Pagina documente » Drept » Aspecte de teorie si practica judiciara in materia infractiunilor de marturie mincinoasa si incercare

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-de-teorie-si-practica-judiciara-in-materia-infractiunilor-de-marturie-mincinoasa-si-incercare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-de-teorie-si-practica-judiciara-in-materia-infractiunilor-de-marturie-mincinoasa-si-incercare


Cuprins

Cuprins:

Capitolul I – Aspecte introductive…………………………………….……4
1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal………4
2. Ξncadrarea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi ξncercarea de determina mărturia mincinoasă . Aspecte comune privind cele două infracţiuni …………………………………...……………6
2.1.Ξncadrarea………………………….……………….…...6
2.2 Aspecte comune ………………………………………...6
3. Aspecte generale privind declaraţiile martorilor din perspectiva psihologiei judiciare …….8
4. Referinţe istorice şi aspecte de drept comparat …….…………12
4.1. Referinţe istorice ……..….12
4.2. aspecte de drept comparat …………………………..13

Capitolul II – Analiza infracţiunii de mărturie mincinoasㅅ……..15
1. Aspecte generale ………………………………….………….……..15
1.1. Concept şi caracterizare ……………...……………..15
1.2. Obiectul infracţiunii ………………...………………16
1.3. Subiectul infracţiunii ……………………...………..16
1.3.1. Subiectul activ ……………………………….16
1.3.2. Subiectul pasiv ……………………………….20
2.Structură şi conţinut ……………………………………...………….21
2.1.Situaţia premisă ………………………………………..21
2.2.Conţinutul constructiv al infracţiunii ……...…………..21
2.2.1.Latura obiectivă ………………………………21
2.2.2.Latura subiectivă ……………………………..27
3.Forme , modalităţi , sancţiuni ……………………………………….28
3.1.Forme……………………………………………28
3.2 Modalităţi ……………………………………….30
3.3.Sancţiuni…….…………………………….…….30
4.Aspecte procesuale …………………………………………….……33
5.Referinţe istorice ……………………………………………….……35

Capitolul III – Analiza infracţiunii de ξncercare de a determina mărturia mincinoasă …………………37
1. Aspecte generale ………………………………………….…………..37
1.1. Concept şi caracterizare…………………..…………37
1.2. Obiectul infracţiunii ……………………...…………37
1.3. Subiectul infracţiunii ………………...……………..38
1.3.1.Subiectul activ …………………..……………38
1.3.2.Subiectul pasiv ……………………….……….38
2.Structură şi conţinut …………………… ………………….…………38
2.1.Situaţia premisㅅ…………………………..……….38
2.2.Conţinurtul constitutiv al lucrării ……………..……….38
2.1.1.Latura obiectivă ………………………...……..38
2.2.2.Latura subiectivㅅ…..……………………..46
3.Forme , modalităţi sancţiuni …………………..………………………47
3.1.Forme ………………………….………………………47
3.2.Modalităţi ………………………..…………………….47
3.3.Sancţiuni ………………………….……………………48
4.Aspecte procesuale ………………………………..…………………..48
5.Referinţe istorice …………………………………..………………….48

Capitolul IV – Analiza comparativă a infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi ξncercare dea determina mărturia mincinoasă ……..…49
1.Caracteristici generale …………………………………………..…….49
2.Comparaţie ξntre elementele constitutive ale celor două infracţiuni ….50
3.Comparaţia evoluţiei ξn timp a celor două infracţiuni …………….….54

Capitolul V – Aspecte interdisciplinare privind infracţiunile de mărturie mincinoasă şi ξncercarea de a determina
mărturia mincinoasă ……………………………………………...……56

1.Aspecte criminologice – evoluţie , obiect , scop ……………...………56
2.Aspecte criminalistice specifice ………………………………………58
2.1.Introducere……………………………………..………58
2.1.1.Noţiunie…………………………….……… …58
2.1.2.Legăturile criminalisticii cu alte ştiinţe……..…59
2.2.Tactica ascultării martorilor din perspectiva criminalităţii ………………………………
2.2.2.Cauzele relativităţii mărturiei …………………62
2.2.3.Factorii de bruiaj ai recepţiei senzoriale a martorilor din perspectivă criminalisticㅅ..63
2.2.4.Reguli tactice aplicate ξn ascultarea martorilor …………………………………….65
2.2.5.Ascultarea martorilor minori şi a altor categorii de martori …………………………..69
3.Aspecte de psihologie judiciarㅅ………………………………….71
3.1.Consideraţii introductive ………………………………71
3.2 Criterii de verificare a veridicităţii mărturiei .
judiciare bănuită de a fi de rea credinţă …………….72
3.2.1.Criteriul sursei mărturiei ……………………...72
3.2.2.Criteriul poziţiei martorului ξn raport cu
părţile din proces ……………………………..73
3.2.3.Criteriul poziţiei martorului ξn raport
cu părţile din proces ………………………….74
3.2.4.Criteriul interesului manifestat
de martor faţă de problematica probaţiunii…...75
3.2.5.Criteriul bunei – credinţe ξn
evaluarea mărturiei………………………….. 75
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………..78

EXTRAS DIN DOCUMENT

? ?

Capitolul I – Aspecte introductive

1. Importanta ocrotirii justitiei prin normele de drept penal

Practica istorica demonstreaza ca , la orice popor si in orice timp , exista un sistem regulator care rezulta chiar din conditiile materiale ale vietii lui , precum si din elementele psihice ale oamenilor convietuitori si care desemneaza pentru fiecare sfera proprie a activitatii , legand pe unul de altul printr-o serie de relatii bilaterale si reciproce , in asa fel incat pretentiile si obligatiile sa corespunda si sa se poata converti . Nu importa daca un asemenea sistem nu este intotdeauna expres enuntat sau formulat in scris ; o asemenea formulare , chiar acolo unde se gaseste , nu poate fi niciodata desavarsita din diferite motive .

Ξn dreptul roman , printre principiile fundamentale se numara si principiul echitatii si justitiei . Echitatea si justitia sunt in primul rand valori morale , fiind elemente ale constiintei sociale , prin intermediul carora oamenii , clasele , grupele sociale realizeaza un act apreciativ asupra raporturilor statornicite intr-o anumita societate , a institutiilor respective , in lumina unei anumite conceptii filozofice despre lume , a idealului social de clasa si prin prisma a ceea ce considera clasa , societatea respectiva a fi bine , drept si moral pentru om , pentru societate .

Justitia , in relatia cu echitatea , se dovedeste a fi un principiu de coordonare dintre fiintele subiective . De altfel , latinescul justitia inseamna dreptate , conturandu-se cu timpul in doua sensuri fundamentale , ce ar trebui sa fie confluente : ca expresie a unei aprecieri morale si ca activitate a organelor judiciare . Sensul moral al justitiei desemneaza ideea de dreptate , ca „ aprecierea unor actiuni umane in raport cu un deziderat social , spunandu-se ca actiunea este dreapta sau nedreapta , sau ca este menita sa realizeze dreptatea sociala sau este impotriva acestei dreptati [1 Alexandru Negoita , Ion Muraru – Organizarea instantelor judecatoresti si a procuraturii , Editura didactica si pedagogica , Bucuresti, 1967 , p.13 ]”.

Notiunea de „drept” , ca si notiunea de „justitie” , au generat numeroase si insemnate discutii in care , cea din urma este considerata uneori ca fiind sinonim sau echivalent al dreptului , iar alteori un element distinct de acesta si superior . Justitia , sub un anumit aspect , consta in conformarea la o lege , desi pe de alta parte , se afirma ca legea trebuie sa fie conforma cu justitia . Legea care se recunoaste , pe de o parte , ca un criteriu al justului si injustului , poate fi la randul sau – si prin aceasta ea apare mai mult ca un fapt de ordine empirica – supusa unei judecati de acelasi fel .

Totodata , intr-un anumit sens , justitia se confunda cu juridicitatea si deci cu dreptul , intrucat formal , dreptul este intotdeauna „ justi et injusti regula”. Se stie in acelasi timp ca intre justitie si drept exista posibilitatea unei antiteze , deoarece o data oarecare a experientei juridice poate sa intre in conflict cu exigenta absoluta careia ii da expresie o norma a dreptului .

Aceasta explica posibilitatea adoptarii unor norme contrare cerintelor obiective , in contradictie cu esenta de echitate a justitiei . Pentru a satisface aceste criterii , justitia urmeaza sa recunoasca integral personalitatea fiecaruia , privita obiectiv , printr-o depasire a constiintei particulare „egoiste” si realizarea ecuatiei ideale intre sine si altul . O analiza atenta a fenomenologiei juridice ne ajuta sa intelegem ca , criteriul echitatii justitiei se traduce printr-o exigenta categorie determinata , care nu se multumeste cu o relatie intersubiectiva oarecare , bazata numai pe recunoastere partiala defectuoasa sau gresita , supusa la limitari si deviatii empirice si contingente , ci impune recunoasterea egala a drepturilor si obligatiilor subiectului in toate interferentele posibile cu celelalte subiecte . Justitia , in aceasta expresie sintetica de actiune echitabila , obliga ca orice subiect sa fie recunoscut si tratat de oricare altul ca un principiu fundamental al propriilor sale acte .

Egalitatea in fata justitiei este un drept fundamental al omului . De altfel , justitia nu se poate concepe – in viziunea echitatii – decat ca o sinteza sau o rezultanta a dreptului egal al celor ce iau parte la ea si presupune , prin urmare , ca un fundament al sau , intelegerea acestui drept , precum si faptul ca nimeni nu poate renega obligatiile asumate . De aceea , dreptul trebuie inteles nu ca o totalitate oarecare de reguli de conduita , ci ca un ansamblu de norme , instituite sau sanctionate de stat , ale caror sensuri si finalitati majore le constituie echitatea si justitia .

Dreptul penal isi aduce si el contributia la ocrotirea acestei valori sociale deosebit de importante care este justitia . Pentru prevenirea si reprimarea infractiunilor , politica penala apeleaza la instrumente specifice , chiar daca unele dintre acestea nu au , in mod firesc , un specific penal : educatia etica si juridica in familie , scoala si la locul de munca , activitatea de popularizarea legilor , a normelor de conduita sociala , sanctionarea ferma si reeducarea celor ce comit infractiuni .

Justitia nu este invulnerabila . Ea trebuie protejata eficient pentru a-si putea duce la indeplinire sarcinile deosebit de complexe si pentru aceasta statul instituie o suma de masuri in care dreptul penal ocupa un loc specific , dar nu primordial . Aceasta protectie a justitiei trebuie sa fie asigurata , in primul rand , de calitatea relatiilor social-economice , ideologice , etice , interpersonale etc. dominate in societate si numai dupa aceea , in al doilea rand ,de eficienta represiunii penale . Se impune aceasta consideratie , deoarece intr-un stat civilizat , nu dreptul penal este principalul mijloc de rezolvare a conflictului dintre individ si societate , ci celelalte instrumente specifice de care statul dispune si care trebuie sa actioneze permanent si cu o intensitate crescanda . Spre exemplu , educatia etica si culturala din scoli determina , daca se desfasoara corespunzator , aparitia unei mai bune capacitati de adaptare a individului la mediul social si o intelegere mai complexa a modului in care se stimuleaza reciproc interesul colectiv si cel personal .

2.Ξncadrarea infractiunilor de marturie mincinoasa si incercarea de a determina marturia mincinoasa .

Aspecte comune privind cele doua infractiuni.

2.1.Ξncadrarea . Faptele prin a caror savarsire s-ar putea impiedica infaptuirea justitiei sunt incriminate in Capitolul II – Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei , din Titlul V – Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege , al Partii speciale a Codului Penal . Ratiunea incriminarii acestor fapte rezida in necesitatea de a ocroti prin mijloace de drept penal activitatea de infaptuire a justitiei , activitate care este un atribut al puterii judecatoresti , putere independenta si separata de puterea legislativa si cea executiva .

2.2.Aspecte comune. Obiectul celor doua infractiuni in discutie , ca si obiectul tuturor infractiunilor din acest capitol , il constituie relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei . Aceste relatii sociale , reglementate de norme juridice , vor deveni , ele insele , raporturi juridice cu un continut complex de drepturi si obligatii conexe la a caror ocrotire concura si legea penala .

Justitia este o forma fundamentala de realizare a puterii de stat , constand in solutionarea pricinilor civile , penale si altele , prin aplicarea legii la cazurile concrete [2 N. Prisca – Drept constitutional , Bucuresti , Editura didactica si pedagogica , 1977 , p. 499-500]. Notiunea de justitie are doua sensuri . Unul restrans , corespunzator art.101 din Constitutie , si care se raporteaza numai la activitatea de solutionare a pricinilor de catre instantele de judecata , si unul larg , acela in care in activitatea de justitie s-ar include , pe langa activitatea propriu-zisa a instantelor judecatoresti , si alte activitati care isi aduc contributia la infaptuirea justitiei ( de exemplu , urmarirea penala , executarea hotararilor judecatoresti ) , precum si asa numitele jurisdictii speciale , activitati care reprezinta solutionarea unor pricini cu caracter juridic de catre alte organe decat cele judecatoresti ( Arbitrajul de Stat , organele arbitrare proprii , comisiile de judecata , , Comisia de arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie etc. ) , inclusiv activitatea care aduce la indeplinire hotararile acestor organe .

Obiectul general al incriminarilor pe care le analizam se refera la acest al doilea sens , mai larg al notiunii de justitie .

Obiectul juridic special este alcatuit din relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei , care , pentru evolutia lor normala , pretind o anumita conduita fie din partea tuturor ( incercarea de a determina marturia mincinoasa ), fie numai din partea unor anumite categorii de persoane ( marturie mincinoasa ).

Subiectul activ al infractiunilor din acest capitol este uneori circumstantial, cum este cazul infractiunilor de marturie mincinoasa [3 Alaturi de acesta , subiect activ circumstantiat mai au omisiunea sesizarii organelor judiciare , arestarea nelegala , cercetarea abuziva , supunerea la rele tratamente , represiunea nedreapta , evadarea , anumite forme ale infractiunii de inlesnire a evadari sau ale nerespectarii hotararilor judecatoresti .

], iar alteori subiectul activ nu este individualizat de lege , fapta fiind susceptibila de a fi savarsita de orice persoana , ca in cazul incercarii de a determina marturia mincinoasa .

Subiectul pasiv este pentru toate infractiunile statul , deci si pentru cele doua infractiuni aflate in discutie , deoarece justitia este o forma fundamentala de exercitare a puterii de stat .

Poate exista si un subiect pasiv adiacent in persoana celui caruia ii sunt periclitate libertatea , demnitatea , onoarea .

Latura obiectiva . Elementul material la incercarea de a determina marturia mincinoasa consta intotdeauna intr-o actiune , pe cand la marturia mincinoasa elementul material poate fi atat o actiune , actiunea faptuitorului de a face afirmatii mincinoase , cat si o inactiune , omisiunea de a spune tot ce stie, ambele privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat .

Urmarea socialmente periculoasa consta intotdeauna , in principal , in primejduirea bunei desfasurari a activitatii de justitie , fara sa se ajunga , de regula , la un asemenea rezultat . Ξn subsidiar poate aparea si o alta urmare socialmente periculoasa , constand in periclitarea libertatii , demnitatii persoanei sau chiar a vietii , sanatatii si integritatii ei corporale .

Raportul de cauzalitate se naste , de regula din materialitatea insasi a actiunii sau inactiunii faptuitorului .

Latura subiectiva . Infractiunile de marturie mincinoasa si in cercarea de a determina marturia mincinoasa se comit cu intentie directa sau indirecta .

Tentativa acestor infractiuni nu se pedepseste , in intreg capitolul nefiind incriminate decat tentativa infractiunilor de evadare si inlesnirea evadarii .

Sanctiunea atat la infractiunea de marturie mincinoasa cat si la cea de incercarea de a determina marturia mincinoasa este inchisoarea , la cea din urma infractiune , alternativ cu amenda .

3.Aspecte generale privind declaratiile martorilor din perspectiva psihologiei judiciare

Fenomenul psihologic al marturiei are un dublu aspect , pe care nu trebuie sa-l neglijam , subiectiv si obiectiv : capacitatea psihologica a individului de a depune marturie , proprietatea obiectului sau evenimentului de a forma obiectul marturiei

Exista in aceasta atentionare si o directionare a cercetarii fenomenelor psihologice ce insotesc formarea marturiei judiciare cat si depunerea marturiei in fata autoritatilor judiciare .

Astfel , cu privire la marturie si la martori, trebuie avut in vedere :

a. testimoniabilitatea , adica acea trasatura a evenimentului judiciar de a putea forma , din punct de vedere legal , obiect al probatiunii , cunoscand ca anumite chestiuni sunt exceptate de la probatiunea testimoniala ;

b. memorabilitatea , constand in capacitatea obiectului de a fi memorat , pentru ca sunt situatii ce efectiv nu pot fi memorate , pentru ca nici nu pot fi percepute , ele situandu-se sub pragul perceptiei umane

c.fidelitatea , care , in opozitie cu memorabilitatea , consta in capacitatea individului de a-si aminti evenimentul judiciar si a depune marturie ;

d.sinceritatea , care consta in disponibilitatea subiectiva a martorului de a spune adevarul .

Rezulta prin urmare , ca problematica psihologica a marturiei judiciare , si a martorului este deosebit de complexa si ca aceasta ridica importante dificultati in activitatea autoritatilor judiciare , abilitate prin lege sa audieze martori [4 Mitrofan N. , Zdrenghea V. , Butoi T. , Psihologia judiciara , Ed. a-III-a , Edit. Sansa , Bucuresti , 2000 , p.138 ].