Pagina documente » Turism, Sport » Capacitatea de produtie si evaluarea resurselor in Depresiunea Transilvaniei

Despre lucrare

lucrare-licenta-capacitatea-de-produtie-si-evaluarea-resurselor-in-depresiunea-transilvaniei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-capacitatea-de-produtie-si-evaluarea-resurselor-in-depresiunea-transilvaniei


Cuprins

CUPRINS:
I. Introducere.
I.1. Localizare geografica-administrativa.
II. Geomorfologie si hidrologie.
III. Istoricul cercetarilor.
IV. Geologia regiunii.
IV.1. Stratigrafia regiunii.
IV.2.Tectonica regiunii.
V. Geologia zacamantului.
V.1. Stratigrafia zacamantului.
VI. Conexiuni cu geologia petrolului.
VII. Caracteristici substante minerale utile.
VII.1. Caracteristici mineralogice-petrografice.
VII.2. Caracteristici chimice.
VII.3. Caracteristici granulometrice.
VII.4. Caracteristici fizice si fizico-mecanice.
VIII. Metode si lucrari miniere.
VIII.1. Lucrari de deschidere.
VIII.2. Lucrari de pregatire.
VIII.3. Lucrari de exploatare.
VIII.4. Lucrari de prelucrare.
IX. Conditii tehnico-miniere de deschidere, exploatare si verificare.
IX.1. Schema de deschidere si variatiile de deschidere.
IX.2. Lucrari de pregatire.
IX.3. Conotatii econimice de valorificare.
X. Capacitatea de produtie si evaluarea resurselor-rezervelor.
X.1. Capacitatea de productie si gradul de folosire a capacitatilor in exploatare.
X.2. Evaluarea resurselor/rezervelor.
X.3. Evaluarea resurselor.
X.4. Evaluarea rezervelor.
X.5. Evolutia si miscarea resurselor/rezervelor.
XI. Organizarea suprafetei.
XII. Transport, telecomunicatii.
XIII. Alimentarea cu apa si energie.
XIV. Protectia zacamantului si a mediului.
XV. Concluzii si propuneri.
Bibliografie.
Anexe grafice:-Plansa 1-Harta geomorfologica, localizare si cai de acces
(scara 1:350000)
-Plansa 2- Harta geologica de incadrare regionala a perimentrului (scara 1:200000)
-sectiune geologica prin regiunea Tg Mures (scara 1:200000)
-coloana stratigrafica
-Plansa 3-Harta tectono-structurala - Depr. Transilvaniei
-schita structurala a Depr. Transilvaniei
-Plansa 4-Harta geologica a zacamantului (scara 1:1000)
-Plansa 5-Sectiuni geologice prin perimetrul Valea (scara 1:1000)

EXTRAS DIN DOCUMENT

?DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI

I. INTRODUCERE

Depresiunea Transilvaniei a intrat in evidenta din anul 1969 cand au fost puse in evidenta pentru prima oara, zacamintele de gaz metan. Importanta acestei descoperiri pentru industrializarea tarii si ridicarea nivelului de trai a facut sa se desfasoare in Depresiunea Transilvaniei, mai ales in ultimii 25 de ani, o foarte intensa activitate geologica.

Volumul, calitatea si eficienta lucrarilor de prospectiune si de exploatare au crescut in ultimul timp in mod impresionant, obtinandu-se numeroase date importante atat din punct de vedere stiintific cat si economic.

Prospectiunile seismice din ultimul timp si forajul de mare adancime arunca o lumina noua asupra structurii formatiunilor profunde din depresine, deschizand astfel noi perspective de hidrocarburi pentru un sedimentar care atinge in unele zone grosimi de 8000m.

In lucrarea de fata o importanta deosebita s-a acordat argilelor panoniene si cuaternare din regiunea Valea, datorita importantei economice pe care acestea le au.

Alaturi de acestea, lucrarea prezinta studiul geologic complet al Depresiunii Transilvaniei, cuprinzand cadrul, fundamentul si tot sedimentarul.

In elaborarea lucrarii am beneficiat de datele existente in Teza de doctorat a D-lui prof. dr. geol. Prodan Dan intitulata: “Studiul posibilitatilor de punere in evidenta a noi zacaminte de gaze naturale in partea de nord a bazinului Transilvaniei, in perimetrul cuprins intre Apahida-Dej-Bistrita-Reghin.

I.1 LOCALIZARE GEOGRAFICA-ADMINISTRATIVA

Din punct de vedere administrativ perimetrul Valea apartine de comuna Vargata, situata pe Valea Niriajului, intre Targul Mures si Sovata, Judetul Mures.

Din punct de vedere geomorfologic, zona se caracterizeaza printr-un relief coliniar-deluros, cu dealuri domoale intrerupte de sesuri aluvionare si de terasele raului Mures.Altitudinea absoluta este cuprinsa intre 300m si 500m.

Colectorul principal al apelor din regiune este raul Mures acesta are o directie de curgere de la N-E la S-V si se caracterizeaza prin asimetria malurilor, terasele cele mai intinse fiind amplasate pe malul stang al vaii.Principalii afluenti sunt raurile: Niriajul Mic si Niriajul Mare. Dintre cursurile principale mentionam: raul Sieu, raul Bistrita, paraiele Dipsei, Lechinta, Macesilor.Regiunea este strabatuta de paraie mici, diferit orientate, al caror debit este in functie de cantitatea de precipitatii cazute in cursul anului.

Accesul este asigurat de soseaua si calea ferata care leaga Municipiul Targul-Mures de Sovata, prin localitatea Miercure-Niriajului si Vargata.

II. GEOMORFOLOGIE SI HIDROLOGIE

Depresiunea Transilvaniei este o unitate morfologica cu inaltimi reduse, de maxim 850 m in flancul de est de 506 m in flancul de vest.

Valea Muresului, la iesirea din depresiunea Transilvaniei, la Alba Iulia, are o cota de 200 m, iar Valea Somesului, la trecerea prin Muntii Preluca si Mezes are cota 185 m. Cu exceptia sectorului de N-V (Muntii Mezes) si din partea de V a Muntilor Lapus, unde colinele abia trec de 600 m, in rest rama depresiunii este formata din lanturi muntoase care depasesc, in general, inaltimea de 1.500 m.

In Depresiunea Transilvaniei se contureaza cateva unitati geomorfologice de la N spre S astfel :

a. In partile de N-V si N se gaseste versantul sudic a ceea ce geografii numesc Platforma someseana (platforma Cluj-Lapus), care cuprinde cristalinul Muntiilor Mezes si Preluca si sedimentarul paleogen dezvoltat la V si E de Somes , in Dealul Clujului 500-600 m , respectiv in Dealul Lapusului 975 m- Vf. Breaza.

b. Intre Somesul Mare la N-E, Somesul Mic la S-V si Valea Muresului la S se intinde asa numita Campie a Transilvaniei, formata din depozite de varsta pliocena.

c. La S de Mures se intinde Podisul Tarnavelor, cu inaltimi care in partea de E

spre contactul cu zona eruptiva Harghita , urca pana la 800-900 m si coboara treptat spre V unde ajung sub 500 m. Culmile dealurilor sunt orientate in general E-V si se prezinta deseori netezite si acoperite de paduri.

Raurile principale ale Depresiunii Transilvaniei au cursurile in general de la E N-E spre V S-V separand , intre ele culmile alungite in aceasta directie. Principalul curs de apa este Muresul, care taie Depresiunea Transilvaniei prin zona ei centrala , intre Deda si Alba Iulia. Afluentii mai importanti , pe stanga Muresului, sunt Tarnava mare si Tarnava Mica. Ambele izvoresc din masivul eruptiv nou Harghita . Tarnava Mare intra in formatiuniele sarmato-pliocene ale Depresiunii Transilvaniei, la est de Odorhei, trecand apoi pe la Sighisoara Medias si Blaj. Imediat la V de Blaj se uneste cu Tarnava Mica. Alt afluent pe stanga al Muresului este Niraju , care izvoreste la nord de Tarnava Mica , din eruptivul Gurghiului, intra in depresiunea Transilvaniei la Eremitul si se varsa in Mures la circa 10 Km S-V de Targu-Mures.

Partea de N-V a Depresiunii Transilvaniei , asa numita Platforma Somesana se gaseste din punct de vedere hidrografic in bazinul Somesului Mare. Acesta izvoreste din Cristalinul masivului Rodna. Aici primeste pe stanga Sieul unit la 15 Km in amonte cu bistrita de Bargau. La Dej se uneste cu Somesul Mic, care izvoreste dinspre S-V, din muntii Apuseni.

Somesul Mare, care are pana la confluenta cu Somesul Mic un curs in directia E-N-E S-S-V se indreapta de aici in colo inspre N-V facand apoi un cot mare spre S. In acest cot , de la Jibou, Somesul primeste pe stanga , doua cursuri de apa paralele Almasul mai la E si apoi Agrisul spre V.

In sudul Depresiunii Treansilvaniei curge raul Olt. Acesta intra in depresiunea citata dupa ce a trecut prin zona carpatica a Persanilor, in defileul de la Racos. La Avrig iese din Bazinul Fagarasului strabatand formatiunile miocene ale Depresiunii Transilvaniei , pana la Porcesti, unde , se angajeaza in defileul de la Turnu Rosu.

III. ISTORICUL CERCETARILOR

In cercetarea geologiei Bazinului Transilvaniei s-au distins trei etape, si anume: o prima etapa se refera la lucrarile efectuate anterior descoperirii gazului metan (1909 ); cea de-a doua etapa tine de la anul (1909) pana la nationalizarea subsolului (1948) , iar cea de a treia etapa de la anul 1948 si pana in prezent.

Prima etapa de lucrari geologice:

Dintre primele studii geologice cu privire la Bazinul Transilvaniei, se remarca lucrarea de sinteza a geologilor Fr. Hauer si G. Stache publicata la Viena in anul 1963, in care au fost separate si descrise din punct de vedere stratigrafic si tehtonic prin principalele unitati structurale ale bazinului si ale ramei carpatice. In anul 1894 A. Koch publica o monografie cu privire la tertiarul din Bazinul Transilvaniei. K. Paul si E. Tietze (1879) aduc noi contributii legate de tehtonica cadrului carpatic si a fundamentului Bazinului Transilvaniei.

In anul 1909 pe baza ipotezei emise de A. Koch si Ed. Suess conform careia apele sarate s-au concentrat in zona centrala a bazinului, s-au format sonde in zona Sarmasel in vederea descoperirii eventualelor zacaminte de saruri de potasiu.

A doua etapa de lucrari geologice: