Pagina documente » Politehnica » Procesele de brosare-copertare si finisare a productiei poligrafice

Cuprins

lucrare-licenta-procesele-de-brosare-copertare-si-finisare-a-productiei-poligrafice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-procesele-de-brosare-copertare-si-finisare-a-productiei-poligrafice


Extras din document

Alte date

?1. Procesele de brosare - copertare.

Evolutie si tendinte

1.1. Consideratii generale privind procesele de brosare-copertare si finisare a productiei poligrafice

1.2. Scurta prezentare a evolutiei istorice a proceselor de brosare-copertare

1.3. Elementele componente ale cartilor brosate, cartilor legate, revistelor si buletinelor

1.4. Clasificarea editiilor de carte si a revistelor dupa criterii tehnologice

1.5. Modele structural-functionale de brosare-copertare si finisare ale produselor poligrafice

1.1. Consideratii generale privind procesele de brosare-copertare si finisare a productiei poligrafice

Procesele de realizare a produselor poligrafice in cadrul intreprinderilor poligrafice sunt determinate de alternanta lucrarilor pe parcursul urmatoarelor etape:

- pregatirea catre imprimare;

- realizarea formelor poligrafice;

- imprimarea tirajului;

- finisarea produselor imprimate.

Numarul, componenta si succesivitatea operatiilor tehnologice vor varia in functie de caracterul, tipul produselor imprimate, destinatia, conditiile de intretinere si exploatare, materialele utilizate precum si de influenta altor factori. Cert este faptul ca, aceste materiale doar la etapa finala cand sunt transformate in produse finite obtin un aspect comercial. Pentru toate tipurile de produse poligrafice etapa de finisare constituie o etapa complexa si de durata. Exceptie face doar productia de ziare, care dupa imprimare nu necesita prelucrare suplimentara de finisare, reiesind din posibilitatile tehnice ale masinilor de imprimat ce favorizeaza constituirea ziarelor din suprafetele imprimate. Lucrarile artistice imprimate, reproducerile lucrarilor plastice, afisele, pliantele, cartile postale sunt supuse retezarii, taierii din toate partile si daca este necesar finisarea in rezultatul careia se produce modificarea caracterului suprafetei reproducerii – lacuire, laminare, gravare.

Etichetele, ambalajele, accidentele sunt supuse in cadrul procesului de finisare diferitor procedee. Decizia privind aplicarea unora din ele este determinata de destinatia produselor si a cerintelor impuse privind aspectul comercial al lor. Cea mai larga utilizare o au metodele ce constituie reproduceri ale artelor vizuale (crearea suprafetelor decorative si de protectie, acoperire cu diferite materiale etc.) cumulate de realizarea crestaturilor, perforarilor si altor tipuri de finisare.

Editiile de carte si revista ce ocupa cel mai important loc in produsele poligrafice, dupa imprimare vor fi supuse unor procese de finisare complexe numite procese de brosare-copertare. Aceste procese presupun formarea blocurilor de carte din elementele componente ale editiei numite fascicule, coaserea, introducerea in coperta si taierea.

Lucrarile de brosare-copertare pot fi divizate in:

- procese de brosare,

- procese de copertare.

Prin procese de brosare se subintelege ansamblul de lucrari ce asigura transformarea colilor de tipar in blocuri de carte sau a lucrarilor de obtinere a editiilor cu introducerea in coperta.

Procesele de legare presupun ansamblul lucrarilor de prelucrare a blocurilor de carte, realizarea copertelor, inclusiv prezentarea grafica si introducerea blocului in coperta.

Delimitarea dintre procesele de brosare si copertare nu este bine determinata, variind de la proces la proces si de la produs la produs. Spre exemplu: taierea in trei parti in cazul editiilor de tiraj mic este atribuita ca componenta procesului de brosare, iar taierea blocurilor de carte dupa incleierea si uscarea lor este considerata operatie de legare, desi deosebiri tehnologice esentiale de realizare a lor nu sunt. Unii autori [1, 3, 4, 5] considera procesele de brosare-copertare drept lucrari caracteristice procesului de finisare, numindu-le procese de finisare.

Alti autori [2] sustin ca, esenta acestor procese este totusi diferita. Astfel, ei argumenteaza cu certitudine ca, procesele de brosare-copertare conduc la formarea editiei de o constructie prestabilita inca in faza de conceptie a produselor, constituita din cateva componente si elemente, iar procesele de finisare sunt extinse asupra productiei gata in coli. În vederea asigurarii produselor caracteristici dimensionale dorite si a conturului necesar, transpunerea imaginii auxiliare si modificarea caracteristicilor de suprafata a reproducerilor se recurge la acoperirea suprafetelor si modificarea facturii.

Procesele de brosare-copertare sunt extinse pe larg in fabricatia unei game sortimentale de produse poligrafice foarte variata in special in cele din grupa de produse de papetarie. Realizarea tuturor produselor din aceasta grupa de produse parcurg urmatoarele etape de brosare-copertare:

- taiere;

- faltuire;

- adunarea fasciculelor faltuite;

- fixarea elementelor;

- constituirea blocului;

- realizarea copertelor, lacuirea, laminarea;

- introducerea blocului in coperta si fixarea lui;

- presarea;

- taierea in trei parti a blocului;

- aplicarea supracopertelor imprimate.

1.2. Scurta prezentare a evolutiei istorice a proceselor de brosare-copertare

Istoria evolutiei scrisului denota faptul ca, procesele de brosare-copertare au aparut cu mult inaintea aparitiei cartii.

Cele mai vechi carti egiptene – sulurile de papirus erau constuite din coli de papirus incleiate intre ele. Textul era reprodus pe papirus cu cerneala rosie sau neagra cu ajutorul unor betisoare ascutite, dupa care papirusul era rulat, in final obtinandu-se sulurile ce se pastrau in cutii speciale realizate din piele sau lemn.

Ceva mai tarziu, manuscrisele aveau nu numai forma de sul ci erau reprezentate si de coli de papirus fixate intre ele prin sireturi, legaturi, fasii de piele etc. Aparitia a astfel de manuscrise a generat aparitia primei lucrari tehnologice definita „fixare” a colilor intre ele sau „coasere” [3].

Papirusul din Egipt este adus mai tarziu in Europa, unde timp indelungat este utilizat in calitate de material de baza pentru cartile manuscrise.

În sec. II i. e. n. odata cu evolutia meseriei de prelucrare a pieilor naturale isi face aparitia un nou material ce servea drept suport pentru scris – pergamentul. Primele manuscrise reproduse pe pergament erau la fel reprezentate de suluri, dar spre deosebire de papirusuri marginile acestuia erau taiate, netezite cu piatra ponce (roca magmatica, foarte usoara, de culoare alba sau cenusie, formata prin intarirea brusca a lavei, folosita ca abraziv), uneori fiind chiar vopsite.

Astfel, utilizarea pergamentului genereaza aparitia lucrarilor de copertare cu taierea in trei parti, prelucrarea marginilor taiate, vopsirea marginilor.

Grecii antici si romanii, pe langa pergament utilizau si dipticuri. Acestea erau reprezentate de doua placi din lemn, os sau metal fixate intre ele. Dipticurile serveau drept agende si erau utilizate pentru notitele de fiecare zi. În sec. IV i. n. H. importanta dipticurilor ca materiale ce serveau drept suport pentru scris se reduce considerabil; ele fiind utilizate in calitate de scoarte pentru carti. Pornind de la faptul ca, dipticurile nu puteau servi ca suporturi de scris pentru carti si erau utilizate doar in scopuri de utilizare temporara, cel mai important material pentru realizarea cartilor ramanea a fi pergamentul. În scurt timp insa sulurile de pergament sunt inlocuite de manuscrise de o noua forma constituite din coli aparte. Cartea ia o forma patrulatera, imagine mentinuta si pana astazi.

Procesul de realizare a noilor carti manuscrise se deosebea esential de cel al cartilor tip „sul”. Noua tehnologie a determinat necesitatea aparitiei noilor operatii de: faltuire (plierea colilor) si adunarea in fascicule, formarea blocurilor din fascicule, fixarea fasciculelor intre ele in bloc cu tendoane animale.

Pentru o fixare mai buna a colilor pergamentului si asigurarea rezistentei formei cotorului, cotorul blocului initial se incleia, dupa care se usca si se rotungea. Prelucrarea ulterioara a blocurilor de carte din pergament includea taierea in trei parti a blocului si acoperirea cu bronz a sectiunii. Toate lucrarile remarcate privind prelucrarea blocului de carte sunt atribuite procesului de legare.

Dupa cum se mentionase, in calitate de scoarte – coperta a cartilor erau utilizate dipticurile sau scoartele realizate din lemn, os sau metal. Initial caracteristicile dimensionale ale scoartelor erau la fel ca si a colilor din pergament care serveau drept pagini ale lucrarii. Mai tarziu pentru asigurarea protectiei marginilor cartii, dimensiunile scoartelor au fost modificate prin supradimensionarea lor, astfel, incat din trei parti ale blocului sa se profileze bine canturile. Pe cotorul cartilor se aplicau fasii din tifon ce determinau crearea unor reliefe transversale ce acopereau cusaturile ce fixau fasciculele.

În vederea asigurarii rezistentei la uzura si exploatare a cartilor, scoartele erau prevazute cu sisteme de inchidere din piele si elemente metalice. Aceste lucrari au determinat evolutia proceselor de copertare prin aparitia operatiilor de confectionare a scoartelor si ornamentarea decorativa a lor.