Pagina documente » Medicina » Ateroscleroza. Plante medicinale folosite in tratamentul aterosclerozei

Despre lucrare

lucrare-licenta-ateroscleroza.-plante-medicinale-folosite-in-tratamentul-aterosclerozei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-ateroscleroza.-plante-medicinale-folosite-in-tratamentul-aterosclerozei


Cuprins

Cuprins
ATEROSCLEROZA
Amestecuri din plante
PLANTE MEDICINALE FOLOSITE iN TRATAMENTUL ATEROSCLEROZEI:
ANGHINAREA
COADA CALULUI
FRUNZE DE MESTEACAN
PAPADIA
PATLAGINA
MCESUL
FLORI SI FRUCTE DE PADUCEL
COACAZUL NEGRU
Inima afectata de ateroscleroza :

EXTRAS DIN DOCUMENT

? ATEROSCLEROZA

Definitie: ateroscleroza este o boala generala metabolica, cronica, generata de un complex de factori, veriga principala fiind tulburarea metabolismului lipidic, iar consecinta anatomopatologica, ingrosarea peretelui arterial, cu stenozarea lume-nului si tulburari de irigatie.

Cauze: boala este foarte frecventa si afecteaza in special barbatii. Femeile au pana la menopauza o relativa imunitate. Manifestarile clinice apar dupa 30 - 40 ani, frecventa maxima inregistrandu-se intre 45 - 55 de ani, datorita evolutiei mai indelungate a aterosclerozei (15- 20 de ani). Exista o predispozitie ereditara, genetica, in aparitia bolii, in antecedentele familiale ale ateroscleroticilor, intalnindu-se frecvent boli cardiovasculare. Un rol important il detin factorii de risc, factorii care - prin prezenta lor la un grup de populatie - provoaca aparitia mai frecventa a bolii la acest grup, decat la populatia-martor. Cei mai importanti factori de risc sunt: hipercolesterolemia, hipertensiunea arteriala, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, factorii genetici, hipotiroidismul, sedentarismul, alimentatia bogata in calorii, in lipide, in glucide rafinate, sare, suprasolicitarile si traumele psihice (stresurile). In afara acestor factori generali intervine si factorul local (vascular). Asocierea mai multor factori mareste gradul riscului. Elementul cel mai important consta in tulburarea metabolismului lipidic. Se foloseste curent termenul de dislipidemie. Se apreciaza astazi, in general, ca rolul principal l-ar detine alimentatia bogata in grasimi, in timp ce la nivelul arterelor riscul crescut l-ar reprezenta colesterolul. Regimul hipercaloric, bogat in lipide si glucide rafinate, duce la cresterea co­lesterolului seric. Rolul colesterolului este cunoscut inca din 1913, datorita expe­rientelor lui Anicikov si Halatov, care au obtinut leziuni tipice de ateroscleroza alimentand iepuri cu colesterol in exces, timp de 3 - 4 luni. Dealtfel, dislipidemiaisi exercita influenta aterogena si prin intermediul altor factori de risc (hipertensiunea, obezitatea, diabetul - boli care evolueaza obisnuit cu dislipidemie). Se poate afirma astazi ca hipercolesterolemia si alimentatia bogata in grasimi naturale - saturate -reprezinta principalul factor de risc, dar nu singurul.

De aceea se acorda aproape unanim dislipidemiilor de durata o semnificatie prognostica in instalarea aterosclerozei, cand apar intr-un anumit context etiopato­genie (ereditate, stress, sedentarism) sau clinic (asociere cu diabet, hipertensiune, obezitate).

Factorii de risc enumerati tulbura metabolismul. in special pe acela lipidic, si duc in timp la infiltrarea arterelor cu lipide.

Etiopatogenia metabolica nu exclude rolul peretelui arterial si al tulburarilor de coagulabilitate, cu depunere de fibrina pe peretii vaselor. in concluzie, ateroscle­roza este o boala de reglare, metabolica, tulburarile generale metabolice precedand tulburarile vasculare, adica arteriopatia cronica obstructiva.g9f235gk42lnx

Anatomie patologica: ateroscleroza afecteaza majoritatea arterelor mari si mij­locii, in ordinea frecventei sunt interesate arterele coronare, aorta, arterele cere­brale, abdominale, periferice, renale. Daca in localizarile coronariene substratul aterosclerozei se intalneste in 90 - 95% dintre cazuri, in cele cerebrale si periferice (arterele membrelor pelviene) proportia este mult mai mica (40 - 60%). Procesul anatomopatologic rezulta din combinarea a doua leziuni fundamentale: ateromul si scleroza. Leziunea specifica este ateromul, care consta in infiltrarea intimei cu lipide si colesterol, sub forma de pete sau striuri de culoare galbena. Cu timpul, peretele se ingroasa prin fibrozare, depuneri de fibrina, aparitia unor vase de neoformatie. Complicatiile rezulta din obliterarea vasului prin ingrosarea excesiva a peretelui, prin hemoragiile peretelui, datorate ruperii vaselor de neoformatie sau prin ruperea placii aterosclerotice, cu dezvoltarea trombozei. Simptomele care apar exprima suferinta regiunii vascularizate de artera obliterata.

Simptomatologia aterosclerozei apare numai in stadiile avansate si nu este specifica aterosclerozei in sine, ci organului sau regiunii afectate. Se accepta astazi ca ateroscleroza este un proces cu evolutie anatomica indelungata (15 - 20 de ani) si cu o mare perioada de latenta clinica. in evolutia bolii se pot deosebi trei stadii distincte:

Stadiul preclinic, umoral: in care apar doar tulburarile metabolismului lipidic, semnele bolii arteriale lipsind. in acest stadiu, diagnosticul se bazeaza pe valorile crescute ale colesterolului, ale lipemiei totale, ale lipoproteinelor si ale trigliceride-lor. in faza preclinica sunt crescute, de obicei, lipidele totale si colesterolul, pentru ca mai tarziu sa creasca in special lipoproteinele. Dar testele de dislipidemie nu au valoare decat in prezenta unor boli cardiovasculare in antecedentele familiale ale bolnavului sau a unor factori de risc indeobste recunoscute: fumat, stress, sedentarism, dieta hiperlipidica, diabet, obezitate, hipertensiune arteriala.

Plante medicinale indicate

in tratamentul aterosclerozei

- Anghinarea: infuzie dintr-o lingura de frunze la 500 ml de apa clocotita.

Se beau 2 ceaiuri pe zi: unul dimineata, pe stomacul gol, iar celalalt fractionat, cu 30 de minute inaintea meselor principale;

- Coacazul negru: decoct din 5 g de fructe la 100 ml de apa.

Se beau cite 2 cani pe zi;

- Coada calului: decoct din 2 linguri de planta la un pahar de apa.

Se fierbe 5 minute.

Se bea cite 1/3 pahar, de 3-4 ori pe zi

- Iarba mare: decoct din 2 lingurite de planta la un pahar de apa.

Se lasa 3 ore, apoi se fierbe 10 minute.

Se beau cite 2 pahare, de 3 ori pe zi.

Durata tratamentului: 1 luna;

- Macesul: decoct din 2-5 g de fructe la 100 ml de apa.

Se beau cite 2 cani pe zi;

- Mesteacanul: infuzie din 2 linguri de frunze la 250 ml de apa clocotita.

Se bea pe parcursul unei zile;

- Paducelul: infuzie dintr-o lingurita de flori, frunze si fructe la 250 ml de apa clocotita.

Se bea cite o cana pe zi;

- Papadia: infuzie din 1-2 lingurite de frunze si parti aeriene ale plantei la 250 ml de apa clocotita. Se beau cite 2-3 cani pe zi.

Se poate pregati de asemenea si un decoct din 3 linguri de radacina de papadie la 2 pahare de apa. Se fierbe 15 minute la foc mic.

Se ia cite o lingura de 2 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa (radacinile se scot primavara devreme, inainte de aparitia frunzelor, sau toamna, dupa ce au cazut frunzele).

Durata tratamentului: 1 luna;

- Paducelul: infuzie din 30 gr de fructe la 1 pahar de apa clocotita.

Se lasa 2 ore, dupa care se bea ca un ceai obisnuit;

- Patlagina: infuzie dintr-o lingura de frunze de patlagina la un pahar de apa clocotita.

Se lasa timp de o ora si apoi se bea toata doza in decurs de o ora.

Se poate folosi si sucul din frunze proaspete: se stoarce sucul, se amesteca in parti egale cu miere, se fierbe 20 de minute.

Se iau cite 2-3 linguri pe zi. Se poate pastra in frigider.

Durata tratamentului: 3-4 saptamini;

- Saschiul mic: decoct din 2 lingurite de frunze la 250 ml de apa.

Se beau 1-2 cani pe zi.

- Scorusul: decoct din 200 g de coaja de scorus pisata (culeasa la inceputul primaverii).

Se fierbe timp de 2 ore la foc mic.

Se iau cite 20-30 ml de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa;

- Trifoiul de cimp: tinctura din 40 g de planta la 50 ml de alcool de 40 la suta.