Pagina documente » Medicina » Arhitectura scheletului craniului. Metode de investigare paraclinica in traumatismele cranio-cerebral

Despre lucrare

lucrare-licenta-arhitectura-scheletului-craniului.-metode-de-investigare-paraclinica-in-traumatismele-cranio-cerebral
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-arhitectura-scheletului-craniului.-metode-de-investigare-paraclinica-in-traumatismele-cranio-cerebral


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

CAPITOLUL I

ARHITECTURA SCHELETULUI CRANIULUI

Oasele capului sunt in numar de 23. Dintre acestea numai mandibula si hioidul sunt mobile. Celelalte oase sunt fixe.

Oasele capului se pot imparti in: oasele craniului, in care este adapostit creierul si oasele fetei sau viscerocraniul, in care sunt adapostite unele organe de simt si segmentele initiale ale aparatului respirator si digestiv.

Oasele neurocraniului sunt in numar de 15; formeaza calvaria si baza craniului. Ele sunt: frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul, doua parietale, doua temporale, doua cornete inferioare, doua lacrimale, doua nazale si vomerul. Oasele craniului sunt oase pneumatice, neregulate sau plane.

Se cunosc mai multi factori a caror interactiune determina dimensiunile si forma craniului. Acestia sunt:

a. cresterea si dezvoltarea consecutiva a neurocraniului.

b. pozitia bipeda, transmiterea functiei de prehensiune la membrele superioare si viteza relativ scazuta de deplasare.

c. concentrarea organelor de simt la limita neuro-viscerocraniului, determinand astfel alungirea viscerocraniului.

d. actiunea ce determina rotunjirea craniului a gravitatiei, a muschilor masticatori si ai fetei.

Rezistenta mare si elasticitatea scheletului capului se datoreaza adaptarii de forma ale oaselor craniului care sunt insotite de o modificare corespunzatoare a arhitecturii acestora.

Bolta craniului (calvaria) este formata din doua lame de substanta compacta si un strat de substanta spongioasa intre ele numita diploe. Prezinta o grosime uniforma (aprox. 5mm), iar la nivelul protuberantei occipitale interne ajunge la 10 – 15 mm.

Baza craniului este formata pe alocuri numai din lame subtiri de substanta compacta, iar in alte zone continua substanta spongioasa abundenta de la nivelul calvariei.

Viscerocraniul este alcatuit fie din oase subtiri fara substanta spongioasa, fie din oase pneumatice.

În organizarea liniilor de rezistenta si in conditionarea fracturilor un rol important il joaca diferentele de grosime si de arhitectura.

Suturile si dura mater ce captuseste neurocraniul cresc rezistenta craniului.

1.La nivelul viscerocraniului se gasesc patru perechi de stalpi de rezistenta ce reflecta fortele de presiune ce se dezvolta in timpul masticatiei, in dreptul arcadelor dentare.

a. Stalpul fronto-nazal porneste de la nivelul caninilor si incisivilor superiori, urca de-a lungul procesului frontal al maxilarului si se rasfrange pe marginea supraorbitala a frontalului.

b. Stalpul zigomatic porneste de la nivelul primului molar superior, urca de-a lungul fetei anterioare a corpului maxilarului si ajunge la osul zigomatic. Aici liniile de rezistenta se divid:

- una continua procesul orbital al osului zigomatic si ajunge pe marginea supraorbitala a frontalului, unindu-se cu stalpul fronto-nazal;

- a doua se continua cu arcada zigomatica si cu liniile temporale de pe calvaria.

c. Stalpul pterigo- palatin porneste de la nivelul ultimilor molari superiori, urca de-a lungul tuberozitatii maxilara, a lamei perpendiculare a palatinului si a procesului pterigoidian, ajungand la nivelul corpului sfenoid.

Linia mandibulara sumeaza presiunile exercitate asupra arcadei dentare inferioare apoi urmeaza traiectul liniei oblice de pe corpul mandibulei. De aici se transmite la mastoida, la liniile temporale ale calvariei, la baza neurocraniului.

2. La nivelul calvariei se intalnesc trei arcuri de rezistenta cu orientare sagitala, unite prin doua arcuri transversale:

a. arcul medio-sagital trece prin creasta frontala, sutura sagitala, protuberanta occipitala interna si creasta occipitala interna.

b. Arcurile latero-sagitale trec dinspre anterior spre posterior prin linia temporala a frontalului, linia temporala inferioara a parietalului, procesul mastoidian si baza craniului. De aici se indreapta dinspre posterior spre anterior spre radacina longitudinala a procesului zigomatic, arcada zigomatica, osul zigomatic si revin la linia temporala a frontalului.

c. Arcurile transversale reprezentate de creasta transversala a frontalului, anterior, si de liniile nucale, posterior. Arcurile de rezistenta ale calvariei sunt intarite prin suturile de la acest nivel, acestea intervenind ca arcuri de rezistenta datorita felului de angrenare a oaselor constitutive. Majoritatea suturilor sunt dintate, iar aripa mare a sfenoidului si solzul temporalului au marginea taiata in dauna lamei compacte interne, in timp ce frontalul si parietalul sunt taiate in dauna lamei compacte externe, in acest fel solzul temporalului si aripa mare a sfenoidului impiedica deplasarea in afara a celor doua oase.

3. La nivelul bazei neurocraniului se intalnesc capriorii de rezistenta pe care se sprijina stalpii de rezistenta ai viscerocraniului si care transmit la randul lor o parte din fortele de masticatie inspre arcurile de rezistenta ale calvariei. Cea mai mare parte a presiunilor produse de masticatie converg insa in directia portiunii bazilare a occipitalului.

Capriorii de rezistenta sunt in numar de 6. Posterior sunt alcatuiti de cele doua stanci ale temporalului si anterior de cele doua aripi mici ale sfenoidului. Exista si un caprior frontal reprezentat de crista galli si corpul sfenoidului si altul occipital, ce corespunde crestei occipitale interne. Cei 6 capriori converg spre portiunea bazilara a occipitalului ce reprezinta piesa de rezistenta maxima a craniului, fracturandu-se foarte rar. Fracturile intereseaza in special zonele slabe situate pe liniile de rezistenta la nivelul calvariei, zonele de fractura fiind situate in zonele dintre arcuri si intereseaza in primul rand lama interna.