Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Capacitatea testimoniala a minorului

Despre lucrare

lucrare-licenta-capacitatea-testimoniala-a-minorului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-capacitatea-testimoniala-a-minorului


Cuprins

~Cuprins~
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I: MARTOR SI MARTURIE 6
1.1. Reglementarea procesual penala cu privire la martor si marturie 6
1.2. Procesul psihologic de formare a marturiei 10
1.2.1. Receptia informatiilor 11
1.2.2. Prelucrarea informatiilor 18
1.2.3. Memorarea evenimentului judiciar 25
1.2.4. Reactualizarea 29
1.3. Martorul de buna-credinta 36
CAPITOLUL II: CARACTERUL DE MARTOR AL MINORULUI 38
2.1. Marturia si minciuna la copii 40
2.2. Marturia si sugestibilitatea la copii 43
2.3. Ascultarea martorilor minori 45
CAPITOLUL III : DEZVOLTAREA PROCESELOR COGNITIVE LA COPIII CU ViSTA CUPRINSA iNTRE 9-11 ANI 49
3.1. Dezvoltarea psihica 52
3.2. Dezvoltarea gindirii 55
3.3. Limbajul si achizitia scris-cititului 58
3.4. Procesul de memorare la scolarul mic 62
3.5. Imaginatia scolarului mic 64
CAPITOLUL IV: OBIECTIVE, IPOTEZE, METODOLOGIE 65
4.1. Obiective 65
4.2. Ipoteze 66
4.3. Metodologie 66
4.4. Descrierea experimentului 67
4.5. Prezentarea si interpretarea rezultatelor 70
4.6. Observatii 81
4.7. Concluzii 84
BIBLIOGRAFIE 86
ANEXE 87

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPACITATEA TESTIMONIAL? A MINORULUI

INTRODUCERE

Desi este o problema a secolului XXI, atat din punct de vedere social, cat si din punct de vedere juridic, tema minorului in postura de martor se regaseste prea putin dezbatuta sau ca subiect principal in lucrarile de specialitate. Mai mult, omisiunile de care sufera sistemul juridic prin continutul Codului Procesual Penal ridica intrebarea de la care am pornit cercetarile pentru aceasta lucrare: de la ce varsta poate un minor sa depuna marturie?

Conform Articolului 81 din Codul de procedura penala, minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani, ascultarea se face in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui ori a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare. Observam din analiza textului ca legea nu stabileste o varsta minima pentru audierea minorului ca martor.

Nici in alte sisteme legislative lucrurile nu sunt mai clare. Notam de exemplu, din practica judiciara a Marii Britanii, faptul ca nu a fost niciodata fixata o limita de varsta pentru admiterea minorilor ca martori in curtile de justitie. Codurile de procedura amintesc de cazul unei fetite de 3 ani, intr-o speta referitoare la un furt si care, ingrozita de formalismul cadrului, de robele si perucile judecatorilor, nu a putut scoate nici macar un cuvant.

Problema stabilirii unei varste minime de la care minorul poate fi audiat ca martor depaseste emisfera juridica, ajungand sa fie dezbatuta si de unii psihologi, care insa nu au ajuns la un consens in aceasta privinta. Îl amintim aici pe Stern, care propune prohibitia absoluta in ceea ce priveste audierea minorului pana la 4 ani si, de asemenea, pe Schneikert, care propune ca varsta minima de audiere a unui minor sa fie cea de 7 ani. Trebuie mentionat faptul ca propunerile din lucrarile lor nu au o baza experimentala.

Unul dintre obiectivele lucrarii este acela de a determina un prag de varsta minima de la care minorul ce a asistat nemijlocit la un eveniment judiciar poate fi audiat in justitie in calitate de martor.

Un al doilea obiectiv este determinarea acelor caracteristici ale proceselor psihice care coreleaza cel mai inalt cu gradul de fidelitate a marturiei, constituind astfel premisele a ceea ce am numit capacitate testimoniala.

Pentru atingerea obiectivelor si verificarea ipotezelor acestei lucrari, am mers pe linia deschisa de cercetarile lui Alexandru Rosca si Tiberiu Bogdan, imprumutand de la acestia atat modelul experimental, cat si modelul de calcul al coeficientului de fidelitate a marturiei.

Mentionez faptul ca termenul de capacitate testimoniala nu imi apartine, acesta fiind introdus de Eduard Claparede, in incercarea de a stabili limitele naturale ale posibilitatii unui individ de redare cu fidelitate a unui eveniment la care a fost martor.

Îmi veti mai ingadui cateva precizari cu privire la marturie, proba cu martori sau proba testimoniala. Aceasta a aparut intr-o epoca de plina evolutie a procesului penal roman, dreptul roman fiind si astazi sursa de inspiratie pentru sistemul nostru de drept.

Astfel, marturia a fost pentru o lunga perioada de timp, aproape singurul mijloc de proba, apoi proba cu frecventa cea mai ridicata, ceea ce a facut sa fie denumita ochii si urechile justitiei si sa ii fie conferit statutul de regina a probelor.

Adulata initial, marturiei i-au fost sesizate de-a lungul timpului o serie de imperfectiuni, ajungandu-se la un moment dat chiar la contestarea valorii ei probante.

Existenta unor sensibile diferentieri intre depozitiile martorilor de buna-credinta in fata aceluiasi fapt al realitatii isi gaseste explicatia in aceea ca marturia constituie rezultatul interactiunii dintre insusirile psihice ale celui ce comunica informatia si realitatea faptului perceput, acestea circumscrise conditiilor obiective si subiective, contextuale momentelor pe care le parcurge procesul de formare a marturiei.

Defalcat pe etape, pornind de la perceptia evenimentului, trecand prin faza de atribuire a sensului si apoi memorarea (aceasta presupunand la randu-i o anumita selectivitate, activism, reordonarea elementelor si uitare) si pana la faza de redare in fata instantei, procesul de formare a marturiei suporta influenta a numerosi si variati factori de distorsiune care duc la denaturarea a ceea ce a fost original perceput. Acesti factori de distorsiune a realitatii percepute sunt mult mai numerosi in cadrul procesului de formare a marturiei la minori. Cauza principala a aparitiei acestor factori este nivelul de dezvoltare psihica si cognitiva care oscileaza in functie de varsta la care se afla minorul.

Toate cele mentionate mai sus cu privire la procesul de formare a marturiei nu trebuie sa conduca insa la concluzia defetista ca orice marturie este compromisa sub aspectul fidelitatii sale, ci doar la intelegerea faptului ca forta sa probanta este relativa, trebuind sa fie coroborata cu alte mijloace de proba.

Au existat si exista cazuri in care marturia unui minor este singura proba pe care o are justitia pentru eludarea unui caz penal. În astfel de cazuri, survine intrebarea: poate justitia sa se bazeze in deliberarea unui verdict doar pe proba testimoniala a unui minor?

Pornind de la aceste intrebari, pot afirma convingerea ca este vitala aprofundarea acestei probleme atat in cadrul sistemului juridic, cat si in cel al psihologiei, toate acestea pentru a veni in ajutorul minorului care poate ajunge oricand in calitate de martor intr-un proces penal.

CAPITOLUL I: MARTOR SI M?RTURIE

Importante pentru inceput sunt stabilirea si prezentarea termenilor-cheie de martor si marturie, intrucat fara o aprofundata intelegere a acestor notiuni studiul cu privire la abilitatea minorului de a fi martor nu poate fi realizat.

1.1. Reglementarea procesual penala cu privire la martor si marturie

“Marturia reprezinta o trecere a realitatii prin filtrul subiectivitatii martorului, dar si prin cel al organului juduciar care apreciaza valoarea probata a declaratiilor martorului” [1 E. Stancu, Criminalistica, Editura Acatami, 1995, pag. 54].

Deseori, referindu-se la acest mijloc de proba, atat teoreticienii, cat si practicienii dreptului folosesc diferiti termeni: martori, declaratiile martorilor, marturii, proba cu martori si proba testimoniala.

În denumirile respective sunt incluse atat proba propriu-zisa, elementele ce servesc la aflarea adevarului, cat si izvorul probei, respectiv mijlocul de proba. “Legea procesuala penala foloseste expresia declaratiile martorilor pentru denumirea mijlocului de proba, tocmai pentru a evita confuziile cu elementele probatorii, deci cu probele rezultate din acest mijloc de proba” [2 V. Dongoroz si colectiv 1996].