Pagina documente » Recente » Evaluarea psihologica in consilierea copiiloradolescentilor cu probleme emotionale

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
Capitolul 1: ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND CONSILIEREA 2
1.1. Delimit?ri conceptuale : defini?ie, caracteristici, obiectivele consilierii 2
1.1.1. Defini?ie 2
1.1.2. Caracteristicile consilierii 5
1.1.3. Obiectivele consilierii psihopedagogice 6
1.2. Consiliere si evaluare psihologic? 9
Capitolul 2 : PROFILUL PSIHOLOGIC AL COPILULUI ?I ROLUL FAMILIEI ?N DEZVOLTAREA PERSONALIT??II ACESTUIA 12
2.1. Rolul familiei ?n cre?terea ?i dezvoltarea pre?colarului ?i ?colarului 12
2.2. Ocrotirea minorului si asistenta sociala 16
2.2.1. Activitatea de asistenta sociala 16
2.2.2. Consilierea ?n asisten?a social? 23
2.3. Problemele familiale si influentele lor asupra copilului 26
Capitolul 3: INSTABILITATEA AFECTIVA, POSIBIL INDICATOR IN IDENTIFICAREA SI PREVENIREA COMPORTAMENTULUI DELICVENT LA MINORI 29
3.1. Identificarea factorilor sociali, culturali, economici ?i individuali care structureaz? configura?ia delincven?ei 29
3.2. Personalitatea minorului delicvent 31
3.3. Instabilitatea afectiva ca factor de risc in delicventa juvenila 34
Capitolul 4: CERCETARE PRIVIND EVALUAREA PSIHOLOGICA A PERSOANELOR CU PROBLEME EMOTIONALE 45
4.1. Metodologia cercetarii 45
4.2. Scopuri ?i obiective 46
4.3. Studii de caz 46
4.4. Interpretarea datelor 80
4.5. Propuneri 80
CONCLUZII 83
BIBLIOGRAFIE 84
ANEXE 86

EXTRAS DIN DOCUMENT

1.1. Delimitari conceptuale : definitie, caracteristici, obiectivele consilierii

1.1.1. Definitie

În sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care “se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana” [1 Tomsa, Gh., (coord.), 1996, Dictionar de orienatare scolara si profesionala, Ed. Afeliu, Bucuresti]. Consilierea este o relatie guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului (clientului), la problemele si aspitratiile sale. Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985), subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o situatie de consiliere atunci cand persoana ce ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere timp, atentie, respect unei alte persoane ce manifesta o nevoie de asistenta de specialitate. Sarcina consilierului este de a oferi cleintului posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai buna existenta [2 De Colin Feltham, Windy Dryden, 1993, Developing Counsellor Supervision, disponibila la http://books.google.ro/books?id=vzYGNW9LhlEC&pg=PA74&lpg=PA74&dq=Fetham,+Dryden,+1993&source=bl&ots=GEGE4tJNgT&sig=mepsijHLGnaci-AKD2G3WC5L1rw&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=2&ct= result#PPP7,M1].

Consilierea educationala reprezinta un ansamblu de actiuni ce vin in sprijinul copiilor, al adolescentilor, al parintilor si al altor educatori, explicand motivele delincventei, ale abaterilor comportamentale, ale deficientelor relationale din familie si ale problemelor de invatare si cautand impreuna cu acestia rezolvari comune.

Consilierea educationala are o sfera mai larga cuprinzand:

1. Consilierea scolara, care se realizeaza pentru elevii cu probleme scolare (absenteism, esec scolar, tulburari comporamentale si de conduita) si se desfasoara in scoala prin colaborarea profesorului diriginte cu cadrele didactice si cu profesorul psihopedagog.

2. Consilierea vocationala, ce are in atentie probleme legate de inclinatii, interese, aspiratii, pasiuni, desfasurandu-se in gimnaziu, liceu, facultate si chiar la locul de munca al unui individ.

3. Consilierea profesionala se centreaza pe alegerea optima a profesiei, pe valorificarea maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare, realizandu-se in liceu, facultate, locul de munca.

4. Consilierea psihopedagocica vizeaza problematica fenomenelor psihologice (anxietate, fobie, obsesie); se realizeaza in scoala, in familie, cabinetul psihologic, centre medicale.

5. Consilierea de cariera se centreaza pe alegerea si realizarea traseului optim de cariera al subiectului educational; se desfasoara in liceu, facultate, loc de munca, cabinete specializate, cu ajutorul consilierilor de cariera.

Consilierea psihopedagogica este un proces complex ce descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul [3 Egan, G.,1990, The skilled helper: A systematic approach to effective helping, Monterey, CA: Brooks/Cole, p.42]. Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca.

Exista mai multe forme de consiliere:

? Informationala- oferirea de informatii pe domenii/teme specifice;

? Educationala- ofera repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor;

? De dezvoltare personala- vizeaza formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine;

? Suportiva- oferirea de suport emotional, apreciativ si material;

? Vocationala- dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;

? De criza- asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate;

? Pastorala-asistenta din perspectiva religioasa.

? Psihopedgogica – asistarea si/sau consilierea elevilor si personalului didactic.

Consilierea psihopedagogica in scoala trebuie sa fie “unitatea a trei secvente operationale: diagnostic-constatativa, formativ-profilactica si terapeutica- recuperatorie” [4 Pantelimon, Golu, 1989, Fenomene si procese psihosociale , Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, p.14]. Consilierea reprezinta un proces de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational. Ch. Patterson sustine ca acest proces dezvolta o relatie interpersonala intre consilier si unul sau mai multi clienti (elevi, parinti, profesori), folosind metode psihologice, derivate dintr-o cunoastere sistematica a personalitatii umane. Acelasi autor mentioneaza ca scopul consilierii psihopedagogice este de a imbunatati sanatatea mintala a consiliatilor si astfel de a provoca o schimbare voluntara in atitudinile si comportamentul clientului.

Consilierea este si un proces de invatare menit sa orienteze clientul spre actiune [5 Egan G., op.cit, p.28]. Comportamentul problematic (observabil, masurabil si evident) este rezultatul invatarii inadecvate. În timpul consilierii elevul, profesorul sau parintele se simte investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste situatiile de viata problematice, de a gasi solutii alternative si de a crea propriile strategii de rezolvare a problemelor.

Din perspectiva constructivista, consilierea se bazeza pe ipoteza conform careia nu exista o singura realitate atotcuprinzatoare. Fiecare persoana este experta in propria viata, isi construieste existenta in conexiune cu mediul inconjurator, deceland semnificatii fundamentate din propriile experiente de viata. Astfel, problemele consiliatilor pot fi rezolvate prin descoperirea si valorificarea resurselor interne si satisfacerea nevoilor clientului.

În literatura de specialitate se constata ca unii autori identifica consilierea psihopedagogica cu psihoterapia. C.H. Patterson a relizat o comparare sistematica a celor doua domenii prin prisma a trei criterii [6 Patterson, C.H., 1974, Distinctions and Commonalities between Counseling and Psihoterapy, in G.W.Faarwell et all (eds.), The Counselor's handbook, Indext, Educational Publishers, New York, p.36]:

? Gradul de severitate al problemei clientului. Consilierea psihopedagogica ajuta persoanele normale sa depaseasca obstacolele aparute in calea dezvoltarii lor, in timp ce psihoterapia se ocupa de persoanele a caror dezvoltare emotionala a fost grav afectata si distorsionata. Dificultatea apare in ceea ce priveste separarea subiectilor normali de cei nevrotici sau psihotici.

? Natura problemelor cu care se confrunta clientul. Consilierea psihopedagogica este centrata pe problemele cognitive (probleme ale realitatii, ale mediului, de natura situationala) in timp ce psihoterapia se axeaza pe problemele afective ale persoanei (conflicte interne de personalitate).

? Scopurile consilierii si psihoterapiei. L.E.Tyler considera ca psihoterapia este directionata spre o schimbare de personalitate in timp ce consilierea psihopedagogica reprezinta “un proces al carui scop nu este o schimbare a persoanei, ci de a-l face pe individ sa utilizeze sansele pe care le are pentru a putea face fata problemelor vietii.” [7 Tyler, L.E., 1961, The work of the counselor, New York: Appleton-Century-Crofts, p.32

].

Asemanarile dintre consilierea psihopedagogica si psihoterapie vizeaza:

? Metodele utilizate ;

? Finalitatile ;

? Sunt procese de influentare interpersonala reciproca ;

? Se adreseaza nivelului constient al organizarii psihice.

1.1.2. Caracteristicile consilierii

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionala, activitate conturata practic si teoretic la inceputul secolului XX, in SUA. Pentru a rezolva problemele social-umane cu care se confrunta, municipalitatea orasului NewYork l-a angajat pe Fr. Parsons sa cerceteze si sa rezolve problema integrarii socio-profesionale a copiilor si tinerilor strazii. Fr. Parsons a instititionalizat un program de orientare profesionala structurat in trei etape:

? diagnoza aptitudinilor si capacitatilor individului;

? informarea asupra meseriilor disponibile si a solicitarilor acestora;

? plasarea individului intr-o meserie adecvata aptitudinilor si intereselor sale.

Organizarea sistematica a activitatii de consiliere a fost realizata initial de E.C.Williamson la Universitatea din Minnesota, care a folosit consilierea si progresele din psihometrie pentru a dezvolta un model de consiliere profesionala sau vocationala. Acest model afost fundamentat teoretic pe asa numita conceptie “trait and factor” care a dominat consilierea pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

În prezent consilierea psihopedagogica se fundamenteaza pe teoria umanista a lui Carl Rogers [8 http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Rogers] (1961), unde problemele psihice nu sunt doar deficiente si tulburari, ci expresii ale nevoii de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de adaptare si dezvoltare personala. Relatia dintre psiholog si consiliat este una de respect, de incredere reciproca care presupune implicarea activa si responsabila a ambelor parti. Din aceasta perspectiva, consilierea este actiunea de ajutorare si creditare a persoanei ca fiind capabila :

? sa-si asume propria dezvoltare personala ;

? sa previna diverse tulburari si disfunctii ;

? sa dezvolte strategii proprii de rezolvare a problemelor ;

? sa dezvolte o imagine de sine pozitiva ;

? sa-si formeze o atitudine corecta fata de ceilalti ;

? sa-si valorizeze resursele.

O prima caracteristica a consilierii psihopedagogice este data de tipul de persoane carora le este adresata consilierea sau asistenta. Consilierea vizeaza persoanlele ce nu prezinta tulburari psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de alta natura. Ea faciliteaza, prin demersurile pe care le presupune, ca persoana sa faca fata mai eficient factorilor stresanti, sarcinilor vietii cotidiene si, astfel, sa imbunatateasca calitatea vietii in relatiile cu ceilalti semeni.

A doua caracteristica definitorie pentru consilierea psihopedagogica este data de faptul ca asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si un model al dezvoltarii inter(personale). Sarcina consilierului este de a invata persoana/ grupul sa adopte noi strategii comportamentale, sa isi valorizeze potentialul existent, sa isi dezvolte noi atitudini si conduite adaptative.

Preventia problemelor ce pot perturba dezvoltarea si functionarea armonioasa a persoanei este o alta caracteristica a consilierii psihopedagogice. Strategia de preventie consta in identificarea situatiilor problematice, conditiilor de risc si in actionarea asupra lor inainte ca acestea sa produca un impact negativ si sa declanseze “crize” personale sau de grup.