Pagina documente » Recente » Continutul raportului juridic

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I: NOTIUNI PRIVIND RAPORTUL JURIDIC 2
SECTIUNEA I: NO?IUNE, CARACTERE ?I STRUCTUR? 2
1.1. Tr?s?turile raportului juridic 2
1.2. Caracteristici 4
SECTIUNEA a II-a: SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC 5
CAPITOLUL II. DREPTUL SUBIECTIV CIVIL 18
SECTIUNEA I: DEFINIRE 18
SECTIUNEA a II-a: CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE 20
SECTIUNEA A III-a. RECUNOA?TEREA ?I EXERCITAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE 37
SECTIUNEA a IV-a. ABUZUL DE DREPT 42
CAPITOLUL III: OBLIGATIA CIVILA 44
SECTIUNEA I. NO?IUNE 44
SECTIUNEA a II-a. CLASIFICARE 47
SECTIUNEA a-III-a. ROLUL ?I IMPORTAN?A OBLIGA?IILOR 54
CAPITOLUL IV: JURISPRUDENTA 55
CONCLUZII 67
BIBLIOGRAFIE 70

Alte date

Plecand de la definitia raportului juridic, in general, ca fiind o relatie sociala reglementata de norma juridica, raportul juridic civil poate fi definit ca fiind relatia sociala, patrimoniala sau personala nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil. În legatura cu aceasta definitie cateva precizari sunt utile.

Raportul juridic civil, ca orice raport juridic, nu este decat o relatie sociala, si anume o relatie sociala cu caracter patrimonial (economic) sau personal nepatrimonial (neeconomic).

Pentru a fi raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma juridica de drept civil. Cu alte cuvinte, relatia sociala devine raport juridic civil, patrunde in ordinea de drept, numai in masura in care a facut obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma edictarii unei norme juridice civile, care s-o reglementeze. Deci, daca orice raport juridic este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic.Sunt relatii precum cele de prietenie care nu constituie obiect de reglementare pentru drept, in general, si, deci, nici pentru dreptul civil. Asemenea relatii raman de domeniul moralei etc. Trasatura distinctiva, deosebitoare a unui raport juridic fata de o relatie sociala care nu este reglementata de norma juridica (apartinand moralei, de exemplu) consta in aceea ca, in caz de nevoie, realizarea unui asemenea raport juridic este asigurata prin forta de constrangere a statului.

CAPITOLUL I: NOTIUNI PRIVIND RAPORTUL JURIDIC

SECTIUNEA I: NOTIUNE, CARACTERE SI STRUCTUR?

Caracteristic raportului juridic fiind relatia sociala reglementata de norma juridica, raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil [1 I. C?t?rchi si M. Luburici, T?ori? g?n?r?la ? st?tului si dr?ptului, ?ditur? T.U.B., 1993, pg 32].

Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala, deoarece se stabileste intre oameni, fie individual (ca persoane fizice), fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Mai apoi, pentru a intra in sfera raportului juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil, care ii confera in acest fel „haina juridica” [2 V Pop?, Dr?pt civil. P?rt?? g?n?r?la, ?ditur? ?ll B?ck, 2005, pg 41].

Dar, fiind reglementata prin norma de drept civil, relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala - aceea de a fi un raport social - adica o legatura intre oameni.

Structural, raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive:

a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil, adica persoanele fizice si persoanele juridice;

b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil;

c) obiectul, adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor.

1.1. Trasaturile raportului juridic

Neindoielnic, oamenii intra intre ei intr-o multitudine de legaturi (relatii sau raporturi), ceea ce constituie suportul vietii sociale. Daca asemenea legaturi cad sub incidenta reglementarii juridice, vom fi in prezenta a ceea ce se cheama raporturi juridice. Însa, pentru a fi in prezenta unui raport juridic, legatura dintre oameni trebuie sa primeasca reglementare juridica (sa fie reglementata de o norma de drept).

Legaturile dintre oameni sunt relatii sociale. În doctrina se admite ca „…raport juridic inseamna o relatie sociala reglementata de norma de drept” [3 O Ungur??nu, Dr?pt civil. Introduc?r?, ?ditur? Ros?tti, Bucur?sti, 2003, pg 55].

Raportul juridic reprezinta intregul, genul, pentru ca se cunosc numeroase categorii de raporturi juridice in functie de ramura de drept ale carei norme reglementeaza relatiile sociale. Un loc important sub aspect reglementativ, atat ca sfera, cat si calitativ il are, din acest punct de vedere, ramura dreptului civil. Un rationament simplu, ne conduce la concluzia ca daca raportul juridic in general este intregul, raportul juridic este partea, specia; tot astfel, daca raportul juridic, in general este o relatie sociala reglementata de o norma de drept, raportul juridic civil este o relatie sociala, fie patrimoniala, fie nepatrimoniala reglementata de norma dreptului civil.

Din definitie se degaja doua importante idei:

a. raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial;

b. pentru a primi considerare pe planul dreptului, de raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.

Aceasta din urma precizare este absolut obligatorie deoarece: [4 L. Pop, L.-M. H?ros? – Dr?pt civil. Dr?pturil? r??l? princip?l?, ?d. Univ?rsul Juridic, Bucur?sti, 2006, pg. 72]

? nu toate relatiile cad sub incidenta reglementativa a dreptului;

? dreptul civil este o componenta a sistemului national de drept;

? in contextul acestor cerinte, nu orice relatie sociala este un raport juridic.

Rezulta, asadar, ca daca orice raport juridic este o relatie sociala, nu orice relatie sociala poate primi considerarea de raport juridic.

În viata juridica cotidiana, imensa majoritate a raporturilor juridice in care intra oamenii, sunt raporturi juridice de drept civil. Dreptul civil este o ramura, un subsistem al sistemului national de drept roman. Aceasta ramura impreuna cu celelalte ramuri ale dreptului unitar formeaza un tot unitar – sistemul national de drept roman. La randul lor, raporturile juridice constituie un subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.

În contextul acestor pozitionari, subsistemul (raporturile juridice civile) imprumuta caracterele comune tuturor categoriilor de raporturi juridice, adica pe cele ale sistemului general al raporturilor juridice, dar are si caractere specifice, care il definesc ca parte distincta, ca subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.

1.2. Caracteristici

Caracteristicile raportului juridic:

Raportul juridic civil este un raport volitional [5 O Ungur??nu, op. cit., pg 57].

Acest caracter priveste categoria raporturilor civile nascute din acte juridice, raporturi care acopera in mare masura sfera raporturilor juridice civile si rezida in aceea ca asemenea raporturi incorporeaza atat vointa electoratului infatisat de organul legislativ, exprimata cu prilejul adoptarii normei de drept civil, cat si vointa concreta a partilor intre care intervine.

Din prezentarea acestui caracter rezulta:

? Vointa electoratului infatisata de legiuitor ca vointa de stat este incorporata in orice raport juridic, in general si in orice categorie de raporturi juridice civile in special;

? Caracterul dublu volitional al unor categorii de raporturi juridice civile este pus in evidenta de manifestarea de vointa a partilor prin care se creeaza un raport juridic civil concret;

? Vointa de stat este dublata, deci, de vointa partilor raportului juridic civil.



În raportul juridic civil partile sunt pe pozitie de egalitate juridica [6 C. JOR? - Dr?pt civil. Dr?pturil? r??l?, ?dit. Univ?rsul Juridic, Bucur?sti, 2012, pg. 152].

Continutul situatiei subiectelor raportului juridic civil ca parti aflate pe pozitie de egalitate juridica se exprima, in principal, in ideea ca partile unui asemenea raport nu se afla intr-o relatie de subordonare, una fata de cealalta.

Acest caracter poate fi exprimat in urmatoarele idei:

? partile raportului juridic civil se afla pe pozitie de egalitate juridica, ele nefiind subordonate una alteia;

? acest caracter este rezultatul metodei de reglementare specifice dreptului civil - metoda egalitatii juridice a partilor;

? egalitatea partilor se discuta pe planul incheierii raportului juridic civil, ci nu pe planul egalitatii prestatiilor la care ele se obliga;

? egalitatea partilor in raportul juridic civil nu se confunda cu egalitatea in fata legii;

? pozitia de egalitate juridica a partilor in raportul juridic civil nu trebuie inteleasa in sensul ca partile trebuie sa aiba acelasi numar de drepturi.