in masa, impactul acestora asupra indivizilor, rolul si functiile acestora in comunicarea moderna. De asemenea, voi incerca sa evidentiez legatura dintre mass-media si comunicarea de masa.

PARTEA I

MASS – MEDIA ÎNTRE TEORIE SI PRACTIC?

Sintagma mass-media desemneaza ansamblul mijloacelor de informare in masa ori chiar comunicarea de masa, in intregul ei. [1 Dorin Popa, Mass-media, astazi, Institutul European, Iasi, 2002, p.5]

De-a lungul deceniilor expresia mass-media a fost inlocuita de termenul media care semnifica, simultan, tehnica de producere si transmitere a mesajelor, suma mesajelor difuzate si chiar ansamblul producatorilor acestor mesaje. Astazi se folosesc constructii lingvistice care contin acest cuvant si care s-au impus in limbajul specialistilor: multimedia, noile media, macromedia, hypermedia, media analysis, mediatizare sau mediere.

Mass-media, in conceptia lui Sergiu Tamas, este definita astfel: „Ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare si influentare a maselor sau, altfel spus, comunicarea de masa realizata prin presa, radio, televiziune, cinematograf, discuri si alte mijloace. Gruparea lor intr-o singura categorie se intemeiaza pe faptul ca toate contribuie la crearea unei culturi de masa, proprie civilizatiei moderne, diferita de cultura rezervata publicului instruit, cultura dobandita prin institutii de invatamant si carti. Cultura de masa vehiculeaza prioritar anumite valori (tinerese, frumusese feminine sau masculine, confort, consum) si elaboreaza o mitologie proprie (vedete). Comunicarea de masa a devenit deosebit de importanta in politica si activitatea de guvernare a societatii, datorita posibilitatilor oferite pentru informarea si influentarea milioanelor de cetateni, ceea ce a determinat o anumita estompare a formelor traditionale de comunicare politica. În aceste procese, un rol prioritar revine televiziunii.” [2 Sergiu Tamas, Dictionar politic, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993, p.167]

În timp, elementul media a constituit un prilej de controverse si dispute conceptuale, ajungand sa primeasca acceptii diverse:

a) tehnica sau un ansamblu de tehnici de:

- producere a mesajelor si de fabricare a unor suporturi manevabrile, ceea ce implica un anume timp de transport;

- transmitere instantanee a mesajelor printr-un canal anume (unde hertziene, cablu) catre un terminal (receptor, monitor);

b) ansamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici;

c) ansamblul organizatiilor care produc sau trateaza aceste mesaje. [3 Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999, p.19]

În ultimele decenii au fost realizate numeroase studii despre mass-media, iar crearea unor noi mijloace de multiplicare a mesajelor – internetul, noile media, satelitii comunicationali, multimedia, intranetul, hypermedia – a facut necesara aparitia de institutii care sa poata utiliza si gestiona noile tehnologii, comunicarea cunoscand dimensiuni impresionante.

Studiile asupra sistemului mass-media manifestate in ultimele trei decenii, s-au dovedit a fi preocupate de efectele si puterea acesteia la nivel societal.

Studiul stiintific [4 Dorin Popa, op.cit., p.12] al procesului de comunicare tinde sa se centreze pe una sau alta din urmatoarele intrebari: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?. Specialistul lui „cine” (comunicatorul) studiaza factorii care dau nastere comunicarii si o dirijeaza. Aceasta subdiviziune se numeste analiza de reglare (control analysis). Cel care studiaza radioul, presa, cinematograful si alte canale de comunicare participa la analiza mijloacelor de informare (media analysis). Cand centrul de interes s-a constituit din persoanele atinse de aceste mijloace de informare, vorbim de analiza audientei (audience analysis). Daca problema tratata se refera la impactul asupra receptorilor, se vorbeste despre analiza efectelor (effect analysis).

În opinia cercetatorilor Lasswell, Lazarsfeld si Hovland, media sunt parti ale socialului, asigurandu-i acestuia importante functii, precum informarea, educarea, divertismentul etc.. Mass-media raspund continuu cerintelor si urgentelor sociale.

McQuail [5 Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicarii pentru studiul comunicarii de masa, Editura Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Bucuresti, 2001, p.35] considera mass-media ca fiind „o sursa de putere”, „o arena” in care afacerile vietii publice sunt jucate la nivel mondial, dar si relansatori ai culturii de calitate sau arbitri ai modei, manierelor si ai stilurilor de viata. Media sunt o industrie in crestere si foarte schimbatoare, asigurand locuri de munca, producand bunuri si servicii, hranind industrii apropiate. De asemenea, pot fi intelese ca o institutie, dezvoltandu-si propriile reguli si norme care o leaga de alte institutii sociale. Institutia mass-media este reglata, la randul ei, de catre societate. [6 Dorin Popa, op.cit., p.17]

În general, comunicarea umana se poate constitui pornind de la doua mari tipuri de relatii:

a) directe: comunicarea se realizeaza intre doua sau mai multe personae, aflate in pozitii de proximitate (de obicei spatiala); in actul comunicarii ele interactioneaza, se influenteaza reciproc. Acest tip de comunicare poarta numele de comunicare interpersonala;

b) indirecte: comunicarea este mediata de un suport mai mult sau mai putin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul) sau de un bun produs de un ansamblu de institutii, specialisti si dotari tehnologice (cartile, filmele, ziarele, radioul, televiziunea, internetul). [7 Mihai Coman, op.cit., p.14]

În cadrul comunicarii mediate se include urmatoarele doua tipuri de relatii: comunicarea mediata tehnologic (leaga grupuri umane mai putin numeroase) si comunicarea de masa (leaga conglomerate sociale enorme). [8 Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatica, Editura Institutul European, Iasi, 2000, p.121]

Comunicarea mediata tehnologic cuprinde teleconferintele (realizate prin telefon), vizioconferintele (prin internet), dialogul prin e-mail, discursurile, concertele sau spectacolele amplificate prin instalatiile specifice.

În comunicarea de masa se regasesc acele forme de comunicare in care intre emitator si receptor se interpun instalatii tehnice sofisticate si institutii complexe: sistemul editorial, redactiile din presa scrisa, radio sau televiziune, studiourile de productie cinematografica sau discografica.

Exista similitudini sau chiar partiale suprapuneri intre comunicarea interpersonala si cea de masa, totusi, cea de-a doua se distinge (de prima) prin cateva caracteristici esentiale care sunt legate de difuzare, de productia (si circulatia) mesajelor, de numarul receptorilor, de tehonologie si de caracterul noninteractiv al comunicarii. [9 Dorin Popa, op.cit., p.54]

Comunicarea de masa difera de comunicarea interpersonala prin urmatoarele caracteristici:

1) asimetria (unidirectionalitatea) relatiei dintre comunicator si auditor, in avantajul celui dintai; audienta e lipsita de reprezentare si de capacitatea de a raspunde;

2) interpunerea unei tehnologii complexe; medierea contactului prin tehnologiile comunicarii de masa inseamna, printre altele, si marirea distantei, fizice si sociale, dintre transmitator si receptor, sporind misterul in reprezentarile acestuia din urma si accentuand inegalitatea relatiei;

3) feed-back-ul cvasi-inexistent de la receptori la comunicator; in schimb, se fac studii de audienta, studii asupra efectelor si studii privind receptarea mesajelor (sondaje, anchete, studii panel); reprezentarile pe care si le fac unii despre altii, comunicatorii si auditorii, sunt autiste, nenegociabile si stereotipe: comunicatorii utilizeaza un stereotip al audientei, in vreme ce o parte a auditorilor adopta conceptii stereotip despre asteptarile legate de mass-media;

4) continutul comunicarii de masa, fiind fabricat si multiplicat, difera de cel transmis pe canalele interpersonale, problemele din sfera publica difera de cele personale sau de cele ale cercetatorilor supraspecializati. [10 idem, p.55-56]

Comunicarea de masa prezinta un set de caracteristici, independent de diferentele intre diferite media, intre formele de organizare sociala si contexte istorice: [11 Paul Dobrescu, Alina Bargaoanu, Mass-media si societatea, Comunicare.ro, 2003, Bucuresti, p.112-113]

a) implica mijloace tehnice si institutionale de producere si difuzare, de unde miza de a exploata comercial inovatiile tehnice, pentru a face posibil ca formele simbolice sa fie produse si difuzate pe scara larga;