Pagina documente » Drept » Criminalistica. Cazul violului urmat de moartea victimei

Despre lucrare

lucrare-licenta-criminalistica.-cazul-violului-urmat-de-moartea-victimei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-criminalistica.-cazul-violului-urmat-de-moartea-victimei


Cuprins

Cuprins
I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
I.1 DELIMITARI CONCEPTUALE
I.1.1 ASPECTE ANALITICE PRIVIND TITULATURA LUCRARII
I.1.2 VIATA SI MOARTEA CA STARI DIFERITE DE EXISTENTA A MATERIEI
I.2 EVOLUTIE LEGISLATIVA SI ELEMENTE DE DREPT COMPARAT
II. ASPECTE DE DREPT PENAL MATERIAL SI DREPT PROCESUAL PENAL
II.1 IDENTIFICAREA TIPULUI DE INFRACTIUNE CARUIA II APARTINE VIOLUL URMAT DE MOARTEA VICTIMEI
II.1.1 ANALIZA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI CA INFRACTIUNE COMPLEXA
II.1.2 ANALIZA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI CA SI CONCURS DE INFRACTIUNI
II.2 CADRUL JURIDIC PROCESUAL
II.2.1 ORGANE COMPETENTE SA DESFASOARE URMARIREA PENALA IN CAZUL VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI
II.2.2 ORGANELE JUDECATORESTI COMPETENTE
III. PARTICULARITATILE CERCETARII LA FATA LOCULUI IN CAZUL VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI
III.1 ASPECTE PRELIMINARE
III.1.1 CADRUL METODOLOGIC AL INVESTIGARII LA FATA LOCULUI IN INFRACTIUNILE CONTRA VIETII
III.1.2 PRICIPALELE FAPTE SI IMPREJURARI CE URMEAZA A FI CLARIFICATE PRIN INVESTIGAREA OMUCIDERII
III.1.3 CERCETAREA LA FATA LOCULUI IN INFRACTIUNEA DE OMOR. ROL SI IMPORTANTA.
III.2 CERCETAREA PROPRIU-ZISA A IMPREJURARILOR IN CARE S-A COMIS VIOLUL URMAT DE MOARTEA VICTIMEI
III.2.1 PRIMELE MASURI LUATE LA FATA LOCULUI DE ORGANUL DE CERCETARE
III.2.2 ACTIVITATI SPECIFICE DESFASURATE IN FAZELE STATICA SI DINAMICA ALE CERCETARII LA FATA LOCULUI
III.2.3 OBTINEREA DATELOR SI FIXAREA REZULTATELOR CU OCAZIA INVESTIGARII LA FATA LOCULUI
III.3 PARTICULARITATI ALE EXAMINARII MEDICO-LEGALE LA FATA LOCULUI
IV. EFECTUAREA PRINCIPALELOR ACTE DE URMARIRE PENALA
IV.1 DISPUNEREA CONSTATARILOR SI EXPERTIZELOR MEDICO-LEGALE SI CRIMINALISTICE
IV.1.1 ACTELE MEDICO-LEGALE: RAPORTUL DE CONSTATARE MEDICO-LEGALA PE CADAVRU SI RAPORTUL DE EXPERTIZA
IV.1.2 EXPERTIZELE CRIMINALISTICE
IV.2 ACTE DE ANCHETA PENALA EFECTUATE IN INVESTIGAREA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI
IV.2.1 ELABORAREA VERSIUNILOR DE URMARIRE PENALA
IV.2.2 ASCULTAREA MARTORILOR, INVINUITILOR SI INCULPATILOR
IV.2.3 EFECTUAREA ALTOR ACTE DE ANCHETA PENALA: PREZENTAREA PENTRU RECUNOASTERE, PERCHEZITIA, RIDICAREA DE OBIECTE, CONFRUNTAREA, RECONSTITUIREA
V. PARTICULARITATI PRIVIND CERCETAREA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI IN SITUATII SPECIALE
V.1 CERCETAREA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI IN SITUATII SPECIALE
V.2 CERCETAREA VIOLULUI URMAT DE MOARTEA VICTIMEI IN CAZUL CADAVRELOR DEZMEMBRATE
V.3 PEDOFILIA
VI. ASPECTE CRIMINOLOGICE, PSIHOLOGICE SI PSIHIATRICE ALE OMORURILOR CU NATURA SEXUALA
VI.1 CONSIDERATII DE CRIMINOLOGIE CLINICA PRIVIND VIOLUL (ABORDARE ETIOLOGICA)
VI.2 IDENTIFICAREA MOTIVULUI SI RATIUNII DE A UCIDE (ABORDARE EXPLORATORIE)
VI.2.1 INFRACTIUNEA PREMEDITATA (PREDILECT FINALIZATA DE PSIHOPATUL SEXUAL)
VI.2.2 INFRACTIUNEA NEPREMEDITATA (PREDILECT FINALIZATA DE PSIHOTICI)
VI.3 EXPERTIZA PSIHIATRICA
VI.3.1 PROBLEME CE TREBUIE CLARIFICATE PRIN RAPORTUL MEDICO-LEGAL DE EXPERTIZA PSIHIATRICA
VI.4 PROFILING CRIMINAL

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1. Delimitari conceptuale

Omul este singura fiinta inzestrata cu o cunoastere imediata, constiinta, pe care fiecare dintre noi o are despre existenta sa, despre actele sale si despre lumea exterioara. [1 Norbert Sillamy, Dictionar de psihologie Larousse, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p.78]Omul insusi are perceptia propriei vieti, individuale si sociale, pragmatice si filozofice. Se vede pe sine creator de valori, de bunuri materiale si spirituale, de istorie si astfel este vazut si de semeni.

Constiinta juridica si sociala, dar poate primordial instinctul nativ de supravietuire, au dus la crearea mecanismelor teoretice, practice, normative sau institutionale prin care viata omului este aparata. Viata reprezinta valoarea ce ne-a fost data, reproductibila prin insasi aptitudinea sa imuabila de a crea alte valori. Apararea dreptului la viata, devenit scop al conflictelor ideologice, recunoscut si apoi codificat, are o semnificatie deosebita, mai ales in domeniul juridic si cu precadere in cel al stiintelor penale. Preocuparea neintrerupta pentru ca aceasta valoare fundamentala sa primeasca ocrotire, indiferent de spatiu si timp, se vadeste in documente cu forta universala sau regionala ce urmaresc recunoasterea si aplicarea efectiva a drepturilor ce le enunta. Conform articolului 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului “dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.” Aceasta norma adoptata in anul 1950 trebuie privita in contextul realitatii mondiale ce tocmai inchisese un nou capitol in istoria cruzimilor si a razboaielor. Transformarile sociale ulterioare, progresele intervenite in multe state membre ale Consiliului Europei au determinat o tendinta generala in favoarea abolirii pedepsei cu moartea. Protocolul nr.6 la CEDO, incheiat la Strassbourg la data de 28 aprilie 1983 si intrat in vigoare la data de 1 martie 1985, prevede in articolul 1: “ Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat.” Conventia si Protocoalele aditionale la aceasta ratificate de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, fapt ce a fost precedat de inlocuirea pedepsei cu moartea si introducerea detentiei pe viata prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990. Prin prisma acestor reglementari, dreptul la viata apare obiectiv neconditionat de infaptuirea oricarei infractiuni judecate si pedepsite conform legilor nationale, indiferent care ar fi gradul de pericol social al acesteia. Criminalul ce a suprimat cu intentie viata unei persoane nu va primi ca pedeapsa juridica acelasi tratament pe care l-a aplicat victimei sale, adica moartea.

Deci, dreptul la viata are caracter absolut, el apartine fiecarei persoane si este opozabil tuturor, in sensul ca toti ceilalti membri ai societatii sunt tinuti sa respecte acest drept, adica sa se abtina de la orice actiune sau sa indeplineasca orice actiune pentru a evita orice atingere adusa acestui drept. [2 Costica Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Institutii de Drept Penal, Editura Trei, Bucuresti, 2001, p.280] Nici consimtamantul subiectului pasiv de a fi ucis nu inlatura raspunderea faptuitorului, aceasta situatie fiind incompatibila cu dreptul la viata al persoanei ocrotita de legea penala. În plus, pentru existenta unei infractiuni contra vietii nu intereseaza daca victima a fost o persoana tanara sau batrana, bolnava sau sanatoasa.

Apare astfel fireasca preocuparea legiuitorului, in specificul fiecarei etape istorice parcurse de umanitate, de a acorda o insemnatate primordiala ocrotirii omului, in ce priveste existenta sa fizica si nu numai, atributele fundamentale ale personalitatii, drepturile, interesele si libertatile fiind asigurate si protejate. Faptele indreptate impotriva vietii omului au fost incriminate din cele mai indepartate timpuri, fiind intotdeauna sanctionate cu mare severitate. [3 Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept Penal Roman. Partea Speciala. Editia a-IV-a revazuta si adaugita, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 2001, p.86 ]În dreptul penal Roman, infractiunile contra vietii sunt prevazute in Codul penal, formand continutul Sectiunii I, Capitolul I din Titlul II al Partii speciale a acestuia, articolele 174-179, insa protejarea vietii se realizeaza si prin incriminarea altor fapte penale, ce au avut ca rezultat suprimarea vietii, ca variante agravate ale unor infractiuni distincte (avort, lipsirea de libertate in mod ilegal, viol, talharie).

Viata umana este ocrotita de legea penala intr-un cadru mai larg, acela al ocrotirii persoanei si a principalelor atribute ale acesteia: viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, inviolabilitatea vietii sexuale, onoarea. Aceste valori nu reprezinta realitati izolate, exclusiv individuale, ci au o importanta sociala. În jurul si pe baza lor se formeaza, se desfasoara si se dezvolta relatii inter-umane, conferind acestor valori caracterul de valori sociale, adica de valori in a caror existenta este interesata intreaga societate. Legea penala ocrotind, asadar, prin incriminarea faptelor care aduc atingere persoanei si vietii acesteia, valori sociale legate de existenta persoanei, apara, totodata, relatiile sociale care se nasc si se dezvolta in jurul acestor valori. [4 Alexandru Boroi, Infractiuni contra vietii, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p.3-4] Mijloacele proprii dreptului penal substantial au ca scop prohibirea acelor fapte ale omului ce pun in pericol viata persoanei si sunt contrare regulilor de conduita. Interzicerea sub o sanctiune specifica este modalitatea de realizare a reglementarii juridico-penale a relatiilor de aparare sociala. [5 Costica Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, supra. cit., p.7] Însa, aceasta modalitate specifica de aparare a existentei persoanei nu poate fi conceputa decat in cadrul unui sistem organizat de ancheta destinata aflarii adevarului. [6 Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a-II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p.502] Daca prin normele dreptului penal se stabilesc faptele care sunt infractiuni, pedepsele si raspunderea penala ce revin persoanelor ce savarsesc infractiuni, prin normele dreptului procesual penal, ramura ce fara dreptul penal ar fi lipsita de continut, este stabilita procedura de tragere la raspundere penala a celor vinovati de savarsirea faptelor penale. Aceasta legatura reliefeaza corelatia dintre aspectele de continut si cele de forma ale unei reglementari, nefiind deloc intamplatoare referirea in limbajul de specialitate la dreptul substantial alaturi de asa numitul drept penal. [7 Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea generala. Vol. I. Editia a-III-a revazuta si adaugita, Editura Paideia, 1997, p.31] Scopul imediat al procesului penal fiind combaterea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni in vederea tragerii la raspundere penala a faptuitorilor, apare evident ca aceasta se interfereaza indeaproape cu obiectul criminalisticii. [8 Idem 7, p.52] Activitatile tehnico-tactice criminalistice ocupa o pozitie cu totul deosebita, deoarece criminalistica pune la dispozitia justitiei instrumentele stiintifice destinate conturarii elementelor constitutive ale infractiunii, identificarii faptuitorului si a celorlalti participanti la savarsirea faptei si a aplicarii unei pedepse potrivit vinovatiei. [9 Emilian Stancu, supra. cit., p.502]

1.1 Aspecte analitice privind titulatura lucrarii

Odata cu evolutia societatii, legislatia specifica a fost accentuata si detaliata, constituindu-se din ce in ce mai pregnant intr-un scut prohibitiv in calea acelor indivizi tentati sa ia viata unui om. Rapirea dreptului esential al omului, dreptul la viata, nu poate ramane nepedepsita. A pedepsi, insa, implica in prealabil cunoasterea fara dubiu, fara minima posibilitate de eroare, a faptuitorului crimei.

Este o misiune ce presupune deosebita competenta si probitate, pe care si-o asuma criminalistica. [10 Diana Calopodescu, Teza de doctorat: Aspecte procesuale si de tactica criminalistica privind desfasurarea procesului penal in cazul infractiunilor de omor, Facultatea de drept, Universitatea din Bucuresti, 2000, p.1-2] Aceasta stiinta juridica ofera metodele si mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei. Prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmarire penala, precum si prin metodologia cercetarii mortii violente este posibila strangerea probelor necesare stabilirii adevarului in cauza penala. [11 Emilian Stancu, supra. cit., p.502] Aspectele extrem de variate pe care le poate avea moartea violenta a persoanei si consecintele sociale grave ale acesteia au determinat stabilirea unor metode complexe de cercetare, pentru a corespunde numeroaselor probleme practice pe care le ridica investigarea, in acceptiunea sa de cercetare, de ancheta. [12 Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p.601] Deoarece investigarea mortii violente (notiune mai cuprinzatoare din punct de vedere juridic decat cea de omucidere) se particularizeaza fata de cercetarea altor categorii de infractiuni, prin specificul sau faptic obiectiv si probatoriu, criminalistica, prin intermediul metodologiei criminalistice, a elaborat, introdus si dezvoltat aceste metode de ancheta cu directa si imediata aplicabilitate in cercetarea mortii violente, bazate pe respectarea stricta a prevederilor legale si pe experienta practica a organelor de urmarire penala.

Problemele juridice de cercetare a omuciderii iau nastere din situatia concreta in care s-a savarsit infractiunea, fiecare caz aducand cu sine o problematica specifica ce impune un anumit tip de investigatie. Violul urmat de moartea victimei face parte din categoria omuciderilor, acea forma a mortii violente care presupune suprimarea vietii ca atribut biologic prin actiunea unei persoane. Caracterele specifice prin care se diferentiaza violul urmat de moartea victimei de alte cazuri de omucidere privesc natura sexuala a activitatii de omor, ce va impune in plan tehnico-stiintific, tactic si metodologic criminalistic anumite particularitati de investigare. Criminalitatea sexuala (lato-sensu) reprezinta un segment preocupant al fenomenului criminal general, datorita implicatiilor grave pe care le presupune, atat la nivelul individului, cat si la nivelul colectivitatii. [13 Valerian Cioclei, Viata sexuala si politica penala, Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1994, p.IV] Nu constituie doar o problema juridica, importanta, ci si o problema umana, relationala si sociala, deoarece violul constituie o ramasita a pulsiunii sexuale ancestrale ca reintoarcere de reprezentare a femeii in special la stadiul de obiect sexual. Motivatiile din spatele violului si unui omor de natura sexuala, devin la unele persoane, mai puternice decat inhibitiile morale specifice omului, iar pulsiunile sexuale inconstiente detin un asemenea rol in comportamentul sexual astfel incat reprimarea unor atare pulsiuni creste rata anomaliilor sexuale. Astfel spus, barierele morale in calea instinctelor, mai ales sexuale, nu sunt intotdeauna si la toti eficace, deseori conditiile ambientale favorizandu-le desfasurarea. [14 Gheorghe Scripcaru, Madalina Cuciureanu, Consideratii de criminologie clinica privind violul, Studii de Drept Romanesc nr.1-2/1999, p.192]

Investigarea violului urmat de moartea victimei presupune atat lamurirea unor aspecte cu caracter de generalitate pentru cercetarea omorului, concentrate in cateva directii principale, cat si rezolvarea problemelor particulare ce individualizeaza fapta si pe care organele judiciare le vor lua in consideratie pentru o corecta incadrare juridica. Investigarea stiintifica evidentiaza o grila de intrebari, in functie de raspunsurile carora se va alcatui un probatoriu de natura sa reflecte realitatea si astfel, sa permita stabilirea adevarului. Activitatea organului judiciar se orienteaza potrivit formulei “celor 7 intrebari”: ce fapta s-a comis si care este natura ei ?; unde s-a comis fapta ?; cand a fost savarsita ?; cine e autorul ?; cum si in ce mod a savarsit-o ?; cu ajutorul cui ?; in ce scop ?. [15 Emilian Stancu, supra. cit., p.505] Raspunsurile la aceste probleme pot fi date atat in sens criminalistic, cat si juridico-penal, medico-legal si psihologic, stabilirea mobilului omuciderii prezentand importanta in stabilirea faptelor, imprejurarilor faptei si a identificarii autorului.

Pe langa aceste proceduri elementare intrebuintate si in alte cazuri de omor, un numar suplimentar de investigatii trebuie facute in cazul particular al violului urmat de moartea victimei, investigatii ce depind atat de circumstantele incidentului, precum si de tipul de activitati observate la locul faptei. Anchetatorii in cazul acestui tip de omor vor tine cont ca victimele implicate pot fi homosexuale cat si heterosexuale, la fel copii si adulti, ambele categorii ca victime sau agresori. Motivele pot include un numar de posibilitati ce merg de la violenta interpersonala, la atac sexual, pana la perversiuni sexuale si crime in serie. [16 Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Psihologie judiciara, Tratat universitar, Vol.I, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2001, p.30] De aceea organul juridic nu poate recurge la cercetarea omorului dupa o schema fixa, si cu atat mai putin a violului urmat de moartea victimei, fiind necesara o adaptare permanenta la situatie de fapt in scopul clarificarii cauzelor de suprimare a vietii persoanei. Mai mult decat in alte cazuri, in cel al violului urmat de moartea victimei, investigatia medico-legala are o relevanta deosebita, sub toate formele sale: la fata locului (in faza statica si in faza dinamica), in laborator (expertize biocriminalistice si genetice), prin dispunerea altor expertize. Se subliniaza astfel rolul si importanta unui anumit tip de investigatie, prin suprapunerea peste regulile generale metodologice aplicate in investigarea omorului a metodelor specifice datorate naturii individualizante a violului urmat de moartea victimei.

1.2 Viata si moartea ca stari diferite de existenta a materiei

În scopul clarificarii cadrului metodologic al investigarii violului urmat de moartea victimei, ca infractiune contra vietii, se arata necesara prezentarea unor aspecte referitoare la aparitia si stingerea dreptului la viata. Aceasta problematica are o relevanta majora, atat din punct de vedere al dreptului penal cat si din cel al tanatologiei medico-legale care studiaza problemele legate de moartea organismului uman.

Tanatologia medico-legala prezinta importanta deoarece prin obiectivele sale raspunde problemelor ridicate de justitie si contribuie la: diagnosticul corect al mortii, diferentierea semnelor mortii reale de leziunile traumatice, interpretarea fenomenelor vitale si letale, stabilirea momentului mortii. [17 Vladimir Belis, Curs de Medicina legala pentru facultatile de stiinte juridice, Societatea de Medicina legala din Romania, 1995, p.11] În nenumarate cazuri instantele juridice sunt puse in situatia de a incadra o anumita fapta dupa cum o persoana este sau nu in viata. [18 Emilian Stancu, supra. cit., p.502]

1.2.1 Aparitia dreptului la viata

În legatura cu momentul aparitiei vietii, in doctrina exista doua opinii extreme si o opinie intermediara. Într-o doctrina penala, viata incepe in momentul in care procesul nasterii s-a incheiat si copilul isi incepe existenta extrauterina independent de corpul mamei. [19 Octavian Loghin, Avram Filipas, Drept Penal Roman. Partea speciala, Editie revizuita, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1992, p.36; C. Bulai, Curs de Drept Penal, Partea speciala, Bucuresti, 1975, p.96] Criteriul delimitarii aparitiei dreptului la viata prin insasi inceperea acesteia, il constituie separarea copilului de corpul mamei (taierea cordonului ombilical). Datorita progreselor medicinii, si in domeniul stiintelor juridice s-au formulat noi opinii. Conform acestora, viata apare in momentul cand procesul nasterii s-a declansat, deci inainte de expulzarea propriu-zisa, folosindu-se drept criteriu respiratia nou-nascutului (proba decimozei).

Ca o solutie de conciliere a celor doua opinii, in doctrina recenta se considera ca nasterea este un proces complex ce presupune manifestari extrem de diverse. În consecinta, momentul aparitiei vietii nu poate fi stabilit in mod abstract si teoretic, ci de la caz la caz in functie de particularitatile nasterii.

1.2.2 Stingerea dreptului la viata

Moartea este considerata un proces, si nu un moment, iar instalarea ei evolueaza in timp, desfasurandu-se in mai multe etape: pre-agonie, agonie, moarte clinica, moarte cerebrala sau biologica, coma depasita, moartea reala. Primele celule care mor sunt celulele sistemului nervos central (neuronii), celulele cele mai sensibile la lipsa oxigenului (anoxie). Din momentul mortii cerebrale, refacerea celulelor nervoase este imposibila iar procesul mortii ireversibil.

În doctrina exista doua conceptii cu privire la momentul mortii. În prima opinie, momentul mortii coincide cu oprirea tuturor functiilor vitale, circulatorie, respiratorie, cerebrala, adica oprirea vietii intregului organism. În a II-a opinie, dominanta, stingerea dreptului la viata se produce o data cu moartea creierului (moartea biologica) [20 C. Bulai, supra. cit., p.97], punandu-se accentul pe certitudinea ca procesul mortii este ireversibil.

În problematica violului urmat de moartea victimei, stabilirea momentului mortii ca si cel al savarsirii actului sexual este utila pentru corecta incadrare a faptei penale. Realizarea faptei primeste o incadrare juridica diferita in raport de continutul laturii subiective a infractiunii.

Pe de o parte, comiterea violului se face cu intentie; insa, in afara urmarii specifice violului, se produce un rezultat ce consta in moartea victimei. Acesta este cazul prevazut in reglementarea art. 197 al. 3 teza a II-a , infractiune calificata in raport de rezultat. Este necesar ca urmarea produsa sa aiba caracter praeterintentionat. Daca moartea victimei este provocata cu intentie directa sau indirecta, de exemplu pentru a impiedica victima sa tipe cerand ajutor, va exista un concurs de infractiuni intre infractiunea de viol si cea de omor calificat –art.175 al. 1 lit. h C. pen.

Spre deosebire de situatiile indicate mai sus, reprezentand obiectul de studiu al acestei lucrari, in practica sunt intalnite cazuri in privinta carora stabilirea momentului mortii este importanta sub aspectul incadrarii juridice. Aceste fapte penale sunt comise de persoane ale caror probleme se pun nu numai in domeniul juridicului, ci mai ales in cel medical: dezechilibrati mintal, oligofrenii, excesiv impulsivi, dementii senili, excitatii maniacali, dementii precoce. În explicarea conditiilor de aparitie a unor astfel de conduite poate fi luat in consideratie si factorul moral, datorat unor educatii sexuale deficitare.

Daca savarsirea actului sexual de catre faptuitor este plasata ulterior momentului mortii, fie ca acesta este mai indepartat sau mai apropiat, chiar imediat anterior actului sexual, fapta penala este o forma de sexualitate aberanta. Încadrarea juridica este diferita, ne mai existand infractiunea de viol. Obiect material al infractiunii de viol poate fi numai corpul persoanei in viata. Decesul survenind inainte de savarsirea actului sexual, raportul sexual cu un cadavru nu constituie viol, ci profanare. Prin sexualitate aberanta se intelege orice raport sexual care depaseste limitele fiziologice, denumit in reglementarea Codului penal “ perversiune sexuala.” Necrofilia se materializeaza prin raporturi sexuale cu cadavre. Este practicata uneori de indivizi degenerati, alienati mintal care au acces la cadavre: autopsieri, gropari, lucratori la morga.

Nu este exclusa insa, sub aspect material, consumarea atat a violului cat si a actelor sexuale aberante, acestea dupa decesul victimei, ducand la un concurs de infractiuni, deoarece se aduce atingere relatiilor ce implica respect si veneratie fata de cei disparuti, ca obiect juridic distinct al infractiunii de profanare –art. 319 C. pen. Daca un asemenea raport sexual ar fi savarsit asupra victimei, dupa ce aceasta incetase din viata, fie ca urmare a constrangerii la care a fost supusa prin savarsirea sau incercarea de savarsire a violului, fie ca urmare a suprimarii ei de catre infractorul care voia sa ascunda infractiunea sau sa impiedice descoperirea, infractiunea de profanare a cadavrului va exista in concurs real fie numai cu infractiunea de viol calificat care a avut ca urmare moartea victimei, fie cu tentativa de viol si cu infractiunea de omor calificat sau, daca este cazul, de omor deosebit de grav. [21 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stanoiu, V.Rosca, Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman, Partea speciala, Vol.III, Editura Academiei, 1971, p.350] Sub aspectul psiho-judiciar, se determina astfel scopul faptuitorului ca fiind atacul sexual si nu crima.

Diferentierea la nivelul consumarii materiale a faptei conduce nu numai la o corecta incadrare a faptei, ci si la o incidenta deosebita a mijloacelor expertizei medico-legale si criminalistice.

2. Evolutie legislativa si elemente de drept comparat

Sub raportul normelor dreptului penal substantial, legiuitorul Roman a adus recent modificari succesive in reglementarea referitoare la infractiunile privind viata sexuala. Legea 197 din 15 noiembrie 2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal este urmata in anul 2001 (21 iunie) de adoptarea Ordonantei de urgenta 89 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala. Aceste modificari legislative privesc structura juridica si continutul constitutiv al infractiunii de viol, indiferent ca il privim ca infractiune complexa (art. 197 al 3 C. pen.) sau in cadrul concursului de infractiuni (art. 175 al. 1 lit. h C. pen.) in analiza facuta de aceasta lucrare.

Noua reglementare aduce o extindere a campului de incidenta si a sferei de protectie cu privire la orice persoana, inlaturand limitarea acestora la persoane de sex feminin. [22 Horia Diaconescu, Structura juridica si continutul constitutiv al infractiunii de viol ca urmare a modificarii prevederilor art.197 din Codul penal prin Legea 197 din 15 noiembrie 2000, Revista Dreptul nr.10/2001, p.104] Prin aceste modificari, art. 197 al. 1 C. pen. are urmatorul cuprins: “Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.”

Obiectul juridic special al infractiunii de viol, in noua reglementare, este constituit de relatiile sociale privind libertatea sexuala a persoanei a carei formare, desfasurare si dezvoltare sunt dependente de Apararea dreptului persoanei, indiferent de sexul acesteia, de a intretine relatii, legaturi, raporturi sexuale, dupa vointa, impotriva oricarei constrangeri exercitata asupra sa. [23 Horia Diaconescu, supra. cit., p.104] Largirea sferei persoanelor ocrotite prin norma juridica a dus si la modificarea obiectului material al infractiunii de viol, acesta fiind corpul persoanei, indiferent de sex, impotriva careia se incearca sau realizeaza intretinerea actului sexual.

Este astfel neconcordanta si desueta opinia doctrinei penale in raport cu schimbarile legislative recente: ”Fapta are ca obiect material corpul persoanei siluite. Numai corpul unei femei in viata poate constitui obiect material al violului.” [24 C. Bulai, supra. cit., p.171] “Infractiunea are ca obiect material corpul persoanei de sex feminin.” [25 Octavian Loghin, Avram Filipas, supra. cit., p.71]

Întrucat in actuala reglementare, violul presupune savarsirea unui act sexual de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, subiect activ al acesteia poate fi orice persoana, indiferent de sexul acesteia. Aceasta deosebeste esential structura juridica a infractiunii de viol fata de incriminarea precedenta in care subiect activ al acesteia nu poate fi decat barbatul: ”Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii de viol nu poate fi decat o persoana de sex masculin. Violul este deci o infractiune cu un cadru restrans de subiecti activi.” [26 C. Bulai, supra. cit., p.171] Cu toate acestea insa, intr-o lucrare recenta de avangarda [27 Valerian Cioclei, supra. cit., p.36-46], s-a avansat o interesanta propunere de lege care consta, in esenta, in eliminarea din textul art. 197 a circumstantierii subiectilor - activ si pasiv – ai infractiunii, astfel incat incriminarea violului sa priveasca si fapta comisa de femeie asupra barbatului. Autorul afirma ca actul de violare a barbatului de catre femeie este perfect posibil si realizabil, iar in sustinerea propunerii sale de amendare a textului legal aduce o suita de argumente teoretice, pertinente si consistente, unele din acestea inspirate din legislatia penala autohtona ( Codul de la 1865, Legea din 17 februarie 1874 ) si mai ales din legislatia europeana ( Codurile penale ale Suediei, Spaniei, Elvetiei, Olandei, Frantei s.a.).