Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Pag.
CAPITOLUL I.
NECESITATEA SI CONTINUTUL REFORMEI SISTEMULUI BANCAR iN ROMiNIA
1.1. Contextul politic
1.2. Reforma sistemului bancar romin
1.3. Obiectivele sistemului bancar din Rominia in contextul procesului de reforma
CAPITOLUL II.
ADMINISTRAREA RESURSELOR SI PLASAMENTELOR iN SISTEMUL BANCAR
2.1. Gestiunea bancara - concept, traraturi
2.2. Gestionarea resurselor si plasamentelor in sistemul bancar
2.3. Optimizarea activitatii bancare prin corelarea resurselor cu plasamentele
CAPITOLUL III
POLITICA DE CREDITARE LA BANCI
3.1. Definirea creditului bancar si a elementelor sale
3.2. Principii si reguli generale privind activitatea de creditare
3.3. Procesul de creditare
3.4. Riscul in activitatea de creditarea
3.5. Analiza performantelor financiare
CAPITOLUL IV
ACTIVITATEA DE CREDITARE iN PRACTICA BANCII ROMiNESTI S.A. - SUCURSALA TIMISOARA
4.1. Organizarea Bancii Rominesti
4.2. Categorii de credite acordate de Banca Romineasca S.A
4.3. Credite acordate persoanelor fizice
4.4. Credite acordate agentilor economici
4.5. Studiu de caz privind contractarea unui credit pentru investitii
CONCLUZII FINALE
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

1
1
3
5
8
8
11
14
17
17
18
19
25
25
28
28
30
31
34
38
39
40
65

Alte date

?

CAPITOLUL.I. NECESITATEA SI CONTINUTUL REFORMEI SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

1.1. CONTEXTUL POLITIC SI ECONOMIC DIN EUROPA CENTRAL? SI DE EST

Prin acest demers se analizeaza influenta trecerii de la o economie centralizata la o economie de piata asupra activitatii bancare din Romania. Aceasta tranzitie are loc in contextul evolutiilor similare din celelalte tari din Europa Centrala si de Est.

Evenimentele politice de la sfarsitul anilor '80 din acest spatiu geografic au determinat ca multe tari din acesta parte a lumii sa treaca de la economia centralizata la economia de piata. Cu toate ca ritmul tranzitiei si nivelul modificarilor variaza de la o tara la alta, procesul cunoaste anumite trasaturi comune.

Bancile intr-o economie centralizata

În fostele economii centralizate din Europa de Est, in general, structurile bancare functionau in sistemul "monobanca". Dupa cum o arata si numele, acest sistem era caracterizat prin faptul ca exista un sistem de banci unic, pentru implementarea politicilor economice ale statului uni-partid.

Nu exista concurenta bancara si nici nu se aprecia ca ar fi fost necesara. Activitatile bancare erau limitate si destinate a servi exclusiv obiectivelor stabilite prin planul centralizat. Bancile intr-o economie de comanda, erau subordonate planificarii centralizate fiind, in principal, utilizate pentru:

? a propune planurile de credit necesare implementarii obiectivelor centrale de productie industriala;

? a orienta subventiile de stat catre anumite sectoare de activitate sau alte domenii de investitie;

? a transfera fonduri intre agenti sau organizatii guvernamentale;

? a pastra evidentele financiare ale intreprinderilor de stat.

În unele tari cum a fost si cazul Romaniei, functiile sistemului tip monobanca erau repartizate pe anumite banci destinate a deservi necesitatile anumitor sectoare, cum ar fi agricultura sau comertul exterior. Chiar si in conditiile existentei mai multor banci, nu exista nici o competitie intre ele si nici un motiv pentru a dezvolta practicile unei activitati bancare pe baze comerciale, fiecare dintre aceste banci fiind specializate pentru un anumit sector de activitate economica.

Caracteristicile bancilor in economia de piata

În tarile cu economie de piata, bancile exista nu numai pentru a satisface cerintele pietei, dar si pentru a participa ele insele pe piata. Bancile opereaza nu numai pentru a oferi servicii financiare companiilor, ci si pentru a "fi" companii.

Desi toate bancile au proceduri precizate de evaluare a bonitatii companiilor, investirea banilor intr-o afacere presupune, intotdeuna un element de risc, deoarece nici o banca nu poate fi absolut sigura ca afacerile creditate vor putea asigura rambursarea datoriilor contractate.

În calculele lor, bancile accepta un anumit element de risc si, de aceea, si-au dezvoltat metode de estimare si minimizare a riscului. Într-o economie de piata, bancile concureaza pentru atragerea clientilor, adica pentru un segment de piata. Concurenta interbancara orienteaza activitatea bancara mai aproape de cerintele clientului, prin dezvoltarea unei oferte de produse bancare, mai multe si mai bune, pentru atragerea si mentinerea clientilor. Calitatea relatiei dintre banca si clienti tinde, de asemenea, sa creasca intr-un mediu competitional (receptivitate, politete, promptitudine si eficienta).Concurenta intre banci poate avea si unele efecte negative, daca bancile situeaza obiectivele privind obtinerea unui profit inaintea celor referitoare la etica si onestitate. Acesta este un domeniu in care rolul bancilor, de intermediari in economie, ar putea fi in contradictie cu rolul lor de institutii care au drept scop obtinerea de profit.

Din aceste considerente, reglementarea activitatii bancare este necesara pentru a proteja clientii care-si incredinteaza banii bancilor. Reglementarile pot lua forma normelor proprii bancilor sau a reglementarilor legislative, abordate separat sau corelat. Alaturi de reglementarile proprii diferitelor sisteme bancare, s-au elaborat si acceptat standarde bancare internationale, in domeniul adecvarii capitalului. Criteriile adecvarii capitalului permit stabilirea unui anumit nivel al capitalului de baza, astfel incat institutiile care functioneaza ca banci sa aiba un capital suficient pentru a-si satisface obligatiile financiare si pentru a dezvolta operatiuni in conditii de stabilitate.

Schimbari in activitatea bancara din tarile Europei Centrale si de Est

Trecerea de la un sistem bancar centralizat la un sistem bancar specific economiei de piata s-a desfasurat, in mod asemanator, in aproape toate tarile Europei Centrale si de Est. A fost adoptat, in general un sistem cu doua nivele, format dintr-o banca ce a preluat functiile de banca centrala si un numar de banci comerciale, prin care se deruleaza operatiunile bancare.

Odata cu restructurarea sistemului bancar, riscurile implicate in activitatea privind imprumuturile nerambursate au fost impartite, sub diferite forme, intre stat, banci si investitori. Au fost introduse modificari importante, atat in structura tranzactiilor si a relatiilor financiare, cat si in ceea ce priveste cadrul legal si institutional la nivelul de ansamblu al economiei (introducerea de noi tipuri de relatii de afaceri si infiintarea de noi institutii financiare, un nou cadru legislativ, etc.).

Probleme tipice care au aparut in procesul tranzitiei de la economia centralizata la cea de piata

Tranzitia in tarile Europei Centrale si de Est a fost insotita de numeroase probleme. De exemplu, in unele tari capitalul minim necesar pentru crearea unei noi banci a fost stabilit la un nivel prea mic, fapt care a determinat o proliferare a bancilor cu un potential relativ slab. Acest aspect este, in special, valabil pentru tarile CSI (Comunitatea Statelor Independente). Alte tari, care s-au confruntat cu aceasta problema (cum ar fi Slovenia), au reajustat cerintele privind nivelul minim de capital al unei banci.

Cu toate ca se dezvolta rapid, in aceste tari, experienta functionarii economiei de piata si practicile financiare care opereaza in cadrul acesteia sunt inca limitate. Lipsa de experienta poate genera probleme atat la nivelul bancilor centrale, cat si la nivelul bancilor comerciale.

Pe ansamblul infrastructurii bancare, lipsa automatizarii se reflecta printr-un sistem de plati lent si neadecvat standardelor internationale. Necunoasterea eticii si principiilor specifice comportamentului de piata conduce la un nivel slab al serviciilor si o lipsa de orientare catre client.

Exista posibilitatea aparitiei ‘’efectului de domino’’ a rau platnicilor, care afecteaza atat bancile, cat si debitorii acestora. Noile banci comerciale opereaza, deseori, intr-un context de instabilitate si schimbari economico-sociale rapide, context in care cele mai dure consecinte ale tranzitiei economice sunt evidente (cum ar fi somajul, nivelul mare al inflatiei, problemele sociale).

Solutionarea problemelor este dificila, cu atat mai mult cu cat politicile adoptate trebuie aplicate in conditiile a numerosi factori interni si externi restrictivi.

1.2. REFORMA SISTEMULUI BANCAR ROMÂN

Reforma bancara in Romania a inceput in decembrie 1990 cand a fost introdusa structura bancara pe doua niveluri: Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale. În procesul de organizare a sistemului bancar de tip occidental, Banca Nationala a Romaniei si-a asumat functiile traditionale ale unei banci centrale, iar operatiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei banci comerciale nou infiintate.

1.2.1. ÎMBUN?T?TIREA CADRULUI LEGISLATIV

Daca problemele acumulate in sistemul bancar erau deosebit de grave, in schimb posibilitatile de abordare a lor s-au diversificat si au evoluat continuu, pana in prezent. Astfel in aprilie 1991 au fost adoptate de Parlament, Legea privind activitatea bancara (Legea nr. 33/1991) si Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 34/1991) cu scopul declarat de a avea un sistem bancar modern. Evolutia continua a activitatii economice si cresterea rolului bancilor in economia romaneasca a determinat aparitia noilor legi bancare in anul 1998 (Legea nr. 58/1998 – Legea bancara, Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei si Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor).

Noile legi au fost elaborate in concordanta cu directivele bancare ale UE. BNR urmareste indeaproape modificarile ce apar in legislatia bancara a tarilor dezvoltate, indeosebi in tarile membre ale UE, si intentioneaza sa imbunatateasca in continuare cadrul legal privind activitatea bancara, pentru a-l alinia la reglementarile UE. Aceasta activitate se va bucura de asistenta tehnica internationala si va facilita integrarea europeana a Romaniei.

1.2.2. BANCA CENTRAL?

Potrivit statutului bancii centrale, BNR are un grad mare de independenta, ea raspunzand numai in fata organului legislativ al tarii. Guvernatorul si Consiliul de Administratie sunt numiti de Parlament la recomandarea primului ministru, pe termen de 7 ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului, si pot fi schimbati numai de catre Parlament, la cererea primului ministru.

În calitate de banca centrala, BNR are ca obiect principal de activitate controlul masei monetare si nivelul dobanzilor, raspunzand de asemenea, de conducerea politicii valutare si de administrarea rezervelor oficiale internationale ale statului. De asemenea BNR este organul unic de supraveghere bancara, fiind imputernicita prin lege sa actioneze ca

imprumutator de ultima instanta pentru societatile bancare aflate in dificultate de plati. Trebuie mentionat ca legea privind activitatea bancii centrale stabileste limitele pentru imprumuturile pe care Banca Nationala le poate acorda bugetului de stat.

Autorizarea bancara

Reglementarile privind autorizarea bancara urmaresc sa impiedice posibilitatea patrunderii unor banci slabe in sistemul bancar sau, cel putin, sa limiteze volumul operatiunilor lor. Astfel, in baza prerogativelor sale BNR a intervenit in limitarea activitatii unor banci care efectuau tranzactii in moneda nationala, sau a redus volumul operatiunilor lor valutare.