Pagina documente » Recente » DIMENSIUNEA SCHIMBURILOR ECONOMICE ALE ROMANIEI CU UE SI CAER

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. COMER?UL INTERNATIONAL ?I ROLUL LUI ÎN ECONOMIA NA?IONAL? 4
1.1.Istoricul comertului international 6
1.2.Tranzactii de comert exterior, definire, fundamente 8
1.3.Modalitati de realizare a tranzactiilor de comert exterior 11
1.3.1. Exportul direct 12
1.3.2. Exportul prin intermediari 13
1.3.3. Exportul indirect 14
1.4. Rolul comertului international 17
CAPITOLUL 2. DIMENSIUNEA SCHIMBURILOR ECONOMICE ALE ROMANIEI CU UE SI CAER 19
2.1. Colaborarea comerciala in cadrul C.A.E.R. 19
2.2. Dinamica comertului exterior al României 23
2.2.1 Evolutia agriculturii in România in cadrul C.A.E.R. 25
2.3.Orientarea geografica 32
CAPITOLUL 3. COMER?UL EXTERIOR AL ROMÂNIEI. EVOLU?II 37
?I TENDIN?E ÎN RELA?IILE CU ??RILE DIN UNIUNEA 37
EUROPEAN? 37
3.1. Aspecte generale ale evolutiei comertului mondial 37
3.2. Comertul exterior de marfuri al României 48
3.2.1. Evolu?ia generala a comer?ului exterior al României, 2000-2011 48
3.2.2. Orientarea geografica a comer?ului exterior al României 50
3.2.3. Evolutii ale exporturilor cu UE 56
3.2.4. Evolutii ale importurilor cu UE 60
3.2.5. Balan?a comerciala a României cu UE 63
CONCLUZII 65
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….……..71

EXTRAS DIN DOCUMENT

În conditiile moderne, lumea fiind impartita in tari dezvoltate si slab dezvoltate, unul din cei mai valorosi factori ai dezvoltarii economice il constituie eliminarea decalajelor de dezvoltare si crearea conditiilor pentru ca fiecare economie nationala sa dispuna de propriile bogatii, de programe de dezvoltare care sa garanteze fortei de munca stabilitate si siguranta.

Libera circulatie a marfurilor, a tehnologiilor, a capitalului, si fluidizarea intregului circuit economic mondial se pot constitui in factori ai progresului general si, deci, ai linistii la scara internationala. Punctele forte ale unei tari reprezinta, de fapt, oportunitatile acesteia pentru inregistrarea unui avantaj competitiv: anume recunoasterea si exploatarea acestor puncte forte reprezinta cheia spre cresterea si dezvoltarea relatiilor export - import. În conditiile economiei de piata, necesitatea realizarii de catre stat a anumitor functii in vederea reglementarii relatiilor economice externe este indiscutabila.

Dezvoltarea economiilor nationale nu poate avea loc in afara economiei mondiale. Oricare ar fi potentialul economic al unui stat, el nu poate supravietui in afara circuitului economic mondial.

Relatiile economice internationale reprezinta o totalitate de legaturi economice dintre economiile nationale ale diferitelor tari, bazate pe diviziunea mondiala a muncii si internationalizarea productiei.

Astazi in lume nu poate exista nici un popor civilizat fara a intra in schimburi comerciale cu alte economii nationale, adica fara a primi sau a da ceva in relatia cu celelalte economii nationale. Ceea ce se da sau se ia nu are intotdeauna o forma materiala. Uneori, ca si intre agentii economici de pe aceeasi piata, se fac transferuri de diverse bunuri: materii prime, produse fabricate sau create, precum si anumite servicii, adica utilitati ce nu au o forma materiala, dar au un efect dorit si solicitat de consumator si produs de realizator sau producator.

Totalitatea acestor schimburi de valori materiale si spirituale, ce au loc intre economiile nationale sau intre agentii economici din diverse economii nationale si care se transfera dintr-o parte in alta pe baza vanzarii-cumpararii, formeaza comertul international. Referindu-ne la comert, acesta a devenit elementul principal al economiei de piata, indiferent de forma pe care o imbraca.

Comertul constituie o preocupare straveche a oamenilor. În cadrul acestuia comertul exterior sau international a fost intotdeauna un domeniu privilegiat de activitate. Adancirea si diversificarea interdependentelor economice intre tarile lumii, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, au readus problema relatiilor economice internationale in prim plan, atat pentru specialisti, cat si pentru marele public. Aceste schimbari au reactivat interesul specialistilor pentru teoriile despre comertul international si, implicit, pentru istoria controverselor teoretice referitoare la aceasta problema. De asemenea, pe fondul impactului crescand al mijloacelor moderne de comunicare in masa asupra opiniei publice contemporane si in legatura cu importanta crescanda a relatiilor economice internationale, se pun tot mai frecvent intrebari cum ar fi: care sunt criteriile specializarii diferitelor tari in productie, care sunt avantajele si dezavantajele comertului exterior pentru partenerii implicati in schimburile internationale, care sunt rezultatele pe termen lung ale acestei activitati pentru diferite categorii de tari etc. Raspunsurile date de diferiti autori la aceste intrebari difera foarte mult, atat in functie de contextul istoric in care au abordat problemele, cat si de optica si interesele urmarite de fiecare ganditor. De o deosebita importanta este cunoasterea esentei continutului termenului relatii economice internationale, si teoriile prin care se definesc aceste relatii, precum si a aspectelor referitoare la definirea comertului, in special, a celui international. Toate acestea, in opinia noastra, confirma actualitatea temei de cercetare.

CAPITOLUL 1. COMERTUL INTERNATIONAL SI ROLUL LUI ÎN ECONOMIA NATIONAL?

Comertul international reprezinta totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state, pe zone geografice. [1 Popa, Ioan , Tranzactii d? com?rt ?xt?rior , ?ditura ?conomica , Bucur?sti , 2002, p.47]

Nu se poate vorbi de o determinare stricta intre comertul international si comertul mondial. În general se foloseste termenul de comert international si nu cel de comert mondial, termen ce exista de mai mult timp. [2 Albu Ioana, Int?rnational R?lations, ?ditura Univ?rsitatii Orad?a, 2004 , p. 89]

Adam Smith a studiat problematica schimburilor economice interna?ionale in cadrul concep?iei sale generale referitoare la liberalism, maximizarea eficien?ei ?i diviziunea muncii.

Premisele in?elegerii teoriei smithiene despre comer?ul interna?ional sunt urmatoarele:

a. Principiul maximizarii eficien?ei determina fiecare intreprinzator ?i fiecare economie na?ionala sa se specializeze in produc?ia ?i exportul bunurilor- pentru care au cei mai abunden?i ?i mai ieftini factori de produc?ie(naturali sau dobandi?i)- pe care le ob?in cu cele mai mici costuri unitare.

b. Principiul liberei concuren?e in comer?ul interna?ional (fara monopol sau restric?ii tarifare, ori netarifare)

c. Principiul circula?iei libere a metalelor pre?ioase intre ?ari, ?i al convertibilita?ii depline a banilor de hartie.

Avantajele comer?ului exterior pentru fiecare ?ara sunt- dupa parerea lui A. Smith- de doua feluri:

a. Pe de o parte, schimburile interna?ionale asigura valorificarea eficienta a produselor na?ionale fara desfacere in interior ?i aprovizioneaza na?iunile cu bunuri rare din strainatate.”Comer?ul exterior duce din ?ara acea parte de surplus din produc?ia pamantului ?i muncii pentru care nu e nici o cerere in interior ?i aduce in schimb alte bunuri care sunt dimpotriva cerute acolo.” Astfel are loc adancirea diviziunii muncii ?i perfec?ionarea for?elor productiveale fiecarei na?iuni.”Prin acest mijloc, ingustimea pie?ii interne nu constituie nici o piedica pentru ca diviziunea muncii, in orice ramura de me?te?ug sau manufactura sa fie dusa la cea mai mare perfec?ie.”

b. Pe de alta parte, comer?ul exterior large?te pia?a de desfacere, mare?te posibilita?ile de valorificare a capitalului na?ional ?i spore?te boga?ia na?ionala. „Prin deschiderea unei pie?e mai largi pentru partea din produc?ia muncii lor care depa?e?te consumul intern, ele sunt incurajate sa-?i perfec?ioneze for?ele productive ?i sa mareasca produc?ia anuala la maximum; ?i,pe calea aceasta, sa sporeasca boga?ia ?i venitul real al societa?ii”.

În virtutea diviziunii muncii fiecare na?iune urmeaza sa se specializeze in produc?ia ?i exportul bunurilor pentru care are cei mai abunden?i factori de produc?ie – naturali sau dobandi?i - ?i pe care le ob?ine cu costurile de produc?ie cele mai mici.

Smith combate ideea mercantilista a jocului cu suma nula. Prin participarea la comer?ul interna?ional, „avu?ia” tuturor ?arilor poate fi sporita, specializarea urmand a se realiza pe baza principiului avantajului absolut. Prin specializare in producerea acelor produse pentru care sunt mai eficiente, toate ?arile vor beneficia de pe urma participarii la schimburile interna?ionale.

Pentru dezvoltarea comertului exterior este importanta dezvoltarea de bunuri si servicii si, deci, politica economica a unui stat prin care se urmareste liberalizarea si sprijinirea tranzactiilor comerciale externe.

Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau tranzactiilor internationale in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare.

Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior.

Firmele care desfasoara tranzactia de comert exterior isi elaboreaza strategii si isi organizeaza structuri specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit exigentelor pietei internationale.

1.1.Istoricul comertului international [3 K?gl?y, Charl?s W.Jr, Raymond, A. Gr?gory, Th? global futur?. a bri?f introduction to world politics, Thomson, Wadsworth, Australia, Canada, M?xico, 2005 , p. 148]

Comertul international este totalitatea legaturilor comerciale de cumparare-vanzare de bunuri si servicii, ce se desfasoara intre diferite state ale lumii pe baza diviziunii internationale a muncii. Comertul international este o forma de legatura intre pietele nationale, intre producatori de marfuri din diferite tari.Forma moderna a activitatii financiare internationale incepe din punct de vedere istoric, odata cu incheierea tratatului de pace dupa razboiul franco-prusac din anul 1871. Tratatul impunea Frantei o despagubire de razboi enorma, care va forma continutul unui flux financiar-monetar international. Apoi Primul Razboi Mondial va determina la randul sau un nou flux financiar si monetar international. Pentru reglementarea acestor fluxuri se instituie pentru prima data in istoria relatiilor internationale o institutie specializata in coordonarea legaturilor financiar-monetare, Banca Reglementelor Internationale (BRI). [4 Boscor, Dana , Strat?gii d? ?xport , ?ditura Infomark?t, Brasov 2001 , p.57]

Fenomenul mondo financiar si monetar va continua sa se dezvolte dupa Primul Razboi Mondial. Relatiile economice dintre statele iesite din conflictul mondial au continuat sa creasca, solicitand o dezvoltare rapida a activitatii monetare, financiare si de credit. În 1970 relatiile economice internationale insumau peste 300 de miliarde de dolari, iar fluxurile de fonduri financiare capatasera un caracter permanent. Apar sisteme monetare regionale si modalitati noi de gestionare a cursurilor valutare dar si multe aspecte negative pe care sistemul monetar international le presta economiilor nationale.

Aparitia schimbului regulat de produse este indisolubil legata de aparitia diviziunii sociale a muncii fiind un rezultat al ei.

Odata cu prima mare diviziune sociala a muncii, de care sunt legate aparitia proprietatii private dezvoltarea schimbului, ia nastere si se dezvolta schimbul intre indivizi, care in cele din urma devine unica forma de schimb. Prabusirea sistemului colonial si aparitia dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a unui mare numar de state independente au generat evolutii noi in modul de realizare a relatiilor economice internationale.Cooperarea economica internationala este inainte de toate un produs, un rezultat al progresului tehnico-stiintific accelerat ce se desfasoara azitazi in lume si care are o asemenea amploare si profunzime. Extinderea diviziunii mondiale a muncii de tip industrial sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane pe deplin echitabile reclama dezvoltarea economica multilaterala, a tuturor statelor, crearea unei industrii moderne, diversificate in fiecare tara pe baza eforturilor proprii – ca factor primordial – si a unei largi colaborari internationale bazata pe respectarea stricta a principiilor si normelor dreptului international. Ca urmare revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state. În conditiile epocii contemporane, toate tarile lumii indiferent de natura oranduirii sociale, de marimea si forta lor economica, de gradul lor de inzestrare cu resurse naturale sau forta de munca, asezare geografica, etc., trebuie sa participa intr-o masura mai mare sau mai mica la circuitul economic mondial, acesta fiind o consecinta fireasca de ordin obiectiv a interconditionarii economiei generale dintre toate statele lumii. [5 HillCristoph?r, Smith Micha?l , Int?rnational R?lations and th? ?urop??an Union, Th? N?w ?urop?an S?ri?s , ?ditura Oxford Univ?rsity Pr?ss , 2005 , p. 123]

Analiza comertului international din perioada postbelica prilejuieste desprinderea unur trasaturi si tendinte specifice acestei periode. S-au conturat trei trasaturi principale ale dinamicii si volumului comertului international: [6 Suta N. s.a., Com?rt int?rnational si politici com?rcial? cont?mporan?, ?ditura ?fici?nt , Bucur?sti, 2000, p. 38]

O prima trasatura ar fi ca in perioada postbelica, comparativ cu perioadele anterioare, comertul international a inregistrat cel mai inalt nivel de crestere. Cauza este: schimbarea profunda ce s-a produs in structura economica mondiala. Cresterea impresionanta n-a fost continua, permanenta, ci intrerupta de unele scaderi, fie in volumul valoric, fie in volumul fizic:

- Exportul tarilor capitaliste dezvoltate au crescut in anii 1950 – 1980 intr-un ritm

mediu anual de 11,6 %.

- Exportul tarilor in curs de dezvoltare au crescut in anii 1950 – 1980 intr-un ritm mediu anual de 11 %.

- Exportul tarilor socialiste au crescut in anii 1950 – 1980 intr-un ritm mediu anual de 12 % la tari europene si 9 % la tari asiatice.

A doua trasatura ar fi ca in perioada postbelica comertul intrnational a devansat ca ritm de crestere, nu numai Produsul National Brut (PNB), si respectiv Produsul Intern Brut (PIB), ci si productia industriala si agricola la nivel mondial.

A treia trasatura caracteristica dinamicii si volumului comertului international, rezultand din compararea acestuia cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate ( la nivel de stat ), ale lumii nesocialiste.

La schimbul international clasic de marfuri, de servicii si de capital se adauga dupa anii ’50 relatii directe intre agenti economici din tari diferite in sfera productiei insasi. Cooperarea in productie devine astfel o necesitate, o conditie de crestere economica la nivel micro- si macroeconomic.

Nici o tara a lumii contemporane, oricat de mare si de dezvoltata ar fi, si nici o societate comerciala cu orice cifra de afaceri si orice nivel tehnologic ar avea, nu mai poate evolua ascendent fara conlucrari cu parteneri externi. Asa dar premisa obiectiva a cooperarii economice internationale isi are sorgintea in procese si structuri ale evolutiei economice contemporane: progresul tehnic, diviziunea sociala a muncii, se mai adauga procese si circumstante politice si sociale. [7 Post?lnicu Gh?orgh?, Post?lnicu Catalin , Globalizar?a ?conomi?i, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2000 , p.124.]

1.2.Tranzactii de comert exterior, definire, fundamente [8 Albu Ioana, Int?rnational R?lations, ?ditura Univ?rsitatii Orad?a, 2004 , p. 105]

Exportul este necesar pentru ca orice tara trebuie sa-si realizeze mijloacele de plata necesare pentru efectuarea importului.

Exportul reprezinta efortul, iar importul este rezultatul efortului.

Preocuparea pentru achizitionarea de mijloace de plata straine prin care un stat sa-si poata realiza importul il determina pe acesta, de multe ori, sa sprijine intens promovarea si stimularea exportului.

Exportul se realizeaza prin diverse cai care tin de politica comerciala a statului respectiv.

Una din problemele esentiale care face obiectul preocuparilor pentru export consta in a nu exporta bunuri si servici necesare economiei nationale, in afara imprejurarilor de exceptie, cand trebuie sa fie sacrificate anumite necesitati interne. Acest sacrificiu trebuie facut, insa, intr-o ordine selectiva si doar in scopul achizitionarii de mijjloace de plata care sa permita realizarea importurilor ce sunt vitale economiei nationale.