Pagina documente » Stiinte Economice » Dobinda si inflatia

Cuprins

lucrare-licenta-dobinda-si-inflatia
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-dobinda-si-inflatia


Extras din document

Alte date

?Introducere

În aceasta lucrare denumita „Dobanda si inflatia” am incercat sa gasesc o legatura intre conceptul economic de dobanda si fenomenul economic numit inflatie.

Pentru inceput am abordat fenomenul inflatiei, in capitolul 1, am aratat conceptele, formele si efectele acestuia dupa care am trecut la prezentarea fenomenului in gandirea monetarista si cea keynesista. Ca un subcapitol distinct (capitolul 1.3) am abordat inflatia in Romania deoarece aceasta ne afecteaza pe noi toti de 15 ani, si pana acum tara noastra nu a reusit sa scape de acest fenomen nociv pentru economie.

În capitolul 2 al acestei lucrari am abordat conceptul economic de dobanda in aceeasi pasi ca la fenomenul inflatiei. Într-un subcapitol separat am incercat sa arat existenta unei relatii intre dobanda si inflatie (capitolul 2.3) la finalul careia am tras o mica concluzie despre folosirea dobanzii ca si instrument de combatere a inflatiei.

Capitolul 3 este destinat politicilor antiinflationiste si a problemelor ce apar in aplicarea acestora, capitol in care am tratat separat si trecerea la regimul de tintire al inflatiei (capitolul 3.6) deoarece este o metoda folosita cu mult succes in multe state si pe care a adoptat-o si Romania de curand.

În concluzii voi incerca sa arat ca un stat nu se poate baza doar pe dobanda in incercarea de a elimina inflatia si ca nu se pot folosi doar politicile antiinflationiste monetare sau doar cele financiare ci toate tipurile de politici trebuiesc combinate pentru a iesi un program de combatere a inflatiei specific tarii respective.

Sper ca dupa citirea acestei lucrari cei ce nu au studiat stiinte economice si sunt interesati de fenomenul inflatiei, de combaterea acestuia si de cum ar putea fi folosita dobanda in eliminarea inflatiei sa isi formeze o viziune clara despre aceste lucruri. Cei ce au studiat sau studiaza stiinte economice sper sa gaseasca aceasta lucrare interesanta si poate sa o considere un material bun de pastrat in biblioteca care sa fie recitit atunci cand doresc sa isi readuca aminte anumite ideii si concepte.

Cap. 1 Caracterizarea procesului inflationist

Cap. 1.1 Inflatia: concept, forme, efecte/consecinte

Inflatia, un cuvant pe care toti romanii il pronunta de 15 ani si un fenomen economic pe care nu il inteleg multi dintre ei. În acest capitol voi incerca sa explic ce inseamna inflatie si sa o prezint in viziunea celor doua curente de gandire mai importante din economie keynesismul si monetarismul.

Una din definitiile inflatiei este ca aceasta “reprezinta un dezechilibru structural intre masa monetara si economia reala (productia de bunuri si servicii), care se manifesta printr-o crestere persistenta a nivelului general al preturilor, provocand deprecierea monetara (scaderea puterii de cumparare a mijloacelor banesti)” [1 Lucian Ionescu – „Economia si rolul bancilor” vol. 2; Editura Economica; Bucuresti; 1997; pag. 84].

O alta definite explica inflatia ca fiind “un proces de crestere continua a preturilor sau, prin echivalenta, de depreciere continua a valorii banilor” [2 Helmut Frisch – „Teorii ale inflatiei”; Editura Sedona; Timisoara; 1997; pag. 13].

Costin Kiritescu spune ca inflatia apare atunci cand “in circulatie se afla o masa de bani fara valoare proprie, excesiva comparativ cu nevoile circulatiei, iar banii se depreciaza in raport cu aurul si cu celelalte marfuri” [3 Costin Kiritescu – „Moneda: Mica enciclopedie”; Editura Stiintifica si Pedagogica; Bucuresti; 1982; pag. 190].

O definitie completa a inflatiei prezinta acest fenomen ca fiind “procesul de crestere disproportionata a masei monetare in circulatie, in raport cu masa obiectiv necesara ceruta de dimensiunea activitatii economice, care determina o crestere autointretinuta a preturilor, reducerea puterii de cumparare a banilor si redistribuirea venitului national ca efect al disparitatilor dintre preturi, dintre acestea si venituri” [4 Vasile Turliuc, Vasile Cocris – „Moneda si credit”; Editura Ankarom; Iasi; 1997; pag. 353].

Dupa definirea inflatiei, ca fiind o crestere generalizata a preturilor, s-a incercat clasificarea acesteia dupa criterii cum ar fi functionarea mecanismului pietei, ritmul de crestere a preturilor, asteptarile inflationiste si cauzele acesteia.

Dupa criteriul functionarii mecanismului pietei inflatia se imparte in deschisa si reprimata. Inflatia este deschisa atunci cand economia de piata continua sa functioneze cu un mecanism de preturi fixe si orice crestere a cererii duce la o crestere a preturilor si salariilor (acest tip de inflatie este in legatura directa cu insuficienta bunurilor, a serviciilor si a fortei de munca intr-o economie). Inflatia reprimata apare odata cu interventia statului asupra preturilor in sensul impiedicarii cresterii acestora, insa in felul acesta cererea in exces nu dispare ci este doar “ascunsa”; imediat cum statul nu va mai interveni in mentinerea preturilor la un anumit nivel acestea vor creste foarte repede pana la nivelul la care ar fi trebuit sa fie daca nu ar fi existat interventia statului.

Criteriul ritmului de crestere a preturilor imparte inflatia in taratoare, moderata, galopanta si hiperinflatia. Inflatia taratoare este caracterizata de o crestere a preturilor ce nu depaseste 2-3% si nu se anticipeaza o inflatie propriu-zisa. Inflatia moderata are ca si caracteristica o crestere a preturilor cuprinsa intre 3-10% iar cand acest prag este depasit se trece la inflatia galopanta. Daca ritmul de crestere a preturilor depaseste 50% atunci se poate vorbi de hiperinflatie si in acest caz banii isi pierd functia de rezerva de valoare.

În functie de asteptarile inflationiste gasim doua categorii in care este clasificata inflatia: anticipata si neanticipata. Deosebirea dintre cele doua este ca inflatia anticipata este primita de fiecare actor de pe piata iar cea neanticipata produce efecte negative asupra economiilor, fortei de munca si a productiei de bunuri si servicii.

Dupa cauzele care duc la aparitia inflatiei putem delimita doua categorii: inflatia prin cerere si cea prin costuri. Inflatia prin cerere apare datorita excesului cererii globale iar cea prin costuri se caracterizeaza prin faptul ca declansarea ei are drept cauza principala producerea unor deformari ale costurilor in conditii de slaba concurenta (in special pe piata muncii) ce vor duce la incercari de aplicare a autogestiunii prin pret de la consumatori si influentarea viitoarelor cresteri salariale cerute de angajati prin presiuni specifice. Totusi aceasta clasificare si-a pierdut rolul datorita nereusitei de a identifica empiric cele doua tipuri de inflatie.

Procesul invers al inflatiei se numeste dezinflatie si reprezinta diminuarea autointretinuta a ratei de sporire a preturilor.

Alte denumiri date anumitor stari ale economiei in care este inclusa si inflatia sunt:

? stagflatie – fenomenul de crestere paralela a inflatiei si a somajului sau de mentinere a inflatiei si a somajului la un nivel ridicat, desi politicile monetare si fiscale continua sa fie aplicate [5 Alexandru Tugui – „Inflatia: Concepte, teorii si politici economice”; Editura Economica; Bucuresti; 2000; pag. 18];

? slumpflatia – procesul de declansare a unei inflatii accelerate, paralel cu scaderea dezastroasa a productiei [6 Idem 5].

Consecintele economice ale inflatiei sunt urmatoarele:

? slabirea capacitatii concurentiale ale firmelor nationale: inflatia are consecinte directe asupra importului si exportului de marfuri, astfel ca intr-o prima faza exporturile vor fi stimulate prin ieftinirea marfurilor dar cu timpul pretul importurilor de materii prime va creste mult mai repede decat al exporturilor de marfuri si in acest fel se ajunge la export de venit national;

? accentuarea si extinderea somajului: datorita costurilor mari ale fortei de munca patronatele vor fi atrase de investitii in tehnologii mai productive care sa inlocuiasca forta de munca umana. Acest lucru este benefic doar in cazul unor rate mici ale inflatiei si daca in acelasi timp cu disponibilizarile efectuate de patronate vor aparea noi locuri de munca (pentru a absorbi noii someri) in alte ramuri cum ar fi cele pentru intretinerea si depanarea mijloacelor tehnice;

? favorizarea si accelerarea procesului investitional: in anumite limite inflatia favorizeaza investitiile deoarece patronatele anticipand cresteri de preturi la anumite produse si servicii vor investi in inoirea echipamentelor si marirea capacitatilor de productie si pentru ca inflatia ieftineste creditul;

? descurajarea economisirii si stimularea creditului: economisirea este descurajata deoarece depozitele bancare sunt afectate de o pierdere de substanta. Dobanzile fixe nu vor proteja sumele aflate in depozite la banci iar trecerea la dobanzi real pozitive se face cu intarziere astfel ca cei care au astfel de disponibilitati vor dori sa le cheltuiasca imediat. În felul acesta este afectat si procesul investitional deoarece fara resurse bancile nu vor avea de unde sa acopere cererea de credite;

? avantajarea debitelor datorncilor: in conditiile persistentei inflatiei sunt avantajati cei care se imprumuta deoarece in viitor, in termeni reali, dobanzile la credite vor fi din ce in ce mai mici. Cei ce se imprumuta pot investi in bunuri reale ce pot conduce la cresteri patrimoniale importante, in timp ce ei vor rambursa valori nominale cu mult sub valoarea reala datorita perioadei de timp ce se scurge pana la trecerea practicarii de rate ale dobanzii real pozitive;

? favorizarea cresterii profiturilor: acest lucru este favorizat de mobilitatea preturilor de vanzare a marfurilor ce permit producatorilor sa includa in pret cote de profit fara corespondent in efortul propriu. Profiturile cresc si datorita adaptarii intarziate a salariilor la dinamica preturilor diferenta ramasa trecand la producator.

Ca si consecinte sociale a inflatiei putem aminti deformarea valorii reale a averilor, a patrimoniilor si repartitiei veniturilor. La unele bunuri cum ar fi terenurile, cladirile, echipamentele, etc. preturile se modifica intr-un ritm apropiat de cel al inflatiei si permit pastrarea valorii reale a puterii de cumparare; la alte bunuri cum ar fi bijuterii, automobile, etc. inflatia permite o crestere mai accelerata a preturilor ceea ce poate duce la o imbogatire rapida pentru firme si persoane.

La alte active cum ar fi actiuni, obligatiuni, active monetare, depozite bancare, bonuri de tezaur, etc. inflatia actioneaza invers iar persoanele ce le detin sufera pierderi importante datorita pastrarii valorii nominale a acestora. În felul acesta marii investitori si producatori se imbogatesc foarte repede in timp ce partea mai saraca a societatii va saracii si mai mult.

În cazul revendicarilor salariale de catre sindicate se poate intra in spirala preturi–salarii si in felul acesta sa se alimenteze si mai mult inflatia.

Cap. 1.2 Reflectarea inflatiei in doctrinele monetare

Cap. 1.2.1 Inflatia in gandirea monetarista

Monetarismul a aparut ca o reactie teoretica la gandirea keynesista dominanta in anii 1950. Anii 1970 aduc gloria monetarismului odata cu aplicarea acestuia de catre F.E.D., de catre Margaret Thatcher si de catre experti ai F.M.I.

Membrii scolii monetariste se disting prin aceptarea urmatoarelor patru idei:

1. “sectorul privat al economiei este inerent stabil. Sistemul economic revine in mod automat la un echilibru de ocupare deplina in urma unei tulburari; rata somajului revine la valoarea ei “naturala”;

2. orice rata de crestere a ofertei de bani este compatibila cu o ocupare deplina, desi rezulta rate ale inflatiei diferite;

3. o modificare a ratei de crestere a ofertei de bani modifica mai intai rata cresterii economice reale (si de aici si rata somajului); pe termen lung acest efect real dispare si se mentine numai o crestere permanenta a tendintei ratei inflatiei (teorema acceleratiei);

4. politica activista de gestionare a cererii este dezavuata, fie ea monetara sau fiscala, si se prefera “reguli” pentru politica monetara pe termen lung sau obiective prestabilite” [7 Helmut Frisch – op. cit.; pag. 78].

Prima teorema a monetaristilor presupune ca economia reala este relativ stabila dar ca ea poate fi destabilizata de evolutiile monetare. A doua idee este de fapt teoria cantitatii pe termen lung care spune ca intr-o stare stabila rata inflatiei este determinata de rata de crestere a ofertei de bani. Cea de-a treia teorema poate fi considerata o teorie a cantitatii pe termen scurt si spune ca o crestere a ofertei de bani determina doar temporar o crestere a ratei cresterii economice reale si reducerea somajului, inflatia rezultata insa va duce la o ajustare a sistemului economic iar rata de crestere a economiei reale va reveni la valoarea initiala. Ultima teorema a monetaristilor respinge gestionarea activa a cererii si politicile compensatorii anticiclice deoarece sunt considerate o sursa de instabilitate iar efectul lor asupra economiei reale va fi eliminat treptat de o rata ridicata a inflatiei.

În legatura cu inflatia, in abordarile adeptilor scolii monetariste, apar trei ipoteze:

1. inflatia este in esenta un fenomen monetar;

2. teoria keynesiana nu poate explica problema inflatiei, in special accelerarea inflatiei;