Pagina documente » Politehnica » Extrudare, aspecte privind optimizarea constructiv functionala

Despre lucrare

lucrare-licenta-extrudare-aspecte-privind-optimizarea-constructiv-functionala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-extrudare-aspecte-privind-optimizarea-constructiv-functionala


Cuprins

Cuprins
. INTRODUCERE
II. TIPURI CONSTRUCTIVE DE MASINI DE EXTRUDERE
III. ASPECTE PRIVIND OPTIMIZAREA CONSTRUCTIVFUNCTIONALA A MASINILOR DE EXTRUDERE
IV. ALEGEREA PROFILUL OPTIM AL CANALULUI DE CURGERE IN LUNGUL UNUI CAP DE EXTRUDERE CU PORT-DORN PENTRU TEAVA
V. CONCLUZII
VI. ANEXA SCHEMA LOGICA PENTRU PROIECTAREA MELCULUI
VII. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

1. Introducere

Sub denumirea de materiale plastice se inteleg azi materialele obtinute pe baza de polimeri, a caror prelucrare sub forma de produse finite se face la temperaturi la care acestea devin plastice. Materialele plastice la presiune si temperatura normala sunt relativ dure, putin elastice si lipsite de proprietati plastice.

Tehnopolimerii (engineering plastics) sunt definiti ca produse folosite ca materiale cu inalta rezistenta la solicitari si uzura, utilizate in vastul camp al tehnologiei, cu proprietati apropiate sau chiar mai ridicate decat cele ale metalelor, pe care tind sa le inlocuiasca [9].

Prelucrarea materialelor plastice se face printr-o succesiune de operatii diferite ca: maruntire sau granulare, amestecare, topire (plastifiere sau gelifiere), formare. În fiecare dintre masinile care formeaza linia tehnologica de prelucrare, avand ca scop obtinerea unui produs finit, au loc deformari si curgeri ale materialului supus prelucrarii intr-un camp termic; au loc procese termomecanice. Uneori acestea sunt insotite si de reactii chimice. În acest caz procesele se numesc termomecanochimice[2].

Studiul termomecanicii materialelor plastice nu se poate face independent de cunoasterea comportarii acestora in functie de temperatura, presiune, timp proprietati reologice, termodinamice, tribologice etc.

Pentru un polimer, pe diagrama deformatie-temperatura (dependenta de temperatura a modulului elasticitatii transversale sub sarcina constanta) se disting urmatoarele trei stari (fig.1.1.) [2]:

? starea sticloasa – caracterizata prin deformatii elastice foarte mici, ce cresc liniar cu temperatura; starea se mentine pana in punctul de vitrifiere Tv;

? starea inalt elastica – pe intervalul de temperatura corespunzator deformatiile cresc rapid la inceput, dupa care raman constante (independent de cresterea temperaturii); aceste deformatii dispar la indepartarea fortei exterioare;

Fig.1.1. Diagrama de stare termomecanica

A - stare sticloasa; B - stare inalt elastica; C -stare plastica; D -descompunere

? starea plastica – se caracterizeaza prin deformatii permanente, care nu dispar dupa indepartarea sarcinii; incepe la temperatura de curgere Tc, sau pentru anumiti polimeri la temperatura de topire Tt; daca se depaseste temperatura Td incepe degradarea termica a polimerului.

Din punctul de vedere al comportarii termomecanice se disting urmatoarele grupe de polimeri [2]:

? termoplaste – la cresterea temperaturii de la Tv la Tc si respectiv Td, modulul elasticitatii transversale scade la zero; la temperaturi inferioare temperaturii de vitrifiere au modulul de elasticitate relativ mare (de ordinul a 103 N/mm2) si alungire specifica mai mica decat 25%; aceste materiale pot fi supuse la topiri repetate fara a suferi vreo transformare chimica; datorita reversibilitatii procedeului de intarire, deseurile pot fi valorificate prin retopire;

? elastomeri (de tipul cauciucurilor), polimeri care au temperatura Tv>0°C; la 20°C? duroplaste (duromeri, materiale termorigide) polimeri cu temperatura Tv>50°C; la temperaturi cuprinse intre Tv si Td, modulul elasticitatii transversale se modifica in masura redusa si are, pana la temperatura Td, valori de peste 102 N/mm2.

Procesele de prelucrare a materialelor plastice cuprind uneori toate, alteori numai unele din urmatoarele operatii de baza [2]:

A). Amestecare, topire omogenizare:

– scopul acestui prim stadiu este acela de a aduce materialul plastic din stare granulara sau pulverulenta in stare topita omogena; totodata are loc dezvoltarea de caldura prin frecarea interna a materialului prelucrat;

– aceasta se obtine in canalul melcului masinii de extrudere ca urmare a antrenarii materialului de catre melc si trecerii lui prin dreptul zonelor termice de pe cilindru.

B). Transportul topiturii si formarea produsului:

– dupa obtinerea unei topituri omogene structural si uniforme din punct de vedere al temperaturii, aceasta este transportata si adusa la forma dorita;

– topitura este impinsa de melc, continuu, prin capul de extrudere a carei sectiune finala depinde de forma produsului.

C). Tragerea si suflarea produsului:

– dupa iesirea topiturii din capul de extrudere, aceasta poate fi supusa etirarii (tragerea topiturii cu o viteza mai mare decat cea de iesire din capul de extrudere);

– prin suflare se realizeaza atat etirare transversala (umflarea foliei) cat si etirare longitudinala (tragerea foliei).

D). Finisarea:

– stadiul final al proceselor de prelucrare, in mod uzual, consta in solidificarea prin racire a topiturii; aceasta poate fi sau nu insotita de cristalizarea polimerului, adica depinde in mare masura de viteza de racire;

– produsul extrudat este racit atat cu apa cat si cu aer.