Pagina documente » Recente » Aspecte teoretice si practice privind expertiza balistica.

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?Cuprins
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL . 1. REGLEMENTAREA PROCESUAL? A EXPERTIZELOR 4
1.1.Expertiza judiciara – notiune, clasificare 4
1.2.Natura juridică a expertizei 6
1.3. Expertiza criminalistica; aspecte procesual-penale 7
1.4. Expertiza complexa 9
1.5. Probatiunea criminalistica 9
CAPITOLUL 2. ASPECTE PRACTICE PRIVIND EXAMINAREA ARMELOR DE FOC 12
2.1.Consideratii generale 12
2.2. Examinarea urmelor principale ale tragerii 13
2.3. Examinarea urmelor secundare ale tragerii 17
2.3.1. Examinarea tehnica a armelor de foc 22
2.3.2. Stabilirea tipului, modelului si calibrului armei 23
2.3.3. Examinarea starii de functionare a armei 24
2.3.4. Stabilirea posibilitatilor de tragere cu o arma defecta 27
2.3.5.Trageri din intâmplare cu o arma in stare buna de functionare 28
2.3.6. Examinarea armelor de foc atipice 29
2.3.7. Refacerea inscriptiilor stantate pe arme 31
2 .3.8. Expertiza munitiilor si a explozivilor 31
2.3.9. Stabilirea directiei din care s-a tras 32
2.3.10. Determinarea locului in care s-a aflat tragatorul 32
2.3.11. Aprecierea distantei de la care s-a tras 33
2.3.12. Interpretarea urmelor in cazul sinuciderii prin impuscare 34
CAPITOLUL 3. APORTUL PROBA?IUNII MEDICO-LEGALE ÎN ÎMPU?CARE 36
3.1. Obiectivele cercetarii medico-legale in impuscare 37
3.2. Obiectul infractiunii de omor prin arme de foc 39
3.3. Latura obiectiva 40
3.4. Subiectul infractiunii 44
3.5. Latura subiectiva 45
3.6. Concluzii 46
CAPITOLUL 4. ERORI ?I RISCURI PRIVIND EXPLORAREA BALISTIC? 47
CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE CRE?TERE A EFICIEN?EI EXPERTIZEI BALISTICE 51
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 56
ANEXE 59

EXTRAS DIN DOCUMENT

3.2. Obiectul infractiunii de omor prin arme de foc {p}

3.3. Latura obiectiva {p}

3.4. Subiectul infractiunii {p}

3.5. Latura subiectiva {p}

3.6. Concluzii {p}

CAPITOLUL 4. ERORI SI RISCURI PRIVIND EXPLORAREA BALISTIC? {p}

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE CRESTERE A EFICIENTEI EXPERTIZEI BALISTICE {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

ANEXE {p}

INTRODUCERE

Balistica judiciara este acea ramura distincta a Criminalisticii destinata examinarii armelor de foc si urmelor acestora, prin metode si mijloace tehnico-stiintifice specializate, in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale .

V. Macelaru defineste balistica judiciara ca ramura a tehnicii criminalistice care studiaza constructia si functionarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere si urmele determinate de acestea in scopul rezolvarii problemelor ridicate de urmarirea penala .

Diferitele practici sau metode folosite in activitatea organelor de urmarire penala la descoperirea, ridicarea si examinarea urmelor infractiunii, precum si metodele folosite de experti in diferite ramuri de activitate stiintifica, au fost intrunite intr-o singura disciplina doar in a doua jumatate a secolului trecut, stabilindu-se metode proprii de cercetare si de delimitare precisa a obiectului.

Istoria balisticii judiciare este strans legata de perfectionarea si dezvoltarea tehnicii privind constructia armelor de foc, de raspandirea acestora pe toate teritoriile lumii, de folosirea armelor de foc la comiterea diferitelor infractiuni.

Prima incercare de a gasi prin glont calea spre arma incriminata si descoperirea astfel a infractorului a fost facuta de catre Henry Goddard in anul 1835. H. Goddard din politia judiciara londoneza a urmarit si a prins un infractor care comisese un omor cu ajutorul unei arme de foc. Pe glont el a descoperit excrescenta care s-a potrivit cu o adancitura din tiparul pentru gloante gasit la banuit. Rezultatul obtinut de H. Goddard a fost in baza inspiratiei de moment si el nu s-a gandit ca din descoperirea sa sa faca o metoda sau sa elaboreze un sistem.

Realizarile tehnicii moderne in balistica judiciara au intrat in Europa pe o cale ocolita, prin Egipt, unde microscopul de comparare a dus la rezolvarea diferitelor cauze foarte delicate.

În sfera cercetarii balisticii judiciare nu intra toate tipurile de arme de foc, ci numai cele portabile, care sunt cel mai frecvent folosite de infractori. Dintre acestea fac parte: pistoalele, revolverele, pustile, carabinele, armele de foc si armele de constructie proprie.

CAPITOLUL . 1. REGLEMENTAREA PROCESUAL? A EXPERTIZELOR

1.1.Expertiza judiciara – notiune, clasificare

Etimologia cuvantului „expertiza” se afla in limba latina. Exista doua termene: unul „peritus” – tradus: „incercatul”, „experimentul” si „exprtus” - tradus : „cel ce este experimentat intr-o anumita problema” , ambele impunandu-se in diverse limbi de origine latina .

Expertiza este socotita acel mijloc de proba, prin care, pe baza unei activitati de cercetare, ce folosesc date si metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului judiciar concluzii motivate stiintific cu privire la fapte pentru a caror lamurire sunt necesare cunostintele specializate. Ea este necesara numai in acele cazuri in care se pot da interpretari diferite unei probleme, iar pentru solutionarea ei sunt indispensabile cunostinte de o deosebita competenta tehnica. Astfel, prin intermediul unui specialist, se poate spune ca s-a trecut de la posibilitatea cunoasterii la cunoasterea propriu-zisa cu ajutorul mijloacelor puse la dispozitie de stiinta.

Juristii romanii au definit expertiza ca o cercetare care consta din diferite operatiuni specifice fiecarei specialitati, ca o operatie incredintata unor fapte pe care juristii nu le pot preciza personal ; o activitate de cercetare corecta a cazului si a aplicarii unor date de specialitate de catre persoanele competente desemnate de organele judiciare. Rolul expertizei este de a descoperi date faptice interesante pentru proces, prin aplicarea unor metode stiintifice. Ea este admisa ca mijloc de proba, indiferent daca o cer una sau toate partile din proces, numai daca legea prevede obligativitatea ei in anumite situatii, valoarea ei probanta fiind egala cu a celorlate mijloace de proba admise. [1 N. Volonciu – Tratat d? proc?dura p?nala, Op?r? citat? pg. 387-394]

Aflarea adevarului in anumite cauze penale necesita cunoasterea si rezolvarea unor probleme de stricta specialitate, pe care organul nu le are.

În asemenea cazuri se recurge la cunostintele unui expert, dispunandu-se din oficiu sau la cerere efectuarea unor expertize .

Expertiza criminalistica este efectuata de expertul numit de organul de urmarire penala ori instanta de judecata. Fiecare parte, insa, are dreptul sa ceara ca la efectuarea expertizei sa participe un specialist recomandat de ea. Expertii sunt desemnati din randul specialistilor in domeniul respectiv. În cazul cand in specialitatea respectiva exista expert oficial nu pot fi numite persoane care nu au aceasta calitate .

Obiectul expertizei si intrebarilor la care trebuie sa le raspunda expertul se stabilesc de organul penal. [2 Stancu ?milian- Tratat d? criminalistica. ?ditia a V-a, ?ditura Univ?rsul Juridic , 2010]

Se fixeaza un termen la care sunt adunate partile si se citeaza expertul desemnat de organul penal .

Se pune in vedere celor prezenti obiectul expertizei si intrebarilor formulate expertului. Partle si expertul pot cere modificarea sau completarea lor. Dupa examinarea cererilor si obiectiilor ridicate, organul penal se pronunta asupra acestora. Totodata, organul aduce la cunostinta expertului termenul fixat pentru efectuarea expertizei si imprejurarea daca la executarea ei urmeaza sa participe partile .

Expertul desemnat are obligatia sa efectueze expetiza in limitele obiectivului fixat. Are dreptul sa ia cunostina de materialele dosarului care sunt necesare pentru efectuarea expertizei. Întrucat, in faza de urmarire penala, dosarul e secret, cercetarea dosarului de catre expert se face cu incuviintarea organului de urmarire penala. [3 N. Volonciu – Tratat d? proc?dura p?nala, Op?r? citat? pg. 387-394]

În problemele nelamurite, expertul poate cere informatii sau explicatii organului penal. Pot da lamuriri expertului si partile, cu incuviintarea organului penal si in conditiile stabilite de acesta. Punctul de vedere al expertului se materializeaza intr-un raport de expertiza scris, care se intocmeste la terminarea expertizei. Indiferent de numarul de experti care au efectuat expertiza, se va redacta un singur raport de expertiza.

Chiar daca exista opinii deosebite, parerile se consemneaza in acelasi raport, eventual intr-o anexa. Raportul intocmit se depune la organul care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de expertiza cuprinde partea introductiva, expunerea si concluziile. Potrivit art. 123 Cod de procedura penala, continutul raportului de expertiza e urmatorul:

Partea introductiva – indica organul care a dispus expertiza, numelui expertului, data depunerii expertizei si a intocmirii raportului, obiectul fixat si intrebarile la care urmeaza sa raspunda, materialul pe baza caruia s-a efectuat expertiza si eventualele explicatii date de partile care au participat.

Expunerea – cuprinde o descriere amanuntita a operatiunilor efectuate si analiza obiectiilor sau explicatiilor partilor in lumina constatarilor expertului,

Concluziile expertului – cu privire la obiectul expertizei si la intrebarile care s-au pus.

Daca expertiza efectuata nu e completa, la cerere sau din oficiu, organul penal poate dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert sau de altul – art. 124. Cod procedura penala . În practica, organul care a dispus expertiza are de multe ori nevoie ca expertul sa dea anumite lamuriri sau explicatii. Lamuririle pot fi solicitate expertului in scris, insa ele pot fi chemate si pentru a da explicatii verbale. În acest caz, expertul va fi audiat potrivit potrivit dispozitiilor referitoare la ascultarea martorilor. Daca exista indoieli cu privire la concluziile expertilor, se poate dispune, de catre organul penal, o noua expertiza prin care sa se ajunga eventual la alte concluzii. Expertii au dreptul la o retributie pentru efectuarea expertizei in cazurile si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale. Sumele se platesc din fondul cheltuielilor judiciare si se recupereaza potrivit regulamentului general de suportare ale acestor cheltuieli. [4 C. T?odosiu – Valorificar?a ?xp?rtiz?i criminalistic?, R?vista romana d? dr?pt, nr. 5/1967, pg. 128]

1.2.Natura juridica a expertizei