Pagina documente » Drept » Functiile parlamentului. Exercitarea functiei de control parlamentar asupra presedintelui Romaniei

Despre lucrare

lucrare-licenta-functiile-parlamentului.-exercitarea-functiei-de-control-parlamentar-asupra-presedintelui-romaniei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-functiile-parlamentului.-exercitarea-functiei-de-control-parlamentar-asupra-presedintelui-romaniei


Cuprins

C U P R I N S
CAP.I. STRUCTURA ORGANIZAREA sI FUNCTIONAREA PARLAMENTULUI ROMANIEI
1.1. Structura Parlamentului
1.2. Organizarea Parlamentului
1.3. Functionarea Parlamentului
CAP.II. MANDATUL PARLAMENTAR
2.1. Statutul Deputatilor si Senatorilor
2.2. Continutul si durata mandatului
2.3. Protectia mandatului
CAP.III. FUNCTIILE PARLAMENTULUI
3.1. Notiunea de functie a Parlamentului
3.2. Enumerarea functiilor si clasificarea lor
CAP. IV. FUNCTIA DELIBERATIVA (legislativa)
4.1. Initiativa legislativa
4.2. Examinarea in comisia parlamentara
4.3. Votarea
4.4. Promulgarea legii
4.5. Publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei
CAP.V. FUNCTIA DE CONTROL PARLAMENTAR
5.1. Exerciatrea functiei de control parlamentar asupra
presedintelui Romaniei
5.2. Exerciatrea functiei de control parlamentar asupra
Guvernului si Administratiei Publice
5.3. Exerciatrea functiei de control parlamentar prin
Avocatul Poporului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

?

CAP.I. STRUCTURA ORGANIZAREA sI FUNCTIONAREA PARLAMENTULUI ROMANIEI

1.1. Structura Parlamentului

Parlamentele existente astazi in sistemele constitutionale sunt formare fie dintr-o singura adunare (camera) fie din doua sau mai multe adunari.

Parlamentele formate dintr-o singura adunare, sunt parlamente cu structura unicamerala, iar cele formate din doua sau mai multe adunari sunt parlamente cu structura bicamerala sau multicamerala.

Structura parlamentului este in stransa legatura cu structura de stat.Structura unitara a statului este, in general, o motivatie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat federala presupune insa, obligatoriu, existenta in cadrul parlamentului a unei a doua camere care sa reprezinte interesele statelor membre. De aici rezulta regula structurii bicamerale a parlamentelor in statele federative. Aceasta stransa legatura nu duce insa la solutii rigide, pentru ca multe state unitare parlamentele au o structura bicamerala.

Structura parlamentului a fost o problema viu discutata dupa aparitua parlamentului. S-a pus intrebarea daca parlamentul trebuie sa fie format din una sau mai multe camere.

Dezbaterea pe aceasta tema a continuat si astazi este inca in actualitate. Trebuie observat ca aceasta disputa se considera a fi fost elementul esential al esecului referendumului din 27 aprilie 1969 din Franta si al plecarii de la putere al generalului D’Gaulle.

Aceste discutii au produs rezultate practive diferite. In unele sisteme constitutionale, considerandu-se inutila si fara importanta o a doua camera a parlamentului, aceasta a fost suprimata (Danemarca 1953, Suedia 1969).

Intr-un sistem bicameral, camerele pot avea aceeasi legitimitate precum si aceeasi competenta sau competente diferite. Analizandu-se sistemele bicamerale se considera ca cea de a doua camera se poate prezenta sub trei ipostaze:

a) Camera aristocratica

b) Camera federala

c) Camera democratica

a) Camera aristocratica corespunde originilor istorice ale parlamentului, fiind o faza tranzitorie intre regimurile vechi, aristocratice si regimurile democratice moderne. Camerele aristocratice erau reuniuni feudale ale vasalilor, regilor, seniorilor. Astfel a aparut „Camera Lorzilor“ in Anglia. Cand mai tarziu orasele si comitatele si-au desemnat deputatii lor, s-a format „Camera Comunelor“.

Evolutia sistemelor constitutionale spre democratie a influentat firesc si evolutia camerei aristocrate, aceasta evolutie ducand fie la restrangerea puterilor sale (Anglia), fie la transformarea ei in camera democratica (Franta), fie la disparitia sa.

b) Camera federala corespunde structurii federale a statului, reflecta dublul caracter al acestuia de subiect unitar de drept, dar compus din mai multe formatiuni statale. De aceea in statul federativ parlamentul are doua camere. O camera care reprezinta interesele federatiei si o a doua camera care reprezinta interesele statelor membre, popoarelor, natiunilor.

Astfel in SUA, Congresul este format din Camera Reprezentantilor si Senat, in Elvetia parlamentul este format din Consiliul National si Consiliul Statelor.

Chiar in statele unitare cea de a doua camera creeaza uneori aparente de „federalista“, atunci cand este aleasa prin vor indirect de catre reprezentantii colectivitatilor locale si regionale.

O asemenea reprezentare se justifica atunci cand regiunile sunt cu adevarat autonome, ea nu reprezinta nimic pentru comune care sunt prea mici si prea numeroase pentru a pretinde reprezentari politice colective. „In realitate aparenta federalista serveste la mascarea caracterului conservator al celei de a doua camere si justifica inegalitatea reprezentarii“ (Maurice Deverger).

c) Camera democratica este in general denumita cea de a doua camera din parlamentele bicamerale din statele unitare. A doua camera poate fi aleasa prin vor universal si direct, poate fi aleasa indirect, uneori este considerata aparent democratica, alteori conservatoare. Important este ca si in statele unitare, a doua camera s-a impus ca utila pentru echilibrul puterilor, pentru ca un sistem unicameral care prezinta riscul de a conduce la un „regim de adunare“, nu este totdeauna o garantie pentru democratie si pluralism.

Apare si exista camera economica, ca un nou tip de camera. Aceasta camera, in general este aleasa prin sufragiu corporativ sau social, electorii fiind grupati pe profesii sau pe categorii sociale. Aceste camere sau consilii economice sunt insa adunari consultative.

In legatura cu structura parlamentului mai multe explicatii se impun mai ales cat priveste statele unitare. Aceste explicatii trebuie sa porneasca de la cautarile ce s-au realizat in timp pentru a asigura parlamentului eficienta scontata. Aceste cautari de solutii, de tehnici si procedee au privit atat formarea parlamentului si stabilirea raspunderilor si functiilor sale cat si structura sa. Ca atare structura parlamentului se motiveaza, se explica, prin cerinta unei fidele reprezentari a vointei populare si a unei eficiente sporite.

Exista si alte argumente. Argumentele care motiveaza existenta unei structuri bicamerale a parlamentului sunt:

? Un argument puternic consta in aceea ca o a doua camera (camera inalta cum este obisnuit denumita camera aleasa fie indirect, fie pentru a reprezenta colectivitatile locale, sau camera aristocratica, acolo unde mai exista) aduce ponderare in activitatea legislativa, tempereaza avantul camerei joase (prima camera aleasa prin vot universal si direct) este contrapondere, balanta, chiar frana. Asa cum spunea Boissy d’Anglas, camera joasa va fi imaginea statului.

? Alt argument mai putin juridic este ingeniozitatea constitutionala.

Se justifica apoi bicameralismul prin faptul ca inlatura despotismul parlamentului. Se considera ca o singura camera se socoteste ca reprezinta natiunea insasi si poate merge pana acolo incat sa se confunde cu natiunea. Ori asa se ajunge la despotism, iar despotismul parlamentului este mai rau ca al unui individ, pentru ca fiind o institutie colectiva nu poate fi trasa la raspundere. Sistemul bicameral asigura mai multa chibzuinta in alcatuirea legii, discutiile sunt mai lungi, mai profunde, se evita surpriza, votarea pripita, se asigura timpul pentru ca opinia publica sa ia cunostinta si sa reactioneze. Sistemul bicameral reduce conflictele dintre parlament si guvern.

S-au exprimat si se exprima si rezerve, critici, in legatura cu sistemul bicameral. Se arata astfel, ca structura bicamerala este ilogica fata de unitatea natiunii, fata de faptul ca vointa nationala este una si indivizibila, in esenta sa si nu poate fi divizata in reprezentarea sa. Apoi se considera ca bicameralismul poate inmulti conflictele constitutionale.

Astfel, daca ambele camere sunt de acord, este inutila existenta celei de a doua adunari. Daca insa cele doua camere sunt in dezacord, mersul normal al vietii statului este paralizat si ne gasim in fata unui conflict constitutional.

Se critica sistemul bicameral pentru ca ar aduce incetineala in opera legislativa.

Privitor la structura bicamerala a parlamentului in statele unitare, trebuie sa observam ca acestea trebuie sa fie o garantie solida ca parlamentul nu se va indeparta de la mandatul dat. Apoi, fata de realitatea ca structura unitara nu argumenteaza prin ea insasi structura bicamerala, in organizarea si functionarea celor doua camere trebuie gasite criterii care sa le uneasca in functia comuna deliberativa, dar sa le si diferentieze, delimiteze, sa confere fiecarei camere un statut propriu, o „personalitate“ distincta.

Structura bicamerala in statele unitare nu poate fi eficienta daca este rezultatul unei operatiuni pur aritmetice sau doar al ingeniozitatii constituantului.

Parlamentul Romaniei este format din doua camere, Camera Deputatilor si Senatul, ambele alese prin vot universal egal, direct, secret si liber exprimat. Suntem deci, in prezenta unui becameralism nediferentiat.

1.2. Organizarea Parlamentului

Generalitati

Camerele Parlamentului (Camera Deputatilor si Senatul la noi), precum si Parlamentul in intregul sau sunt organisme colegiale, cu o compozitie numeroasa, care lucreaza si decid numai in plenul lor, in sesiuni. Pentru ca munca parlamentara sa se desfasoare in bune conditiuni, pentru ca proiectele de legi, de decizii, de hotarari, sa fie pregatite, se organizeaza si formatiuni restranse de lucru, care sunt partiale si inchise. Astfel s-a realizat o organizare interna a deputatilor sau senatorilor, organizarea cuprinzand birouri, comitete, comisii, etc. Aceste structuri interne, de lucru, sunt organizate si isi desfasoara activitatea potrivit regulamentului fiecarei camere. Ele sunt alese, numite, formate de catre fiecare camera, fara amestecul executivului (guvernului). Deci, aceasta organizare interna este prin excelenta opera parlamentului.

Este stiut ca, un parlament este format din majoritatea parlamentara si din minoritatea parlamentara denumita deseori opozitie. De aceea, se pune problema de a gasi noi tehnici, procedee, reguli care sa impiedice dominatia majoritatii si care sa protejeze minoritatea parlamentara, sa-i permita sa se manifeste eficient. In acelasi timp, posibilitatea de exprimare a opozitiei nu trebuie sa desfiinteze posibilitatea majoritatii de a hotari.

Se pune problema ca pluralismul politic sa-si gaseasca si aici exprimarea.

Aceasta impune ca toate structurile interne parlamentare sa exprime proportional configuratia politica a parlamentrului. Partidelor politice care prin alegeri au castigat mandate li se da astfel o organizare parlamentara, prin constituirea grupurilor politice parlamentare, care au un statut oficial sau oficios in cele mai multe sisteme constitutionale democratice actuale. Ca atare organizarea interna a parlamentului cuprinde:

? grupuri politice parlamentare

? birouri si comitete