Pagina documente » Drept » Identificare criminalistica. Domenii de aplicare si metode tehnice de identificare a persoanei dupa s

Despre lucrare

lucrare-licenta-identificare-criminalistica.-domenii-de-aplicare-si-metode-tehnice-de-identificare-a-persoanei-dupa-s
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-identificare-criminalistica.-domenii-de-aplicare-si-metode-tehnice-de-identificare-a-persoanei-dupa-s


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I
Notiunea generala de identificare criminalistica
1.Consideratii generale
A.Specificul identificarii criminalistice
B. Premisele stiintifice ale identificarii criminalistice
C. Felurile identificarii criminalistice
D. Obiectul identificarii criminalistice
E. Caracteristicile identificatoare
F. Valoarea identificatoare a caracateristicilor1
2.Etapele identificarii criminalistice
A. Determinarea apartenentei generice
B. Identificarea individuala
C. Stadiile procesului de identificare
CAPITOLUL II
Identificarea persoanelor prin metoda portretului vorbit
Principiile care stau la baza portretului vorbit
Descrierea semnalmentelor dupa metoda portretului vorbit
Forma liniilor de contur ale corpului si capului
Detaliile caracteristice ale figurii (fetei) umane
Modificari in sistemul functional ori ale unor organe
Modificarile pigmentare ale pielii, petele pigmentare, petele paroase
CAPITOLUL III
PREGATIREA REALIZARII PORTRETULUI ROBOT
3.1 Interviul - consideratii generale
3.2 Interviul in cazul realizarii portretului robot
3.2.1 Stabilirea portretului psihologic al interlocutorului
3.2.2 Algoritmul interviului realizarii portretului robot
3.3 Analiza procesului de formare a marturiei in realizarea
portretului robot
3.3.1 Receptia senzoriala
3.3.2 Memorarea - prelucrarea si stocarea informatiilor
3.3.3 Reactualizarea
3.3.4.Demersuri post realizare portret robot
CAPITOLUL IV
Domenii de aplicare si metode tehnice de identificare a persoanei dupa semnalmente
1 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, op. cit. pag 100
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

?

CAPITOLUL I

Notiunea generala de identificare criminalistica

1.Consideratii generale

Împlinirea actului de justitie implica identificarea judiciara ca o activitate legata indisolubil de aflarea adevarului. Stabilirea adevarului in justitie se realizeaza cu ajutorul probelor. Prin proba se intelege orice element de fapt cu ajutorul caruia se constata existenta sau inexistenta unei infractiuni, element ce mai contribuie la identificarea persoanei care a savarsit infractiunea si la cunoasterea imprejurarilor ce sunt necesare pentru justa solutionare a cauzei. Identificarea criminalistica constituie numai unul din mijloacele de probatiune admise de lege, relatia dintre identificarea judiciara si identificarea criminalistica putand fi definita ca un raport tip parte – intreg unde identificarea criminalistica este partea iar intregul identificarea judiciara.

Continutul principal al probatiunii cu ajutorul identificarii criminalistice consta in gasirea obiectului sau persoanei implicate in fapta cercetata, dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile. Scopul final il constituie individualizarea persoanei (infractor, victima, martor) prin doua metode :

a) direct = prin urmele lasate de parti ale corpului

b) indirect = prin intermediul obiectelor.

A.Specificul identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica reprezinta procesul de stabilire cu ajutorul mijloacelor si metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia intr-un sistem unitar si individualizat.

Parte integranta a identificarii judiciare, cercetarea criminalistica nu e chemata sa determine obiectul in sine ci sa ajunga la o identificare probanta. Adica, datorita caracteristicilor sale, obiectul care a lasat urma poate fi identificat si poate servi ca mijloc de proba [1 Identificarea Criminalistica, Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Ed Stiintifica, Bucuresti,1990, pag 53] .

Specificul identificarii criminalistice rezulta din necesitatea descoperirii unor imprejurari cu valoare probanta dar si din faptul ca cercetarea are loc intotdeauna ulterior comiterii faptei(are caracter retrospectiv) [2 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, op. cit. pag 59 ].

Spre deosebire de alte stiinte , in criminalistica are o deosebita importanta stabilirea identitatii dar si stabilirea neidentitatii prin care se infirma o ipoteza sau versiune de ancheta.

Varietatea problemelor pe care le determina identificarea criminalistica in practica judiciara , a condus la elaborarea unei teorii a identificarii.

Teoria identificarii criminalistice: apare ca un sistem de notiuni, reguli si metode pe baza carora se stabileste identitatea sau neidentitatea, cuprinzand si criteriile de evaluare a concluziilor de identificare. Aceasta teorie e indispinsabila practicii de expertiza, de ancheta si de judecata.

B. Premisele stiintifice ale identificarii criminalistice

A identifica inseamna a discerne, a izola un obiect dintr-un ansamblu de obiecte asemanatoare sau obiecte prezumtiv creatoare de urme in conditiile savarsirii faptei penale [3 „Criminalistica”, Ion Mircea, Ed. II 1990].

Identificarea criminalistica e posibila datorita:

- individualitatii

- stabilitatii relative

- reflectivitatii lucrurilor sau fiintelor

1.Individualitatea

Prin individualitatea unui obiect se intelege faptul ca acel obiect este determinat prin proprietatile sale specifice, bucurandu-se de unicitate si deosebindu-se de celelalte obiecte , caracteristici care se reflecta in urma [4Curs de criminalistica, Sorin Alamoreanu, 2003 (nepublicat) ].

Pornind de la faptul ca fiecare obiect prezinta un sir de insusiri proprii numai lui(sinteza acestora fiind exprimata de categoria „calitate”), individualitatea unui obiect inseamna o determinare calitativa, specificitatea sa fata de alte lucruri. Ea este data nu numai de insusirile initiale ale obiectului, de pilda cele provenind din procesul de fabricatie, dar si de cele dobandite ulterior, prin folosire si exploatare.

Delimitarea individualului parcurge trei etape:

a) cunoasterea obiectului;

b) incadrarea sa intr-o clasa sau grupa;

c) individualizarea obiectului prin stabilirea identitatii sale.

2. Stabilitate relativa.

Orice sistem isi pastreza pentru o anumia perioada un numar de trasaturi care il fac sa ramana ceea ce este.

Obiectele si fiintele sufera in timp schimbari sub actiunea factorilor interni si externi. Continua miscare si transformare a lumii materiale nu contravine proprietatii unui obiect de a fi individual. Pentru anumite intervale de timp identificarea ramane posibila cand schimbarile nu sunt esentiale. În acest context, individualitatea apare ca relativ stabila.

Stabilitatea obiectelor variaza in functie de natura insusirilor pe care le au; unele se modifica mai usor si mai repede, altele mai greu si intr-o perioada mai indelungata.

Obiectele supuse examenelor de identificare pot fi clasificate in :

a) nemodificabile (ex. desenul papilar)

b) relativ modificabile (ex. scrisul de mana in functie de stari psihosomatice sau alte elemente de moment)

c) modificabile (ex. obiectele deteriorate prin uzura sau prin factori externi)

În afara factorilor naturali, practica expertizei criminalistice cunoaste si cazuri de modificare artificiala (ex. deghizarea scrisului, stergerea urmelor, spalarea hainelor, etc) [5 Identificarea Criminalistica, Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Ed Stiintifica, Bucuresti,1990, pag 66].

3. Reflectivitatea

Prin reflectivitate intelegem capacitatea obiectelor de a se reflecta si de a fi reflectate.