Pagina documente » Drept » Aspecte generale privind notiunea juridica de comerciant

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-generale-privind-notiunea-juridica-de-comerciant
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-generale-privind-notiunea-juridica-de-comerciant


Cuprins

Cuprins
CAP I NOTIUNI INTRODUCTIVE:
1. Preliminarii .... ........4
2. Evolutia conceptului de comerciant ............ ........6
3. Argumente privind necesitatea practica a definirii notiunii de comerciant..............8
4. Definitii legale ale notiunii de comerciant......10
5.Principalele categorii de comercianti.............16
5.1.Comerciantii persoane fizice16
5.2.Comerciantii persoane juridice............16
5.2.1. Societatile comerciale............16
5.2.1.1. Societatea in nume colectiv......17
5.2.1.2. Societatea in comandita simpla..20
5.2.1.3. Societatea pe actiuni21
5.2.1.4. Societatea in comandita pe actiuni.26
5.2.1.5. Societatea cu raspundere limitata28
5.2.1.6. Procedura inregistrarii si autorizarii functionarii societatilor comerciale potrivit Legii nr. 359/2004.......... 30
5.2.2. Regiile autonome..31
5.2.3. Organizatiile cooperatiste........32
5.3.Regimul juridic al altor persoane juridice32
5.3.1. Asociatiile si fundatiile..........32
5.3.2. Statul, judetul si comuna.........33
5.4.Consecintele introducerii EURO pentru persoane juridice...........34
5.5. Micii comercianti............34
CAP II REGIMUL JURIDIC AL COMERCIANTILOR PERSOANE FIZICE
1.Dobindirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica....37
1.1.Categoriile de comercianti cunoscute de legea romina.........37
1.2.Conditii legale pentru dobindirea calitatii de comerciant - persoana fizica38
2.Dovada calitatii de comerciant a persoanei fizice..............42
3.incetare calitatii de comerciant a persoanei fizice.............43
4.Delimitarea calitatii de comerciant de alte profesiuni indeplinite de persoana fizica sau de calitatea de comerciant..............44
4.1. Meseriasii......44
4.2. Persoanele care exercita profesiuni liberale............45
4.3. Agricultorii....45
4.4. Delimitarea calitatii de comerciant de calitatea de asociat.........45
5.Conditiile de exercitare a activitatii comerciale de catre persoanele fizice.......46
5.1.Capacitatea persoanei fizice cerute pentru a fi comerciant......47
5.1.1. Capacitatea de exercitiu.........47
5.1.2. Capacitatea de folosinta.........49
5.1.3. Incompatibilitati...49
5.1.4. Decaderi............50
5.1.5. Interdictii............50
5.2. Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege..............51
CAP III REGIMUL JURIDIC AL COMERCIANTILOR PERSOANE JURIDICE
1.Dobindirea, proba si incetarea calitatii de comerciant a societatilor comerciale 52
1.1.Dobindirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale.....52
1.2. Dovada calitatii de comerciant a societatilor comerciale.......52
1.3. incetarea calitatii de comerciant a societatilor comerciale......53
2. Dobindirea, proba si incetarea calitatii de comerciant a altor persoane juridice......53
2.1. Statul si unitatile sale administrativ - teritoriale......53
2.2. Regiile autonome............54
2.3. Organizatiile cooperatiste...55
2.4. Asociatiile si fundatiile......55
CAP IV AUXILIARII COMERC IANTILOR
1.Notiuni generale.......57
2.Prepusii comerciantilor..............57
2.1.Notiunea de prepus...........57
3.Comisii pentru negot..58
3.1.Notiunea de comisi pentru negot..........58
3.2.Puterile comisilor pentru negot............58
4.Comisii calatori pentru negot.......59
4.1.Notiunea de comisi calatori pentru negot59
4.2.Puterile comisilor calatori pentru negot..59
5.Mijlocitorii.............60
5.1.Precizari prealabile...........60
5.2.Activitatea mijlocitorilor....60
5.3.Pozitia juridica a mijlocitorului............61
5.4.Mijlocirea in operatiunile imobiliare......61
6.Agentii comerciali permanenti......62
6.1.Precizari prealabile...........62
6.2.Notiunea de agent comercial permanent..62
6.3.Puterile agentului comercial permanent..62
BIBLIOGRAFIE :......64
Cuprins

CAP I NOŢIUNI INTRODUCTIVE:
1. Preliminarii .............…… ….….4
2. Evoluţia conceptului de comerciant .....……. ……..6
3. Argumente privind necesitatea practică a definirii noţiunii de comerciant………………………………..…………………8
4. Definiţii legale ale noţiunii de comerciant…………………10
5.Principalele categorii de comercianţi……………………….16
5.1.Comercianţii persoane fizice………………………...16
5.2.Comercianţii persoane juridice………………………16
5.2.1. Societăţile comerciale……………………...16
5.2.1.1. Societatea în nume colectiv……17
5.2.1.2. Societatea în comandită simplă..20
5.2.1.3. Societatea pe acţiuni………...…21
5.2.1.4. Societatea în comandită pe acţiuni………..….…………….26
5.2.1.5. Societatea cu răspundere limitată…………………………28
5.2.1.6. Procedura înregistrării şi autorizării funcţionării societăţilor comerciale potrivit Legii nr. 359/2004……………………. 30
5.2.2. Regiile autonome…………………………..31
5.2.3. Organizaţiile cooperatiste…………………..32
5.3.Regimul juridic al altor persoane juridice……...……32
5.3.1. Asociaţiile şi fundaţiile…………………….32
5.3.2. Statul, judeţul şi comuna…………...………33
5.4.Consecinţele introducerii EURO pentru persoane juridice……………………………….……………….34
5.5. Micii comercianţi…………………………………...34

CAP II REGIMUL JURIDIC AL COMERCIANŢILOR PERSOANE FIZICE
1.Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică…………………………………………………….…37
1.1.Categoriile de comercianţi cunoscute de legea română…………………………………...…………37
1.2.Condiţii legale pentru dobândirea calităţii de comerciant – persoană fizică…………………………38
2.Dovada calităţii de comerciant a persoanei fizice…………..42
3.Încetare calităţii de comerciant a persoanei fizice………….43
4.Delimitarea calităţii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de persoana fizica sau de calitatea de comerciant…………………………………………………..44
4.1. Meseriaşii……………………………………...……44
4.2. Persoanele care exercită profesiuni liberale…….…..45
4.3. Agricultorii…………………………….……………45
4.4. Delimitarea calităţii de comerciant de calitatea de asociat………………………………………………45
5.Condiţiile de exercitare a activităţii comerciale de către persoanele fizice……………………………….……………46
5.1.Capacitatea persoanei fizice cerute pentru a fi comerciant……………………………………………47
5.1.1. Capacitatea de exerciţiu……………………47
5.1.2. Capacitatea de folosinţă……………………49
5.1.3. Incompatibilităţi……………………………49
5.1.4. Decăderi……………………………………50
5.1.5. Interdicţii…………………………………...50
5.2. Obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege…………..51

CAP III REGIMUL JURIDIC AL COMERCIANŢILOR PERSOANE JURIDICE
1.Dobândirea, proba şi încetarea calităţii de comerciant a societăţilor comerciale ……………………………..……….52
1.1.Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale…………………………………………..52
1.2. Dovada calităţii de comerciant a societăţilor comerciale…………………………………………....52
1.3. Încetarea calităţii de comerciant a societăţilor comerciale……………………………………………53
2. Dobândirea, proba şi încetarea calităţii de comerciant a altor persoane juridice……………………………………………53
2.1. Statul şi unităţile sale administrativ – teritoriale……53
2.2. Regiile autonome……………………………………54
2.3. Organizaţiile cooperatiste………………………...…55
2.4. Asociaţiile şi fundaţiile…………………………...…55

CAP IV AUXILIARII COMERC IANŢILOR
1.Noţiuni generale………………………………………….…57
2.Prepuşii comercianţilor………………………………..……57
2.1.Noţiunea de prepus…………………………………..57
3.Comişii pentru negoţ………………………………………..58
3.1.Noţiunea de comişi pentru negoţ……………..……..58
3.2.Puterile comişilor pentru negoţ…………..……….…58
4.Comişii călători pentru negoţ………………………….……59
4.1.Noţiunea de comişi călători pentru negoţ……………59
4.2.Puterile comişilor călători pentru negoţ…………..…59
5.Mijlocitorii………………………………………………….60
5.1.Precizări prealabile…………………………………..60
5.2.Activitatea mijlocitorilor…………………………….60
5.3.Poziţia juridică a mijlocitorului……………...………61
5.4.Mijlocirea în operaţiunile imobiliare…………...……61
6.Agenţii comerciali permanenţi………………………...……62
6.1.Precizări prealabile……………………………….….62
6.2.Noţiunea de agent comercial permanent………...…..62
6.3.Puterile agentului comercial permanent………….….62

BIBLIOGRAFIE :…………………….……………………..64

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

Notiuni introductive

1. Preliminarii

Potrivit conceptiei obiective adoptate de sistemul nostru de drept, atat Codul Comercial, cat si legile comerciale speciale reglementeaza raportul juridic de drept comercial, indiferent daca la aceasta participa comerciantii sau necomerciantii.

De asemenea, din studiul faptelor de comert a rezultat ca potrivit art 7 Cod Comercial, devine comerciant persoana care savarseste cu caracter profesional [1 Emanoil Munteanu – „Drept Comercial Roman”, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p. 86], fapte de comert obiective din categoria celor prevazute de art 3 Cod Comercial. Conform prezumtiei de comercialitate (art 4 Cod Comercial) in afara de cele doua exceptii prevazute expres de acest text de lege toate actele juridice si operatiunile la care participa persoana comerciantului se considera a fi comerciale pana la proba contrarie.

Asadar, pentru o lunga perioada de timp conceptul de comerciant a fost construit si interpretat exclusiv prin raportare la prevederile art 7 C. Com, care arata ca sunt comercianti (a) aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si (b) societatile comerciale. [2 Ioan Schiau – „Unele consideratii privind recentele evolutii legislative ale conceptului de comerciant - persoana fizica” R.D.C. nr. 9/2003, pag 72]

O prima examinare a textului citat ne permite sa observam ca legiuitorul face distinctie intre doua categorii de comercianti: astfel, daca o prima categorie de comercianti dobandesc aceasta calitate prin realizarea unor conditii impuse de legiuitor, in schimb subiectele celei de-a doua categorii de comercianti – in speta societatile comerciale – sunt calificate, „ope legis”, drept comercianti.

Privind acest enunt din perspectiva istorica, este evident ca, in conceptia legiuitorului de la 1887 comerciantii din prima categorie erau persoane fizice – de altfel prototipul comerciantului in epoca respectiva era micul negutator – in timp ce societatile comerciale erau singurele persoane juridice cu vocatie in materie comerciala.

Pentru o lunga perioada de timp aceasta definitie a fost singura determinare legala a notiunii de comerciant si, in consecinta, atat doctrina juridica cat si jurisprudenta au identificat conditiile necesare pentru dobandirea calitatii de comerciant prin raportare exclusiv la aceasta definitie.

Din aceasta perspectiva s-a afirmat, in mod judicios, ca pentru dobandirea calitatii de comerciant sunt necesare urmatoarele conditii:

a) efectuarea de fapte de comert obiective, de natura a constitui obiectul unei profesii comerciale; in acest sens s-a aratat ca realizarea acestor fapte de comert trebuie sa aiba caracter efectiv si ilicit. [3 Stanciu D. Carpenaru – „Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, Buc. 2002, p. 58 si urm.]

b) exercitiul acestor fapte de comert trebuie sa fie permanent, sistematic, savarsit cu titlu de profesiune si, nu in ultimul rand, cu intentia („animus”) de a dobandi calitatea de comerciant. [4 I. L. Georgescu – „Drept Comercial Roman”, vol. 1, Ed. All Beck, Buc. 2002, p. 366 si urm.]

Inspirandu-se din doctrina juridica interbelica, literatura de specialitate recenta, care a luat in considerare si prevederile art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, a mai relevat si alte conditii care ar trebui sa fie alaturate celor doua conditii de art. 7 C. Com.:

c) exercitiul faptelor de comert trebuie realizat in nume propriu si pe riscul intreprinzatorului; [5 Stanciu D. Carpenaru, op. Cit., p. 61 – 62; E. Carcei – „Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, Buc. 2000, p. 27; V. Patulea, C. Turianu – „Curs de Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, p. 25 si urm.]

d) premergator inceperii comertului, intreprinzatorul trebuie sa se inmatriculeze in Registrul comertului; [6 I. Turcu – „Teoria si practica dreptului comercial roman”, Ed. Lumina Lex, Buc. 1998, vol I, p. 204]

e) persoana fizica trebuie sa beneficieze de capacitate de folosinta;

f) persoana fizica trebuie sa obtina autorizatiile prevazute de lege pentru functionare. [7 S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M. G. Lostun – „Drept Comercial”, Ed. Oscar print, Buc. 2000, p. 51 – 52]

În cazul faptelor de comert unilaterale sau mixte desi raportul juridic este guvernat de legea comerciala operatiunea constituie fapte de comert pentru participantul comercial si ramane un act juridic civil pentru necomerciant.

La fel savarsirea intamplatoare de catre o persoana a unor fapte de comert obiective (fara dovedirea caracterului profesional al operatiunilor desfasurate) impune ca persoana respectiva sa-si mentina statutul juridic de necomerciant (art 9 C. Com). [8 Emanoil Munteanu – „Drept Comercial Roman”, Ed. Sylvi, Buc. 2001, p. 86]

Cu toate aceste particularitati rolul determinant si pozitia centrala a comerciantilor in activitatea comerciala [9 Se va avea in vedere sensul larg al notiunii de activitate comerciala care implica producerea de marfuri, circulatia si schimbul de produse precum si prestarile de servicii] au necesitat ca in C. Com. si legile comerciale speciale sa fie reglementate notiunea de comerciant si statutul juridic al acestei categorii profesionale destul de raspandite. [10 Stanciu D. Carpenaru – „Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, Buc. 2000, p. 63 – 64 ]

2. Evolutia conceptului de comerciant

O privire asupra genezei si evolutiei conceptului de comerciant de-a lungul istoriei va permite punerea in lumina a rasaturilor sale, pana in zilele noastre. Istoria comerciantului e strans legata de istoria dreptului comercial si, implicit, a dezvoltarii a insasi societatii omenesti.

Primele manifestari ale „schimbului” au aparut odata cu „proprietatea”.

Pentru satisfacerea trebuintelor existentei lor, oamenii au inceput sa schimbe intre ei produsele faurite prin munca lor ori agonisite din mediul inconjurator. [11 Vasile Patulea, Corneliu Turianu – „Elemente de drept comercial”, Ed. „Edit Press – Mihaela S.R.L.”, Buc. 1996, p. 9]

Forma primitiva a schimbului a fost „trocul”. Dar cresterea nevoilor oamenilor si amplificarea relatiilor dintre ei au evidentiat necesitatea adoptarii unor forme de organizare (fireste primitive la inceput) prin care se asigurau conditii pentru ca oamenii („comerciantii primitivi”) sa se poata intalni intr-un numar mai mare, la anumite perioade si in locuri determinate. Astfel au aparut „targurile” care au jucat un rol determinant in nasterea si inflorirea comertului, a comerciantului.

Istoricii atesta faptul ca egiptenii, fenicienii si grecii s-au ocupat intens cu comertul de-a lungul coastelor Marii Mediterane. Grecii au fost cei dintai care au instituit si anumite reguli pentru activitatea „comerciantilor”. [12 Stanciu D. Carpenaru – „Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, Buc. 2002]

La romani comertul nu a prezentat o importanta prea mare deoarece ei agoniseau bogatia nu prin comert, ci prin agricultura si mai ales prin razboi si anexiune. De aceea, pentru comert erau considerate ca fiind suficiente regulile dreptului civil. Numai mai tarziu, in epoca de inflorire a Romei apar unele institutii juridice ale caror nume le regasim in anumite institutii ale dreptului comercial. Astfel, unele actiuni instituite de pretor (actio institutoria si actio executoria) constituie bazele exercitarii comertului prin reprezentanti. Apoi, in cadrul legilor civile erau cuprinse si reguli speciale pentru comercianti, indeosebi in materie maritime (avarii, raspunderea armatorului, imprumut etc.). in sfarsit, prin unele institutii se recunoaste din punct de vedere juridic „uzul comercial” (uzanta comerciala), precum si executarea fortata, intemeiata pe unele principii care, mai tarziu, au fost incluse in institutia „falimentului”. [13 Stanciu D. Carpenaru – „Drept Comercial Roman”, Ed. All Beck, ed. a IV-a, Buc. 2002]

În perioada evului mediu ca urmare a prabusirii Imperiului Roman s-au format si dezvoltat orasele – cetati italiene Venetia, Genova, Florenta, Pisa, Milano si altele care au cunoscut un comert infloritor. Drept consecinta, in locul dreptului uniform, statele cetati adopta si reguli de drept proprii.

În aceste state – cetati au aparut primele forme de organizare a comerciantilor in asa numitele corporatii („universitas”) care au dobandit cu timpul o autonomie administrativa, judecatoreasca si legislativa. [14 Emanoil Munteanu – „Drept Comercial Roman”, Ed. Sylvi, Buc. 2001, p. 11]

Într-o asemenea corporatie se reuneau comerciantii si meseriasii din acelasi domeniu de activitate economica, sub conducerea unui consul ales dintre ei si ajutat de mai multi consilieri.

În formarea unor reguli proprii activitatii comerciale un rol important l-au avut targurile medievale italiene, franceze, germane, spaniole si altele. Apare, astfel, un drept al targurilor care cuprinde reguli aplicabile tuturor comerciantilor participanti, indiferent de originea lor. De asemenea, apare si o procedura speciala [15 Vasile Patulea, Corneliu Turianu – „Elemente de drept comercial”, Ed. „Edit Press – Mihaela S.R.L.”, Buc. 1996, p. 11].

Prima tara care a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe intreg teritoriul, a fost Franta. [16 G. Ripert, Rene Roblot – „Traite de droit commercial” vol I, 13-e edition, 1988, p. 14 – 15; R. Rodiere, R. Homin – „Droit commercial”, vol. I, Dalos, Paris, 1970, p. 67] Un prim act care anunta marile momente legislative franceze, il constituie edictul lui Carol IX din 1536 prin care au fost create (in Franta) jurisdictiile consulare, aplicabile numai comerciantilor.

Au urmat 2 ordonante emise de Ludovic al XIV-lea: ordonanta asupra comertului terestru din 1673 (prin care erau consacrate anumite reguli aplicabile tuturor celor care fac comert, indiferent de calitatea lor) si ordonanta privind comertul pe mare din 1681 (care cuprinde reguli specifice acestui gen de comert).

Un moment crucial in formarea dreptului comercial si a deslusirii conceptului de comerciant il constituie adoptarea in 1807 a Codului Comercial francez. Prin aceasta reglementare anumite acte si operatiuni au fost scoase din dreptul civil, dandu-li-se o reglementare noua, corespunzatoare cerintelor schimbului si circulatiei marfurilor.

În Italia, Codul Comercial francez a fost receptat in 1808. Dar, dupa realizarea unitatii politice, in aceasta tara au existat preocupari pentru elaborarea unui Cod Comercial propriu. Astfel prin valorificarea a tot ce era nou in doctrina franceza, belgiana si germana, in 1882 a fost adoptat Codul Comercial italian.

În Anglia si Statele Unite ale Americii dreptul si-a pastrat caracterul cutumiar (common-law), regulile sale aplicandu-se deopotriva comerciantilor si necomerciantilor. Exista insa legi speciale privind societatile comerciale, falimentul etc. [17 Et. C. Perruchond – „Introduction au droit commercial des Etats-Unis”, Schulthecs Polygraphischer, Zurich 1990, pag 10.]

În tara noastra, ca si pretutindeni la inceput comertul a fost condus potrivit unor reguli cutumiare, fie de sorginte locala (obiceiul pamantului), fie de provenienta straina, ca urmare a legaturilor cu negustorii straini care faceau negot pe teritoriul romanesc.

În privinta normelor juridice comerciale primele apar in „Pravila lu’ Vasile Lupu” din Moldova si „Îndreptarea legii a lui Matei Basarab” din Tara Romaneasca. Aceste legiuri scrise nu contineau reguli speciale pentru activitatea comerciantilor.

Unele referiri sumare la activitatea negustorilor le regasim in Codul lui Andronache Donici prin referirile la „daraverile comerciale” si la „iconomicosul faliment”, precum si in Codul Caragea din Muntenia (1817) si in Codul Calimach din Moldova (1828). [18 Emanoil Munteanu – „Drept Comercial Roman”, Ed. Sylvi, Buc. 2001, p. 86]

În 1840 in Muntenia si Moldova a fost aplicat Codul Comercial francez, iar in 1887 a fost adoptat Codul Comercial roman [19 Vasile Patulea, Corneliu Turianu – „Elemente de drept comercial”, Ed. „Edit Press – Mihaela S.R.L.”, Buc. 1996, p. 10] (pentru care a fost folosit drept izvor de inspiratie Codul Comercial italian din 1882, precum si legislatia germana). Acest cod este si astazi in vigoare, dupa ce a fost aplicat nestingherit pana in 1948, cand trecandu-se la economia planificata supercentralizata, a fost aplicat doar in raporturile juridice de comert exterior, insa si aici cu unele restrictii; dupa revolutia din 1989, prin trecerea la economia de piata Codul Comercial roman adoptat in 1887 si-a reintrat in drepturi. [20 Codul Comercial roman a fost promulgat la 10 mai 1887 si pus in aplicare 1887 (Monitorul Oficial din 10 mai 1887). El a fost modificat de mai multe ori (1895, 1900, 1902, 1906, 1929, 1930, 1931, 1932, 1934, 1943). A se vedea si: O. Capatana, Evolutia dreptului comercial in Tribuna Economica, Supliment, nr 29/1920, p. 6 si urm.]