Pagina documente » Stiinte Economice » Planul de marketing pentru un anumit produs (S.C. XYZ)

Cuprins

lucrare-licenta-planul-de-marketing-pentru-un-anumit-produs-s.c.-xyz-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-planul-de-marketing-pentru-un-anumit-produs-s.c.-xyz-


Extras din document

CUPRINS
I. INTRODUCERE
II. CONCEPTUL DE PERSONALITATE ACCENTUATA
II.1 PERSONALITATEA
II.2 CONCEPTUL DE PERSONALITATE ACCENTUATA
II.3 CRITERII CARE CONTRIBUIE LA ACCENTUARE
II.3.1 TIPUL DE TRASATURA
II.3.2 INTENSITATEA
II.4 NUMARUL TRASATURILOR CARE SE COMBINA
II.5 COMBINAREA SI INTERACTIUNEA LOR
III. SATISFACTIA IN MUNCA
III.1 CARIERA
III.1.1 PE CE SE BAZEAZA CARIERA
III.1.2 MODELE DE CARIERA
III.1.2.1 VERTICAL ASCENDENTA
III.1.2.2 OBLIC ASCENDENTA
III.1.2.3 ASCENDENTA IN ZIG-ZAG
III.1.2.4 ORIZONTALA
III.1.2.5 HAOTICA
IV. OPORTUNITATI SI TEMERI
IV.1 PLANUL DE MARKETING PENTRU PRODUSUL EU
IV.1.1 STABILIREA OBIECTIVELOR
IV.1.2 STABILIREA STRATEGIILOR DE PROMOVARE SI VANZARE
IV.1.3 PUNEREA LA PUNCT A UNUI PLAN DE ACTIUNE
IV.1.4 MOTIVATIA PERSONALULUI SI SATISFACTIA IN MUNCA
IV.1.4.1 MOTIVATIA INTRINSECA
IV.1.4.2 MOTIVATIA EXTRINSECA
IV.1.4.3 MOTIVATIA COGNITIVA
IV.1.4.4 MOTIVATIA AFECTIVA
IV.1.4.5 MOTIVATIA POZITIVA
IV.2 BANII CA MOTIVATOR
IV.2.1 NOTIUNEA DE MOTIVATIE
IV.2.2 MOTIVAREA ANGAJATILOR LA LOCUL DE MUNCA
IV.2.3 PERFORMANTA PROFESIONALA
IV.2.4 STIMULENTELE FINANCIARE
IV.2.5 MOTIVAREA DIRECTORILOR
IV.2.6 PLATILE LEGATE DE PERFORMANTA - SISTEME DE RECOMPENSE
IV.2.7 PLATA IN FUNCTIE DE REZULTATE
IV.3 STUDIU DE CAZ: SISTEMUL MOTIVATIONAL LA COMPARTIMENTUL INTERNET CLUBURI AL S.C. ELECTRO ORIZONT
IV.3.1 SATISFACEREA NEVOILOR (MASLOW)
V. METODOLOGIA CERCETARII
V.1 OBIECTIVELE
V.1.1 OBIECTIVELE GENERAL-TEORETICE
V.1.2 OBIECTIVELE PRACTIC-APLICATIVE
V.2 IPOTEZELE
V.3 METODELE CERCETARII
V.3.1 METODA ANCHETEI PE BAZA DE CHESTIONAR
V.3.2 METODA ANCHETEI PE BAZA DE INTERVIU
V.3.3 METODA OBSERVATIEI
V.3.4 CHESTIONAR PRIVIND SATISFACTIA IN MUNCA
V.4 DESCRIEREA LOTURILOR
VI. ANALIZA DATELOR
VII. CONCLUZII
VIII. BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

INTRODUCERE

Motivatia reprezinta motorul fundamental al actiunilor noastre, variabila care ne orienteaza comportamentul si viata cotidiana. Orice actiune intreprinsa este justificata de un ansamblu de factori care energizeaza, activeaza si sustin comportamentul.

Raspunsul la o intrebare de genul "Ce te-a determinat sa faci acest lucru?" este greu de dat deoarece, pe moment, este greu constientizata motivatia alegerii unui anumit mod de a actiona.

Cunoasterea motivatiei constituie un domeniu vast de cercetare a psihologiei umane, stiinta care incearca sa elucideze si cauzele interioare care determina o anumita conduita. Cel mai adesea, punctul de vedere psihologic leaga motivatia personalului de trebuintele si nevoile umane. Desi cercetarile in domeniu sunt uneori contradictorii, este cert ca nevoile active provoaca o tensiune interioara pe care individul incearca sa o depaseasca.

Nevoia care detine cel mai inalt nivel de nesatisfacere va exercita si cea mai mare presiune pentru a fi satisfacuta. Pe aceste considerente au aparut primele teorii asupra relatiilor si resurselor umane, teorii care au urmarit aspectele motivationale in cadrul organizatiilor si modul in care acestea determina satisfactia in munca.

Exista o veche zicala care spune ca poti duce un cal la apa, dar nu-l poti face sa bea daca nu-i este sete; la fel si cu oamenii. Vor face ceea cevor, sau ceea ce sunt motivati sa faca. Fie ca e vorba de a excela in munca de jos a atelierului de productie, fie ca in cea din "turnul de fildes" al conducerii, oamenii trebuiesc motivati, sau condusi catre aceasta motivatie, fie de ei insisi., fie de stimuli externi.

Oamenii se nasc cu auto-motivare? Si da si nu. Daca nu, ei pot fi motivati, fiindca motivatia este o abilitate ce poate fi invatata si care trebuie invatata. Acest lucru este esential pentru supravietuirea si succesul unei afaceri.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE PERSONALITATE ACCENTUATA

1.Personalitatea

Ralph Linton, antropolog american, arata in cartea sa “Fundamentul cultural al personalitatii” ca personalitatea, ca realitate psihologica reprezinta o preocupare la fel de veche ca specia umana.

“Conceptul modern de personalitate si studierea procesului de formare a personalitatii sunt fenomene foarte recente, mai noi chiar decat studiile despre cultura si societate” (Linton, 1968).

Ca realitate psihologica, personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om particular.

In calitate de concept, personalitatea este “obiectul ultim si prin urmare cel mai complex al psihologiei” (Richard Meili, 1968).

Asa cum organizarea structural-functionala a individului se diferentiaza si se specializeaza in timp, tot asa si ansamblul insusirilor psihice ale persoanei suporta de-a lungul timpului un proces de structurare in urma caruia nu numai ca se diferentiaza intre ele, dar se si valorizeaza devenind unice.

“Nota de calitate adaugata personalitatii ii confera acesteia apelativul de valoare suprema” (Neculau).

Ph. Lersch arata in 1954 ca personalitatea se refera la “particularitatile psihice individuale”, la ceea ce il “distinge si detaseaza pe un om de altul”.

Incercarea de a clasifica fiintele umane apare inca de acum 2000 de ani.Primul care a incercat sa gaseasca la oameni patru deosebiri temperamentale fundamentale a fost grecul Galen.Cele patru categorii si termenii ce le denumesc sunt cunoscute si astazi: sanguin, flegmatic, coleric si melancolic.

O alta incercare a fost cea a lui Kretsehmer, iar apoi aceea a lui Jung. Aceasta din urma clasifica oamenii in introvertiti si extrovertiti, in functie de atitudinea lor fata de viata.Astfel el spune:"Exista o intreaga clasa de oameni care in momentul reactiei fata de o situatie data, mai intai dau putin indarat, ca numai apoi sa fie capabili sa reactioneze; si exista o alta clasa de oameni care, in aceeasi situatie pornesc inainte cu o actiune imediata.

Prima clasa corespunde atitudinii introvertite, iar cea de-a doua atitudinii extrovertite.

Tipul extrovertit este caracterizat de o atitudine extravertita.El este in mare masura infuentat de mediu, este sociabil si isgur de sine in ambiante nefamiliare.El sau ea sunt, in general, in buni termeni cu lumea si chiar cand nu este asa, ei prefera sa se certe si sa aduca argumente, in loc sa se retraga (cum tinde tipul opus).

Introvertitul este caracterizat de o atitudine introvertita. El este lipsit de increderea in sine in relatia cu oamenii si lucrurile, tinde sa fie nesociabil si prefera reflectia in locul activitatii.

Pentru ca sunt atat de diferiti, fiecare vede in celalalt doar trasaturile negative, fapt care a dus la formularea de filozofii antagoniste, la psihologii aflate in conflict si la moduri de viata diferite.

Interesanta este atitudinea predominanta diferita intre Orient si Occident. In Occident este apreciata atitudinea extravertita, concurentiala.

Pentru ca extravertitul este cel care se ocupa de tehnica si viata economica, aceste state sunt mai dezvoltate din acest punct de vedere. In Orient, pana nu demult, era mai frecventa atitudinea introvertita, fapt ce se poate vedea in saracia materiala, dar si in marea dezvoltare spirituala a Orientului fata de Occident.

In cartea sa "Tipuri psihologice", Jung urmareste influenta celor doua atitudini in dezvoltarea religiei, filozofiei, poeziei, esteticii si psihologiei. Astfel el considera ca atitudinea freudiana este una extravertita, deoarece plaseaza factorii determinanti ai caracterului in oameni si evenimente din afara.Atitudinea adlesiana este introvertita, deoarece pune accentul pe importanta atitudinii interne, pe "vointa de putere".

Atitudinea jungiana este una introvertita, deoarece factorii care il intereseaza pe Jung apartin lumii interne.

Cand Jung spune despre o persoana ca este introvertita sau extravertita, el ia in considerare atitudinea obisnuita. daca cele doua atitudinisunt la fel de folosite, atunci persoana respectiva este atat introvertita cat si extravertita. Cel ami frecvent se dezvolta insa o singura atitudine, in timp ce cealalta ramane inconstienta.Nimeni insa nu traieste doar o atitudine sau alta, ci manifesta cateodata atitudinea inconstienta.

Un astfel de exemplu este o persoana care , desi in mod obisnuit este introvertita, la un moment dat, interesata fiind de un anumit subiect, se va comporta ca o persoana extravertita. Ea poate arata , de exemplu, unei persoane care nu este interesata, o intreaga colectie de

manuscrise.

Diferentierea in atitudine apare de la o varsta foarte frageda; exista chiar temeiuri sa credem ca ea este innascuta.Cele doua tipuri de atitudine se deduc (reies) din adaptarea adolescentului la mediu.Un adolescent extravertit este mai putin precaut, nu ii este frica de obiecte, ci se joaca cu ele, invatand cu ajutorul lor.Un adolescent introvertit insa, este timid si ezitant, ii este frica de obiectele din jur si prefera sa se joace singur decat cu mai multi prieteni.

Adolescentul extravertit este iubit de parinti si considerat foarte destept, uneori chiar mai destept decvat este, in timp ce cel introvertit cauzeaza anxietate parintilor, pe cand el este la fel de "normal" si de inteligent ca si ceilalti copii.Ei sunt meditativi si adesea au o bogata viata imaginativa.

Ei au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la diferite situatii si pentru a se simti acasa in lume.In aceeasi familie se pot

naste atat copii introvertiti, cat si extravertiti. In aceasta situatie, primii vor fi mereu in umbra celor din urma, care vor fi mult mai apreciati de cei din jur.

Adultul extravertit este sociabil si este interesat de oricine si orice.Ii plac organizatiile, grupurile, intrunirile comunitare si partidele, fiind activ si, in general util; este tipul care se ocupa de viata economica si sociala.Intelectualii extravertiti se simt excelent lucrand cu ceilalti, fiind cadre didactice.Extravertitii tind sa fie atat optimisti, cat si entuziasti, desi entuziasmul lor nu dureaza mult.Tot astfel, relatiile lor cu ceilalti se fac si se desfac usor si repede.

Slabiciunea extravertitilor este superficialitatea si dorinta dea face impresie buna; nimic nu-i bucura mai mult decat audienta la public.Nu le place singuratatea, cred ca reflectia este morbida, iar asta, la care se adauga lipsa de autocritica, ii face mai atractivi pentru straini decat pentru familie, sau pentru cei care ii vad fara masca.Cu toate acestea, sunt oamenii cei mai utili societatii.

Adultii introvertiti nu iubesc societatea si se simt pierduti in marile adunari,sunt impresionabili si le este teama sa nu para ridicoli, adesea parand incapabili sa invete cum sa se comporte in situatii sociale: sunt neindemanatici, pesimisti si critici, pastrandu-si intotdeauna pentru ei insusi cele mai bule calitati, asa incat, fireste, sunt rau intelesi.

Introvertitii sw simt bine in grupuri mici si familiare, sau in singuratate; au mai putin succes decat extravertitii. Pentru ca nu-si irosesc energia incercand sa faca impresie buna sau in activitati sociale, deseori poseda cunostinte iesite din comun, sau vreun talent care depaseste standardele. Ei nu sunt interesati atat de mult de parerea celor din jur, ci pentru ei conteaza mai mult propriile lor ganduri, prefera activitatile linistite celor zgomotoase.

Lipsa de farmec social ii fac sa nu aiba multi prieteni, dar cei pe care ii au sunt loiali si plini de intelegere.

Cele doua tipuri, datorita diferentelor dintre ei, se inteleg gresit. Pentru introvertit, extravertitul este superficial si nesincer, in timp ce, pentru extravertit, introvertitul este greu de cap si egoist.