Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul 1
Coordonate teoretice privind asigurarile
1.1. Conceptul si clasificarea asigurarilor
1.2. Necesitatea, evolutia asigurarilor si locul asigurarilor auto pe piata romineasca a asigurarilor
1.3. Importanta asigurarilor in activitatea economico - sociala
Capitolul 2
Prezentarea societatii de asigurare-reasigurare S.C. Omniasig S.A. si a sucursalei Iasi a acesteia
2.1. Date generale privind activitatea si organizarea societatii analizate
2.2. Particularitati ale activitatii sucursalei Omniasig S.A. Iasi
Capitolul 3
Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto
si
asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco)
3.1. Caracteristici ale asigurarii obligatorie de raspundere civila auto
3.1.1.Reglementarea si elementele tehnice ale asigurararii obligatorie de raspundere civila auto
3.1.2.Criterii de diferentiere a primelor si tarifele de prima
3.2.Particularitati ale asigurarii autovehiculelor pentru avarii (auto casco)
3.2.1.Caracteristici ale contractului de asigurare auto casco practicate de S.C. Omniasig S.A.
3.2.2. Incheierea contractului si determinarea primelor
Capitolul 4
Analiza veniturilor din prime si a platilor de despagubiri la asigurarea obligatorie de raspundere civila auto si asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco) la sucursala Iasi a Omniasig S.A.
4.1. Structura si importanta veniturilor si cheltuielilor
4.2. Analiza veniturilor din prime la cele doua forme de asigurari auto studiate
4.3. Analiza cheltuielilor cu plata despagubirilor
4.3.1.Tehnica lichidarii daunelor la cele doua forme de asigurari studiate, la sucursala Omniasig S.A. Iasi
4.3.2. Analiza platilor de despagubiri la asigurarea obligatorie de raspundere civila auto si asigurarea auto casco
Capitolul 5
Eficienta asigurarilor obligatorii de raspundere civila auto si asigurarilor de autovehicule pentru avarii (auto casco) la sucursala Omniasig S.A. Iasi
5.1.Conceptul de eficienta in activitatea de asigurare si indicatorii de exprimare
Capitolul 6
Concluzii si propuneri

Alte date

?Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto si asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

?

Capitolul 1

Coordonate teoretice privind asigurarile

1.1. Conceptul si clasificarea asigurarilor

Trebuie sa ne asumam riscul de a ne asigura. Aceasta este o afirmatie care are semnificatii practice remarcabile si atinge unul din domeniile sensibile ale sistemului general al activitatilor financiare si anume: asigurarile. Cand ne asiguram, o facem impotriva unui risc, dar nu avem niciodata certitudinea ca vom fi feriti de consecintele producerii evenimentului de care ne protejeaza asigurarea. De aici apare in mod firesc ideea ca luand o asigurare contra unui risc ne asumam riscul de a ne asigura. [1 Purcaru, I., - Matematica si asigurari – Ed. Economica, Bucuresti, 1994, Prefata]

În tarile dezvoltate, asigurarile reprezinta o parte a educatiei, a traditiei si chiar a vietii, in timp ce in Romania, in prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educatie la nivelul intregii populatii in acest domeniu. În mod particular, in conditiile tarii noastre se adauga si factorii obiectivi financiari si lipsa unei traditii. Pe de alta parte, oferta este limitata si mai putin adaptata la nevoile pietei, mai putin flexibila. Nu exista un sistem dezvoltat al serviciilor financiare, fapt ce se leaga de o infrastructura deficitara, de un sistem de plati greoi si incomod, de lipsa instrumentelor de plata confortabile pentru clienti. [2 Ciurel, V. – Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 14]

Piata romaneasca de asigurari evolueaza lent sub incidenta unor factori cum sunt [3 *** - Finante Banci Asigurari, revista editata de Tribuna Economica, Nr. 1 (85), Anul VIII, Ianuarie 2005, p. 60]: potenta financiara scazuta a purtatorului de risc, gradul de economisire scazut, lipsa unei culturi a asigurarilor si increderea prioritara in instrumente bancare de economisire in detrimentul celor oferite de piata asigurarilor

Desi omul a reusit sa patrunda tot mai adanc tainele naturii, pe masura dezvoltarii stiintei si tehnicii, activitatea sa economica, patrimoniul intreprinderilor create de acesta si chiar integritatea sa fizica, existenta sa ca persoana, continua sa fie amenintate de o multitudine de fenomene ale naturii, cum sunt: cutremurele, inundatiile, alunecarile de teren, grindina, inghetul, seceta etc. Asemenea calamitati – rezultat al fortelor dezlantuite ale naturii – pot provoca pagube insemnate agentilor economici si societatii in general. Importante pagube materiale pot fi provocate prin insasi activitatile oamenilor, in mod premeditat sau independent de vointa lor. Dintre acestea amintim pagube determinate de incendii, furtuni, explozii, greve sau conflicte militare locale.

O forma de protectie care se apropie de institutia asigurarii din zilele noastre o constituie asa-numita „autoasigurare”. Ea consta in crearea de catre fiecare persoana fizica sau juridica in parte a unor rezerve proprii care sa fie utilizate numai in cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora din urma. În fapt, aceasta forma de protectie este denumita in mod impropriu „autoasigurare” intrucat nu indeplineste principiul mutualitatii care sta la baza asigurarilor si potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite de cei incercati. [4 Alexa, C., Ciurel, V. – Asigurari si reasigurari in comertul international, Ed. All, Bucuresti, 1992, p. 13 ]

Asigurarea are la baza un acord de vointa (contract) incheiat intre asigurator si asigurat, prin care asiguratorul ofera asiguratului protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat, obligandu-se sa acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurata in cazul asigurarilor de viata) in caz de producere a acestor evenimente, in schimbul platii de catre asigurat a unei sume de bani, numita „prima de asigurare”.

Platind asiguratorului prima de asigurare, calculata prin aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabila, asiguratul plateste in schimb garantia de despagubire impotriva pierderii posibile si viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse in conditiile de asigurare.

Protectia riscului se constituie, astfel, intr-o marfa specifica (un serviciu), care se vinde si se cumpara ca orice alta marfa pe o piata specifica, numita „piata asigurarilor”, parte a pietei serviciilor financiare. [5 Ciurel, V. – op. cit., p. 17]

Asigurarile pot fi definite drept „ raporturi economice, in forma baneasca, avand drept scop transferul unor riscuri intre asigurati – persoane fizice si juridice – si asiguratori – persoane juridice – raporturi prin care se constituie si se utilizeaza, pe baze mutuale, fondul de asigurare, cu mod de formare si cu destinatii specifice fiecarei ramuri de asigurare (bunuri, persoane, raspundere civila). [6 Filip Gh., Voinea Gh., Mihaescu S., Lungu N., Zugravu B. – Finante, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 290]

În literatura de specialitate se intalnesc abordari si modalitati de exprimare diferite prin care, de fapt, se desemneaza acelasi lucru. Unii autori considera ca asigurarile pot fi privite din mai multe puncte de vedere, motiv pentru care exista suficient de multe definitii, dintre care cele mai relevante sunt [7 Lungu, N.C. – Asigurarile de viata si modernizarea acestora, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2003, p. 65] :

Pierre Petauton, unul dintre specialistii consacrati in materie, arata ca, de exemplu, in actele normative franceze nu poate fi gasita o definitie universala a operatiunilor de asigurare, aplicabila tuturor tipurilor de contracte practicate.

Definitia atribuita Corporatiei Lloyd’s, conform careia „asigurarea este contributia celor multi la nenorocirea celor putini” este valabila si in cazul solidaritatii, atat individuale (contributiile private pentru ajutorarea sinistratilor), cat si colective (prin organizatii non-profit) ori publice (fonduri centrale sau locale constituite pe cale bugetara).

John Downes si Jordan Elliot Goodman, in „Dictionary of Finance and Investment Terms”, definesc asigurarea ca fiind „sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, constiente de riscurile posibile, platesc prime de asigurare unei companii de asigurari care ramburseaza sumele corespunzatoare in caz de dauna. [8 Downes, J., Goodman, J. E. – Dictionary of Finance and Investment Terms, Barron’s Educational Series, 1991 in Ciurel, V. – op. cit., p. 18]

O alta definitie este data de Yvonne Lambert Faivre care considera ca „sub aspect tehnic, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizand pe principiul mutualitatii un numar mare de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, ii despagubeste pe aceia dintre ei care sufera un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele incasate.” [9 Yvonne Lambert-Faivre – Droit des assurances, 5-ème édition, Dalloz, Paris 1985, p. 36 in Vacarel, I.,Bercea, F. – Asigurari si Reasigurari, Ed. Expert, Bucuresti, 1993, p. 40]

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confrunta persoanele sau firmele in activitatea lor de zi cu zi sau in cea de afaceri. [10 Constantinescu, D.A., Dobrin, M., Ungureanu, A., Gradisteanu D. – Tratat de asigurari, Colectia Nationala, Bucuresti, 1999, p. 10]

Cea mai complexa definitie se refera la faptul ca asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile. [11 Bistriceanu, Gh., Bercea, F., Macovei, E. – Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Ed. Karat, Bucuresti, 1997, p.17]

Asigurarile reprezinta un domeniu vast care acopera toate sferele activitatii umane. Dat fiind complexitatea domeniului este necesara atat o clarificare a conceptelor, cat si o sistematizare a acestora pentru o abordare stiintifica si coerenta. Astfel, in literatura de specialitate se intalnesc tipuri si categorii variate de asigurari, determinate prin folosirea unor criterii diferite. Iata cateva dintre ele [12 Ciurel, V. – op. cit., p. 40

]:

1. Dupa tipul si natura riscurilor asigurate, distingem doua categorii principale si anume:

a) asigurari de viata;

b) asigurari non-viata (generale).

Aceasta impartire tine seama de trasaturile riscurilor asigurate pentru cele doua grupe mari de asigurari. Deosebirile dintre ele provin din natura relatiei contractuale, durata si tipul de risc. Astfel, in cazul asigurarilor de viata riscul care se asigura este decesul. Dat fiind ca acest eveniment este cert (oricine moare), s-ar putea invoca faptul ca decesul nu se poate incadra in conceptul de risc. Totusi, el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se incheie pentru o anumita durata, iar momentul in care se produce decesul este incert. De aceea, elementul de incertitudine se refera la momentul producerii riscului si nu la riscul insusi. La asigurarile non-viata, pe perioada contractuala evenimentul asigurat se poate produce sau nu. Este deci vorba de riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.

O alta deosebire se refera la durata contractului. În timp ce asigurarea de viata este un contract pe o durata mare (de obicei minim 5 ani), contractele de asigurari non-viata sunt incheiate pe termen scurt (de regula pentru un an sau pentru un anumit eveniment care poate dura chiar cateva ore, cum ar fi lansarea unei navete spatiale).

De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie create, modul de stabilire a primelor de asigurare si a rezervelor si, in general, intregul sistem de administrare sunt foarte diferite.

2. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, se disting doua categorii de asigurari:

a) asigurarea prin efectul legii (obligatorie);

b) asigurarea contractuala (facultativa).

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este stabilita prin reglementarile legale si se realizeaza automat daca sunt indeplinite conditiile stabilite de lege privind bunurile sau persoanele care intra sub incidenta acestora. Ea are la baza anumite interese care apartin societatii in ansamblul sau si nu necesita acordul de vointa al persoanelor fizice sau juridice vizate.

Asigurarea contractuala sau facultativa, are la baza un contract de asigurare intre asigurat si asigurator, fiind o expresie a vointei partilor. Este o forma de asigurare mai flexibila decat asigurarea prin efectul legii deoarece se incheie ca urmare a nevoii de protectie a asiguratului, raspunzand astfel mai bine necesitatilor si intereselor acestuia.

3. Dupa domeniul asigurarii, distingem patru categorii, si anume:

a) asigurari de bunuri;

b) asigurari de persoane;

c) asigurari de raspundere civila;

d) asigurari de interes financiar.

Asigurarile de bunuri cuprind proprietatile susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamitatile naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigurarile de cladiri, utilaje, masini si instalatii, aparatura electronica, bunurile din locuinte, marfuri, bani si alte valori, animale si altele.

Prin asigurarile de persoane se asigura viata, integritatea sau sanatatea asiguratului supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia. În functie de riscul asigurat, in asigurarea principala distingem doua categorii de asigurari, respectiv asigurari de viata si asigurari de persoane, altele decat cele de viata (accidente, calatorie, sanatate etc).

Asigurarile de raspundere civila au ca obiect o valoare patrimoniala egala cu despagubirea pe care ar urma sa o plateasca asiguratul (persoana fizica sau juridica) unor terti prejudiciati. Exista o gama larga de astfel de asigurari, cum ar fi: asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de raspundere profesionala, asigurarea de raspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru marfurile transportate, asigurarea de raspundere a constructorului, asigurarea de raspundere a chiriasului etc.

Prin asigurarile de interes financiar se obtine protectia pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplata, asigurarea de fidelitate si altele.

4. Dupa riscul asigurat, asigurarile sunt:

a) asigurari pentru riscuri cu caracter natural: inundatii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, ploi torentiale, grindina, inundatii, furtuni, uragane, alunecari sau prabusiri de teren;

b) asigurari pentru seceta, grindina la culturile agricole;

c) asigurari pentru boli, epizotii si accidente ale animalelor;