Pagina documente » Recente » ABUZUL IN SERVICIU

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND INFRACTIUNILE DE SERVICIU 4
I.1. Caracterizarea general? a infrac?iunii 4
I.1.1. Conceptul de infrac?iune ?n ?tiin?a dreptului penal 6
I.1.2. Defini?ia infrac?iunii 7
I.2. Tr?s?turile esen?iale ale infrac?iunii 10
I.2.1. Infrac?iunea, fapt? prev?zut? de legea penal? 11
I.3. Con?inutul infrac?iunii 12
I.3.1. Structura con?inutului infrac?iunii 13
CAPITOLUL .II. PREZENTAREA PE LARG A INFRACTIUNII DE ABUZ IN SERVICIU 16
II.1.Abuzul ?n serviciu contra intereselor persoanelor 16
II.2. Obiectul ?i subiectul infrac?iunii 17
II.3. Latura obiectiv? a infrac?iunii 19
II.4. Latura subiectiv? a infrac?iunii 25
II.5. Alte aspecte privind infrac?iunea de abuz ?n serviciu contra intereselor persoanelor 25
II. 6. Forme. Modalit??i. Sanc?iuni 26
CAPITOLUL III. ABUZUL ?N SERVICIU PRIN ?NGR?DIREA UNOR DREPTURI 28
III.1. Obiectul si subiectul infrac?iunii 31
III.2. Latura obiectiv? a infrac?iunii 32
III.3. Latura subiectiv? a infrac?iunii 34
III.4. Alte aspecte privind infrac?iunea de abuz ?n serviciu prin ?ngr?direa unor drepturi 35
III.5. Forme. Modalit??i. Sanc?iuni 35
CAPITOLUL IV. ABUZUL ?N SEVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE 37
IV.1. Obiectul ?i subiectul infrac?iunii 39
IV.2. Latura obiectiv? a infrac?iunii 42
IV.3. Latura subiectiv? a infrac?iunii 44
IV.4. Alte aspecte privind infrac?iunea de abuz ?n serviciu contra intereselor publice 45
IV.5. Forme. Modalit??i. Sanc?iuni 46
IV.6. Neglijen?a ?n serviciu 46
IV.7. Purtarea abuziv? 49
IV.8. Neglijen?a ?n p?strarea secretului de stat 53
IV.8. Luarea de mit? 55
IV.9. Darea de mit? 60
IV.10. Primirea de foloase necuvenite 65
IV.11. Traficul de influen?? 68
CAPITOLUL V. ASPECTE DE DREPT COMPARAT (PREZENTAREA REGLEMENTARILOR DIN ALTE STATE PRIVIND INFRACTIUNI SIMILARE) 73
V.1. Aspecte comune infrac?iunilor de serviciu sau ?n leg?tur? cu serviciul 77
CAPITOLUL . VI. ASPECTE PROCESUALE CRIMINOLOGICE, CRIMINALISTICE 82
VI.1. Jurispruden?? 82
VI.1.1. SPE?A 1 82
VI.1.2. SPE?A 2 82
VI.1.3. SPE?A 3 83
VI.1.4. SPE?A 4 83
VI.1.5. Spe?? 5 84
VI.2. Analiza unei spe?e 86
VI.3. Obiectul infrac?iunii 86
VI.4. Subiec?ii infrac?iunii 86
VI.5. Situa?ia premis? 87
VI.6. Con?inutul constitutiv 87
VI.7. Forme. Modalit??i. Sanc?iuni 88
VI.8. Abuzul de ?ncredere ? art. 213 89
CONCLUZII SI PROPUNERI 90
BIBLIOGRAFIE 93

EXTRAS DIN DOCUMENT

IV.4. Alte aspecte privind infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice {p}

IV.5. Forme. Modalitati. Sanctiuni {p}

IV.6. Neglijenta in serviciu {p}

IV.7. Purtarea abuziva {p}

IV.8. Neglijenta in pastrarea secretului de stat {p}

IV.8. Luarea de mita {p}

IV.9. Darea de mita {p}

IV.10. Primirea de foloase necuvenite {p}

IV.11. Traficul de influenta {p}

CAPITOLUL V. ASPECTE DE DREPT COMPARAT (PREZENTAREA REGLEMENTARILOR DIN ALTE STATE PRIVIND INFRACTIUNI SIMILARE) {p}

V.1. Aspecte comune infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul {p}

CAPITOLUL . VI. ASPECTE PROCESUALE CRIMINOLOGICE, CRIMINALISTICE {p}

VI.1. Jurisprudenta {p}

VI.1.1. SPETA 1 {p}

VI.1.2. SPETA 2 {p}

VI.1.3. SPETA 3 {p}

VI.1.4. SPETA 4 {p}

VI.1.5. Speta 5 {p}

VI.2. Analiza unei spete {p}

VI.3. Obiectul infractiunii {p}

VI.4. Subiectii infractiunii {p}

VI.5. Situatia premisa {p}

VI.6. Continutul constitutiv {p}

VI.7. Forme. Modalitati. Sanctiuni {p}

VI.8. Abuzul de incredere – art. 213 {p}

CONCLUZII SI PROPUNERI {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Societatea a acumulat in decursul dezvoltarii sale o anumita experienta, lucru care a dus la formarea unor reguli care sa-i asigure desfasurarea. Orice activitate sociala se desfasoara in baza unor reguli. Necesitatea acestora se impune in relatiile interumane, datorita faptului ca la realizarea unei activitati participa mai multe categorii de persoane, diferite la sex, virsta, profesie, etc., fiecare dintre acestea avind roluri diferite in buna reusita a actiunii respective. Pe de alta parte societatea a acumulat in decursul dezvoltarii sale o anumita experienta, lucru care a dus la formarea unor reguli care sa-i asigure desfasurarea.

Locul si rolul infractiunilor savirsite de persoane cu functii de raspundere in statistica penala nu este foarte mare, insa aceste infractiuni, totodata, prezinta un pericol social sporit pentru societate, deoarece se savirsesc in cercurile de conducere si atrag dupa sine deseori consecinte negative. Concomitent, numarul mic de infractiuni savirsite de persoane cu functii de raspundere, in masa generala a infractiunilor, dupa datele statistice, intr-o mare masura se explica prin faptul ca multe din ele ramin nedescoperite. Acest fapt a fost caracteristic perioadei anterioare socialiste de existenta a statului nostru cind, pe de o parte persoanele cu functii de raspundere erau desimulate de alte persoane cu functii de raspundere, iar pe de alta parte, infractiunile date se calificau doar ca delapidari. Totodata, necatind la procentul enorm de latentitate, chiar si in timpul mentionat se observa o crestere a acestui gen de infractiuni.

Precum bine metiona reputatul jurist moldovean Sergiu Brinza, fiintarea si dezvoltarea societatii ar fi de neconceput in lipsa asigurarii unui climat in care sistemul de valori, pe care se intemeiaza societatea, sa fie pus la adapost impotriva celor mai grave pericole.

Evolutia legislatiei penale ce reglementeaza raspunderea pentru infractiunile comise de persoanele cu functie de raspundere cunoaste cateva etape. Initial aceste infractiuni nu erau separate intr-un capitol aparte.

Mai apoi legislatiile diferitelor tari au inceput a separa aceste infractiuni intr-o grupa aparte. Criteriul principal de delimitare il constituia subiectul infractiunii - persoana cu functie de raspundere.

Gradul prejudiciabil al infractiunilor savarsite de persoane cu functie de raspundere este cu mult mai mare decat al infractiunilor comise de persoanele care gestioneaza organizatiile nestatale.

Faptele incluse in Codul penal enumerate mai sus prezinta un pericol social sporit, datorita faptului ca aceste infractiuni sunt savirsite, in majoritate, de catre un subiect special - persoanele care exercita anumite functii in organele statale.

Folosindu-se de atributiile de serviciu, aceste persoane savirsesc infractiuni deosebit de periculoase, cauzand daune atit intereselor publice, cit si intereselor legitime ale cetatenilor aparte si ale intregii societati. Prin aceste fapte cei vinovati diminueaza autoritatea organelor corespunzatoare in fata populatiei si, totodata, influenteaza negativ activitatea normala si efectiva a organelor administratiei publice. În afara de aceasta, exista o legatura reciproca intre functionarii corupti si criminalitatea organizata.

O parte din persoanele cu functie de raspundere, facind abuz de situatia lor de serviciu, participa la criminalizarea economiei tarii - prin spalarea banilor, extorcarea de bunuri, manifestind neglijenta in serviciu, fie primind recompense ilicite sau prin inscrierea falsului in actele publice, intentionind astfel de a evita tragerea la raspunderea sau pedeapsa penala.

De regula, infractiunile savirsite de persoane cu functie de raspundere sint bine camuflate, din care cauza numai o parte neinsemnata din aceste infractiuni sint descoperite.

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND INFRACTIUNILE DE SERVICIU

I.1. Caracterizarea generala a infractiunii

În cadrul raporturilor de convietuire sociala, unii membri ai societatii savarsesc- in anumite conditii si din diverse motive-fapte care sunt socialmente neconvenabile, periculoase si daunatoare, fata de care societatea reactioneaza prin diverse masuri de aparare,in scopul conservarii si promovarii valorilor si intereselor care ii asigura existenta si dezvoltarea.

Fata de asemenea fapte, in evolutia sa si in contextul experientei social-istorice acumulate, societatea si-a cristalizat un ansamblu de masuri de reactie adecvate, a caror natura si tarie depind de consecintele pe care acestea le determina sau pe care le-ar putea produce asupra societatii si a membrilor sai. Fata de abaterile de la normele morale, societatea, colectivitatile umane intervin prin ceea ce se numeste indeobste sanctiunea oprobiului sau dispretului public; fata de alte fapte, cu consecinte negative asupra relatiilor si valorilor sociale aparate prin anumite norme juridice, interventia reparatoare a societatii se realizeaza prin sanctiuni disciplinare (mustrare, desfacerea contractului de munca, etc.) sau administrative (avertisment, amenda).

Experienta social-umana a dovedit ca atunci cand pericolul social al faptei este mai mare, sanctiunile mentionate mai sus nu sunt suficiente pentru a proteja anumite valori si interese. Bunaoara, daca o fapta de omor ar fi sanctionata cu amenda contraventionala, o asemenea sanctiune nu ar fi in masura sa determine descurajarea celor care sunt tentati sa savarseasca asemenea fapte, creandu-se astfel o stare de nesiguranta sociala ce ar tulbura grav relatiile interumane. Daca fapta de tradare ar fi pedepsita prin asemenea sanctiuni, pericolul dezagregarii statului ori al aservirii lui fata de diverse interese straine ar deveni un fapt real, intrucat o asemenea masura nu ar fi de natura sa determine o atitudine de retinere in savarsirea faptei iar suportarea sanctiunii ar fi compensata prin obtinerea, de catre faptuitor, a unor avantaje absolut mai mari fata de „suferinta” pe care i-ar provoca-o sanctiunea mentionata. De aceea, societatea si-a construit, de-a lungul evolutiei sale, un sistem de masuri de combatere a faptelor antisociale grave, care au ca atribut esential asigurarea unei asemenea proportii intre pericolul social al faptei si consecintele ce vor fi suportate de catre faptuitor, astfel incat pedeapsa aplicata sa determine o descurajare, o retinere constienta de la savarsirea acesteia. Aceste fapte, a caror savarsire a fost interzisa in mod expres si concret prin lege, sub sanctiunea unei pedepse aspre, denumita pedeapsa penala, reprezinta ceea ce, in legislatia noastra, denumim infractiuni.

Termenul de infractiune (lat. Infractio-distrugere) este denumirea rezervata exclusiv incalcarilor de lege cu caracter penal, el aste echivalent cu conceptul de fapta penala, ilicit penal.