Pagina documente » Drept » Extradarea si expulzarea, institutii de drept penal si drept international

Despre lucrare

lucrare-licenta-extradarea-si-expulzarea-institutii-de-drept-penal-si-drept-international
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-extradarea-si-expulzarea-institutii-de-drept-penal-si-drept-international


Cuprins

Cuprins: Pag.
Cap.1 - Notiune; aspecte generale. ............. 4
1.1. Definitia institutiei extradarii; reglementare juridica ........... 4
1.2. Definitia institutiei expulzarii; motivatia
incadrarii ei intre masurile de siguranta;
reglementare juridica 7
1.3. Asemanari si deosebiri intre cele doua institutii .. 10
Cap. 2 - Scurt istoric asupra institutiilor extradarii
si expulzarii. ....12
Cap. 3 - Conditii privitoare la infractiune. ..............16
3.1. Conditii referitoare la infractiune in cazul extradarii. ...........16
3.2. Conditii referitoare la infractiune in cazul expulzarii. ...........17
Cap.4 - Conditii referitoare la persoana infractorului. .........19
4.1. Citeva aspecte generale privind cetatenia. ............19
4.2. Regimul juridic al strainilor in Rominia. 28
4.3. Conditii de extradare a infractorului. .....34
4.4. Conditii de expulzare a infractorului. .... 35
4.5. Conditii de extradare privitoare la
persoana condamnatului ....... 35
4.6. Conditii privind urmarirea penala sau
executarea pedepsei, precum si cererea de extradadare ..... 37
4.7. Efectele extradarii ..... 37
Cap. 5 - Procedura extradarii ..... 40
5.1. Sisteme de acordare a extradarii ............. 40
5.2. Procedura in cazul in care Rominia este statul solicitant ..... 42
5.3. Procedura in situatia in care Rominia este statul solicitat .... 44
5.4. Ordinea de preferinta in acordarea extradarii si
tranzitarea extradatilor ........... 48
Cap.6. - Procedura expulzarii ..... 50
6.1. Constatarea de catre instanta a cetateniei
strainului infractor sau a tarii de domiciliu
a persoanei fara cetatenie care domiciliaza
in strainatate. Deliberarea si
luarea hotaririi de expulzare .. 50
6.2. Cazurile in care masura de siguranta este insotita sau nu de pedeapsa inchisorii. Revocarea expulzarii. .... 51
Cap. 7 - Alte forme de asistenta juridica internationala
in materie penala ............ 53
Cap. 8 - Perspective in evolutia extradarii
si a altor forme de cooperare internationala
in materie penala ... 54
Cap. 9 - Extradarea in reglementarea Conventiei europene ..56
Cap. 10 - Prezentarea unor cazuri reale
in care s-a aplicat masura de extradare
sau expulzare ......... 65
Bibliografie ...... 72

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

EXTRADAREA SI EXPULZAREA, INSTITUTII DE DREPT PENAL SI DE DREPT INTERNATIONAL

CAPITOLUL1:

NOTIUNE; ASPECTE GENERALE

1.1 DEFINITIA INSTITUTIEI EXTRADAREA; REGLEMENTARE JURIDIC?.

Lupta contra infractiunilor este o problema care intereseza nu numai un stat, ci si alte state. De multe ori, efectele infractiunii savarsite intr-un stat se rasfrang, intr-un fel sau altul si asupra altor state.

Exita numeroase situatii cand anumiti infractori, dupa ce au comis infractiuni sau dupa ce au fost condamnati pe teritoriul unui stat, se refugiaza in alt stat, cautand in acest fel, sa scape de urmarire sau condamnare, ori de executarea pedepsei. Statul pe teritoriul caruia s-a refugiat infractorul va trebui ca, pe baza solicitarii adresate, sa-l predea statului pe teritoriul caruia s-a comis fapta sau acelui care a fost lezat prin infractiune, ori al carui cetatean este faptuitorul, in vederea judecarii, condamnarii sau executarii pedepsei, contribuind astfel la lupta comuna dusa pe plan international impotriva criminalitatii.

Pentru usurarea realizarii unor astfel de relatii intre state a fost creata institutia extradarii. Extradarea este consecinta teritorialitatii legii penale si se bazeaza pe colaborarea internationala ce priveste asistenta juruidica intre state.

În stiinta dreptului penal roman extradrea este definita ca fiind un act bilateral, politic si juridic prin care statul, pe al carui teritoriu se afla un infractor strain, preda pe acesta statului unde s-a savarsit infractiunea ori statului ale carei interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al carui cetatean este, in vederea tragerii la raspundere penala ori a executarii pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotarare definitiva.

Dreptul international defineste extradarea ca fiind un act de asistenta juridica interstatala, in materie penala, care urmareste transferul unui individ urmarit sau condamnat penal, din domeniul suveranitatii judiciare a unui stat in domeniul celuilalt stat.

Sub raportul finalitatii sale, extradarea este un act de reciproca asistenta juridica internationala si poate fi acordata numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

Fiind o institutie juridica, exradarea are si un pronuntat continut politic, intrucat ea se realizeza pe baza vointei liber exprimate a statelor, respectandu-se suveranitatea si independenta lor.

Din punctul de vedere al dreptului international, extradarea reprezintna un atribut al suveranitati statului care o acorda. Ea se realizeaza fie:

- pe baza unor conventii internationale, de regula prin conventii bilaterale de asistenta juridica, dar si prin conventii multilaterale, cu este cea incheiata, in 13 decembrie 1957, intre statele membre ale Consiliului Europei, ori Conventia interamericana de extradare din 15 februarie 1982;

- pe baza de reciprocitate, in raporturile dintre doua state, chiar in lipsa unor conventii speciale in care sa se mentioneze expres obligatia de extradare;

- in temeiul unor dispozitii din legea interna a statului care acorda extradarea (articolul 9, Codul penal roman).

De asemenea, pentru a acorda extradarea se respecta conditia dublei incriminari (fapta pentru care se solicita extradarea sa fie incriminata si de legislatia statului care o acorda), cat si principiul specialitati (persoana extradata sa nu fie judecata si condamnata decat pentru infractiunea pentru care s-a cerut extradarea).

Potrivit dispozitiilor din articolul 9 Codul penal roman, extradarea se acorda sau poate fi ceruta de statul nostru unui alt stat fie in baza unei conventii incheiate cu acest stat, fie pe baza de reciprocitate, fie, in lipsa conventiei sau reciprocitatii, in temeiul legii privitoare la extradare. Legea penala nu cuprinde, asadar, dispozitii referitoare la conditiile de realizare a extradarii, ci se multumeste sa consacre si in materia extradarii prioritate conventiilor si practicilor internationale, in raport cu reglementarile internationale. Se porneste de la premisa ca extradarea, implicand acordul de vointa al statelor intre care intervine, este in esenta o institutie de drept international si de aceea ea trebuie sa-si gaseasca locul in conventii internationale sau sa fie statornicita in relatiile dintre state. Atunci cand reglementarea extradarii se face prin conventie internationala, aceasta reglementare isi gaseste aplicare cu prioritate in reglementarile din dreptul intern. Acestea din urma se aplica numai in relatiile cu statele cu care statul nostru nu a incheiat conventii privitoare la extradare si nu practica reciprocitatea in aceasta materie. Normele de drept intern, comun, privitoare la extradare sunt cuprinse in Legea nr.4/18 martie 1971 privind exradarea.

1.2 DEFINITIA INSTITUTIEI EXPULZ?RII; MOTIVATIA ÎNCADR?RII EI ÎNTRE M?SURILE DE SIGURANT?; REGLEMENTARE JURIDIC?

Expulzarea este o masura de siguranta care se poate lua fata de o categorie limitata de persoane, si anume, cea a cetatenilor straini si persoanelor fizice fara cetatenie, care nu au domiciliul in tara.

Conform Codului penal, art. 117, prin expulzare se intelege “masura de siguranta potrivit careia un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu are domiciliul in tara noastra si care a comis o infractiune in tara noastra i se interzice in conditiile legii ramanerea sa pe teritoriul tarii “.

Expulzarea consta in indepartarea silita de pe teritoriul tarii a infractorului, cetaten strain sau persoana fara cetatenie, care nu domicialiaza in Romania, daca in urma savarsirii infractiunii, prezenta lui pe acest teritoriu prezinta pericol social. Aceata masura de siguranta este destinata sa inlature starea de pericol ce decurge din temerea ca cetateanul strain sau apatridul domiciliat in afara teritoriului tarii, care a savarsit o infractiune de competenta instantelor tarii noastre, ar putea, ramane in continuare pe acest teritoriu sa savarsasca noi infractiunii (de exemplu, infractiunii impotriva statului, contra autoritatii, infractiuni economice). Starea de pericol se deduce din fapta savarsita si din imprejurarile comiterii acesteia, din legatura ei cu mediul social in care a fost savarsita. Înlaturarea acestei stari este posibila prin ruperea infractorului de acest mediu, adica, tinand seama de conditia sa de strain, prin interzicerea de a mai ramane pe teritoriul tarii, si, ca urmare, prin indepartarea silita de pe acest teritoriu.

În dreptul international, expulzarea este o masura care se ia in baza unui act prin care un stat constrange unul sau mai multi straini care se afla pe teritoriul sau, sa-l paraseasca in cel mai scurt timp.

Corespunzator dreptului statului de a stabili conditiile de intrare a strainilor, este dreptul statului de a refuza unui strain continuarea sederii pe teritoriul national si, ca urmare, de a recurge la expulzarea sa. Prin expulzare se intelege obligarea strainului sa paraseasca teritoriul statului unde isi are resedinta. Datorita caracterului sau sanctionator, masura expulzarii este dispusa printr-un act administrativ individual, motivat prin ratiuni de ocrotire a ordinii publice, a regimului politic, sistemului economic, securitate natinala.

În ceea ce priveste insa conditiile de exercitare a dreptului statului de a expulza strainii, dreptul international impune anumite limite. Se considera, astfel, ca aceste conditii nu trebuie sa fie inutil de drastice, sa se permita, eventual, expulzatului, sa-si aleaga statul spre care sa fie expulzat, sa se respecte, in legatura cu expulzarea, drepturile elementare ale persoanei, cum ar fi excluderea violentei, a detentiei ilegale.

Articolul 13 al Pactului international privind drepturile civile si politice adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. in 1966, stabileste ca “Un strain care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat, parte la acest pact nu poate fi expulzat decat ca urmare a unui decizi luate, in conformitate cu legea si daca ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aiba poisibilitatea de a prezanta motivele care pledeaza impotriva expulzari sale si de a obtine reexaminare cazlui sau de catre o autoritate competenta “.

Exista insa si alte limite ale expulzarii. Astfel, potrivit art. 33 (1) din Conventia privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951 adopata de Conferinta O.N.U a plenipotentialilor, “un strain nu trebuie expulzat intr-o tara sau un teritoriu in care persoana sau libertatea sa ar fi amennintate pe motiv de rasa, religie, cetatenie sau opinii politice”.

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care se dispun in raport cu persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala in scopul inlaturari unor stari de pericol si+a preantampinarii savarsirii altor fapte prevazute de legea penala. Astfel, masura de siguranta a expulzarii se caracterizeaza, ca si celelalte masuri de siguranta, prin trasaturi specifice si anume:

- prin cauza care provoaca starea de pericol social si justificarea recurgerii la aceasta masura de siguranta ;

- prin felul si intensitatea pericolului social care determina regurgerea la aceasta masura de siguranta ;

- prin modul in carese ajunge la inlaturarea starii de pericol.

Expulzarea, ca masura de siguranta, se deosebeste de expulzarea ca masura administrativa, prin faptul ca cea dintai se ia numai fata de strainul care a savarsit o infractiune si prezinta pericolul savarsiri unor noi fapte si numai de catre instantele de judecata prin hotararea de condamnare. Expulzarea administrativa se ia, asa cum o arata si denumirea, de catre organele administrative, fata de straini considerati indezirabili pe teritoriul tarii, desi nu au savarsit fapte ilicite.

În dreptul penal roman expulzarea este reglementata in Codul penal, art. 117. Executarea masuri expulzarii este reglementata in art. 438, Codul de peocedura penala. Procedura de punere in aplicare difera dupa cum masura de siguranta insoteste sau nu masura inchisori. De asemenea, pentru luarea masuri expulzarii, instanta trebuie sa constate ca faptuitorul a savarsit o infractiune, deci o fapta care prezinta toate trasaturile esentiale ale infractiunii si ca nu exista vreo cauza care exclude infractiunea conform art. 44-51 Codul penal.

1.3. ASEM?N?RII SI DEOSEBIRI DINTRE CELE DOU? INSTITUTII

O prima asemanare intre institutia extradarii si cea a expulzarii o presupune faptul ca se aplica numai infractorului cetatean strain sau fara cetatenie cu domiciliul in strainatate , nici un cetatean roman sau persoana fara cetatenie care domiciluiaza pe teritoriul tarii noastre neputand fi extradat sau expulzat.

Tototdata nici una din cele doua masuri nu se va lua in eventualitatea in care infractorul strain sau fara cetatenie cu domiciliul in strainatate risca sa fie supus torturii sau sa i se aplice pedeapsa capitala.

De asemenea, in cazul ambelor institutii trebuie sa se fi comis o infractiune astfel incat, acestea sa poata fi aplicate, deosebindu-se insa prin faptul ca, in cazul extradarii infractiunea trebuie sa se fi savarsit pe teritoriul statului solicitant, pe cand in cazul expulzarii ihnfractiunea trebuie sa se fi savarsit pe teritoriul statului nostru.

O alta deosebire intre cele doua institutii este din punct de vedere procedural. Astfel, expulzarea se deosebeste de extradare intrucat cea dintai se dispune din oficiu de catre autoritatile judiciare, ca urmare a comportarii necorespunzatoare in tara noastra a strainului sau a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania , in timp ce extradarea (institutie de drept international) se dispune la cererea unui stat , pe baza de conventii internationale de reciprocitate sau in temeiul legii de extradare, datorita faptului ca persoana respectiva a avut o comportare necorespunzatoare in strainatate.