Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. Produsele apicole. Compozitie chimica si importanta terapeutica 3
I.1. MIEREA DE ALBINE 3
I.1.1. Generalitati 3
I.1.2. Compozitie chimica 10
I.1.3. Sortimente 13
I.1.4. Functii terapeutice si nutritionale 18
I.2. POLENUL 21
I.3. PROPOLISUL 23
I.4. LAPTISORUL DE MATCA 25
CAPITOLUL II. 27
II.1. Materiale si metode de evaluare a proprietatilor antibacteriene ale produselor apicole 27
II.1.1. Revitalizarea tulpinilor de colectie si descrierea mediilor de cultura utilizate 28
II.1.2. Pregatirea mediilor modificate prin adaugarea de produse apicole 33
II.1.3. Evaluarea eficientei produselor de testat in concentratii de 5 si 15% 35
II.1.4. Evaluarea eficientei produselor testate in concentratie de 100% 36
II.1.5. Testarea rezultatelor 36
II.2. Rezultatele obtinute si interpretarea acestora 38
II.2.1. Evaluarea eficientei mierii de albine poliflore si a amestecului fluid dupa
incorporarea in medii de cultura in procente de 5 si 15% 38
II.2.2. Evaluarea eficientei celor doua produse in concentratie de 100 % 45
II.2.3. Verificarea rezultatelor 47
II.2.4. Analiza rezultatelor 49
CONCLUZII 53
BIBLIOGRAFIE 55

Alte date

?INTRODUCERE

De peste sase milenii de istorie scrisa, produsele apicole si-au pastrat renumele de medicament si aliment. Desi, datorita aparitiei la sfarsitul secolului XX a produselor de sinteza, cele apicole au disparut din atentia terapeutilor, noile tendinte economice si sociale ale acestor ani le-au readus in atentia lumii medicale. Îndreptarea interesului public spre produsele ecologice a relansat cercetarile legate de potentialul terapeutic al produselor apicole.

Mierea este esenta lumii vegetale.

Mierea provine din zaharul natural acumulat de plante pentru a forma fructul.Studii efectuate in ultimii ani au validat eficienta mierii, a propolisului si a laptisorului de matca, in tratarea a numeroase afectiuni clinice.

Sunt utilizate pentru remedierea unor carente, stimularea unor functii ale organismului sau numai intretinerea bunei functionari a acestuia. Au aplicatii numeroase in cosmetica, dar si in neurologie, endocrinologie, cardiologie, avand rol si in echilibrarea sistemului digestiv.

Aceste atribute, data fiind cantitatea relativ redusa de informatie acumulata cu privire la compozitia si modul de actiune al produselor apicole, sunt incadrate ca indicatii sigure, insuficient confirmate sau, inca, aflate in stadiul de cercetare, astfel ca este recomandata consultarea medicului inaintea utilizarii acestor produse drept tratament in diferite afectiuni.

Aceasta lucrare isi propune, pe de o parte, prezentarea succinta a mierii si produselor derivate cu structura si functiile specifice, in masura in care sunt cunoscute, iar pe de alta parte, evidentierea potentialului antibacterian si antifungic al produselor apicole comerciale, ca atare, in absenta unor formulari specifice.

CAPITOLUL I.

Produsele apicole. Compozitie chimica si importanta terapeutica

I.1. MIEREA DE ALBINE

I.1.1. Generalitati

Mierea de albine este un produs natural, complex, cu o rata de productie anuala de peste 700.000 t, rezultat din nectarului floral al plantelor imbogatit de catre albine (Apis mellifera L) cu substante secretate de glandele acestora.

Mierea de albine este o solutie apoasa bogata in substante zaharoase - pana la 80% - reprezentate indeosebi de glucoza si fructoza ce provin din nectarul floral, extrafloral, mana si alte surse, recoltate de albine si depozitate in faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc in nectar, au proprietatea de a scinda zaharoza, maltoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces realizandu-se in timp indelungat.Transformarea nectarului de catre albine in miere este insotita apoi de preschimbarea si inlocuirea continutului de acizi nefolositori, odata cu eliberarea surplusului de apa.

Capacirea mierii cu o pelicula de ceara la suprafata celulelor din fagure contribuie la mentinerea calitati ei initiale, capacirea avand rolul de a izola mierea de influenta umezelii din mediul inconjurator.

Extragerea mierii

Mierea extrasa este depozitata in recipienti inalti, unde dupa ce se limpezeste va fi curatata de resturile de ceara. Mierea filtrata pierde 20-40% din substantele valoroase (in special particulele fine de polen aflate in suspensie) si de aceea se recomanda doar maturarea, decantarea si raclarea cu o lingura sau o spatula dupa 3-4 zile de repaus.

Pentru a se grabi maturarea mierii, mai ales daca extractia s-a facut pe timp umed, se aseaza in camera de maturare 7-8 kg de var nestins, care absoarbe umiditatea produsa de evaporarea surplusului de apa din miere. Dupa cateva zile, operatia se va repeta, pana cand observam ca mierea din maturatoare are vascozitatea normala.

Cea mai buna maturare se face la o temperatura de peste 25 oC, o cantitate mai mare de miere necesitand circa 2 saptamani pentru incheierea cu succes a maturarii. Spuma ridicata deasupra mierii va fi raclata cu o lingura, astfel ca suprafata mierii din maturator sa ramana in contact direct cu aerul cald al camerei de maturare si depozitare.

Spuma se ridica si mai bine folosind un prosop umed, dar stors de apa, care se pune deasupra ei, lasandu-l acolo 6-7 ore; in acest timp spuma cu toate impuritatile se lipesc de prosop, dupa ridicarea prosopului suprafata mierii ramanand curata. Daca mai raman impuritati operatia se repeta, de data aceasta folosind o panza de tifon. Dupa limpezire si maturare, mierea se trage in vase si se comercializeaza.(1)

Obtinerea si controlul mierii de consum

Producerea mierii de calitate este o problema de prestigiu, criteriul principal de clasare a muncii apicultorului trebuind sa devina tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe sorturi si pe sortimente, consumatorii stiind sa aprecieze seriozitatea apicultorilor ce stiu sa-i pastreze calitatile natural.

Pentru obtinerea unei mieri de calitate un rol important il joaca maturarea naturala in faguri, maturarea in afara lor fiind lipsita de aroma specifica pe care o capata dupa capacire.

Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor in perioadele de cules cu faguri claditi de calitate, cu precadere din cei in care nu s-a crescut puiet, in acest fel evitandu-se deprecierea culorii mierii.

Nu este permisa hranirea familiilor de albine cu cantitati mari de sirop de zahar in ajunul culesurilor, in scopul blocarii cuiburilor, scontand pe faptul ca nectarul adus ulterior va fi depozitat in fagurii pentru recolta. Acest fapt nu face decat sa deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de zahar, intrucat albinele il vor muta in timpul culesului din cuib in magazie. Zaharul trebuie folosit doar in perioada de toamna pentru completarea rezervelor de hrana.

Nu se recomanda livrarea mierii direct de la centrifuga, fara o conditionare atenta. De asemenea, extragerea mierii trebuie facuta dupa fiecare cules pentru a se obtine mierea pe sorturi de flora care sa satisfaca preferintele si cerintele consumatorilor.(10)

Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fara spuma, fara corpuri straine vizibile), culoare (de la slab incolor pana la galben-deschis, galben-auriu, galben-portocaliu, galben-inchis, rubiniu, galben-brun, brun-inchis), miros si gust (specific mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce), consistenta (omogena, fluida, vascoasa, cristalizata). (11)

Caracteristicile fizico-chimice ce confera calitatea fizico-chimica a mierii sunt prezentate in tabelul urmator:

Caracteristicile fizico-chimice ale mierii

Aspecte urmarite

Miere mono- si poliflora

Miere de padure

Apa, % max.