Pagina documente » Recente » Inflatia si somajul in Europa

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: DELIMIT?RI PRIVIND INFLA?IA ?I ?OMAJUL 2
1.1. Conceptul de inflatie 2
1.1.1. Cauze ale inflatiei 2
1.1.2. Efecte ale inflatiei 3
1.1.3. Teorii ale inflatiei 4
1.2. Notiunea de somaj 6
1.2.1. Caracter?st?c?le somajulu? 8
1.2.2. Formele somajulu? 9
1.2.3. Cauzele s? efectele somajulu? 13
1.3. Corelatia inflatie-somaj 14
CAPITOLUL 2: ANALIZA SI EVOLUTIA INFLATIEI IN ROMANIA 19
2.1. Evolutia inflatiei in anii premergatori integrarii in UE 19
2.2. Analiza fenomenului inflationist in perioada 2008– 2012 25
2.3. Rata inflatiei in UE 32
CAPITOLUL 3: OCUPAREA FORTEI DE MUNCA ?I ?OMAJUL IN ROMANIA 35
3.1. Ocuparea si somajul in trimestrul III 2010 -2011 35
3.2. Situatia statistica a somajului inregistrat la 30 APRILIE 2012 47
3.3. Rata somajului in UE 52
CAPITOLUL 4: MODALITATI DE COMBATERE A INFLATIEI SI SOMAJULUI 54
4.1. Consideratii privind posibile modalitati de combatere a inflatiei 54
4.2. Dinamica somajului si masuri de prevenire si combatere 56
CONCLUZII 62
BIBLIOGRAFIE 64

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

Inflatia are o istorie indelungata, procesul inflationist s-a manifestat cu mult timp inainte ca stiinta economica sa fi aparut. Inflatia a evoluat de-a lungul secolelor, cu intensitati inegale si cu schimbari de sens. Istoricii consemneaza perioade in care procesul s-a desfasurat cu asemenea intensitati si efecte, incat a fost considerat, pe buna dreptate, “dezordinea dezordinelor in viata economica”.

O definitie general satisfacatoare a inflatiei nu a fost inca acceptata, cea mai raspandita in literatura de specialitate, este cea care afirma ca: “inflatia este un proces de crestere cumulativa si autointretinuta a nivelului general al preturilor”. (Pierre Bezbakh)

În secolul al XX-lea, toate tarile au cunoscut inflatia, majoritatea dintre ele chiar hiperinflatia. Aceasta din urma este ilustrata, adesea, doar cu situatia Germaniei din anii ’20. În realitate, multe tari au fost confruntate in acei ani si in deceniile urmatoare cu procese inflationiste deosebit de intense. Asemenea procese inflationiste, scapate de sub controlul agentilor macroeconomici, s-au desfasurat recent si se desfasoara inca in numeroase tari de pe toate continentele. În anii ’70, toate tarile avansate economic s-au confruntat cu inflatia de amploare, pentru ca in deceniul al 9-lea aceasta sa se manifeste puternic in tarile din centrul si estul Europei.

Fara indoiala, folosirea eficienta si deplina a factorilor de productie a constituit, din totdeauna, una din problemele economice centrale, atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic. Dupa cum se stie, dintre factorii de productie un rol decisiv il are forta de munca.

Importanta economica a utilizarii depline a fortei de munca, precum ?i pierderile care ar putea rezulta din nefolosirea unei parti a acestui factor decisiv al procesului de crestere economica, au rezultat din analiza dezvoltarii ciclice. De regula perioadele de recesiune economica sunt insotite de mari reduceri de persoane, deci de o crestere sensibila a somajului. Dimpotriva, fazele de inviorare ?i avant ofera posibilitatea incadrarii in munca a celei mai mari parti a populatiei active a unei tari. Rezulta, deci, ca, intre fenomenul ciclitatii economice si cel al somajului, exista o legatura foarte stransa, ca de la cauza la efect.

Somajul este un dezechilibru al pietei muncii si se caracterizeaza prin existenta unui anumit numar de persoane apte de munca disponibile care nu-si gasesc un loc de munca, conform dorintelor acestora.

CAPITOLUL 1: DELIMIT?RI PRIVIND INFLATIA SI SOMAJUL

1.1. Conceptul de inflatie

În istoria lor toate tarie au cunoscut perioada de inflatie. În unele epoci preturile sunt, in ansamblul lor, aproape stabile, pentru ca, in alte epoci sa asistam neputinciosi la navala unui val inflationist. Pentru a se mentine consumul este nevoie de mai multi bani sau, cea ce reprezinta acelasi lucru, pretul marfurilor creste si banii isi pierd puterea de cumparare.

Desi este foarte usor perceptibila, inflatia reprezinta unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat si incadrat in anumite granite fixe. Din acest motiv definitia inflatiei nu este una stricta, unanim acceptata de specialistii economisti, ci ea se inscrie intr-o gama foarte variata, fiecare dintre cei care o definesc incercand sa includa ceea ce este esential in continutul si manifestarea procesului. De-a lungul timpului au avut loc numeroase controverse privind natura fenomenului si, de aici, polemici si privind definirea inflatiei. [1 Tugui Al?xandru, Inflatia: Conc?pt?, t?orii si politici ?conomic?, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2000]

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Abordand inflatia ca fenomen monetar, Friedman M. intelege prin inflatie o crestere continua si neintrerupta a preturilor, care apare ca un fenomen monetar provocat de excesul de bani fata de productia realizata. [2 Val?nt?na ?r?na Dobr?scu, P?ata munc?? ?n Roman?a, t?za d? doctorat, Bucur?st?, 2011]

Dupa cum a aratat Mises - inflatia - o expansiune a ofertei monetare - este, un proces de impozitare si redistribuire a averii. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.

1.1.1. Cauze ale inflatiei

Cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie in momentul dat al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteia decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor de bani de credit.

Cum inflatia implica cresterea simultana a produselor si factorilor productivi si cresterea unor preturi ii impinge pe ceilalti intr-un cerc vicios, rezultand dificil sa se puna de acord asupra carei ramuri industriale sau ce factor a stat la baza cresterii. Dar aceasta dificultate in loc de a-i dezanima pe teoreticieni, pare sa-i stimuleze, provocand discutii pasionante.

Multitudinea de teorii explicative se poate grupa in trei tipuri: cele care considera ca la originea inflatiei sta excesul de cerere (Inflatia Cererii); cele care considera ca problemele apar din cauza ofertei (Inflatia Costurilor); si cele care considera ca inflatia are drept cauze neregulile sociale (Inflatia Structurala).

O singura data keynesienii si monetaristii sunt de acord sa considere ca cauza obisnuita a inflatiei este excesul de cerere. Componentele cererii agregate sunt consumul familiilor, cererea de investitii a intreprinderilor si cheltuielile guvernului. Dupa cum am vazut deja, explicatia keynesiana a inflatiei se baza pe faptul ca suma acestor trei componente poate fi superioara capacitatii productive a tarii. [3 Gheorghe Oprescu – “Piata muncii, Teorii, Politici, Tranzitia in Romania” –Editura Expert Bucuresti, 2001 ]

Cauza imediata a raului este usor de enuntat. Dificil este identificarea cauzei ultime. Urmatoarea cauza a inflatiei este intotdeauna aceeasi: o crestere prea rapida a cantitatii de bani in circulatie referitor la productie.

1.1.2. Efecte ale inflatiei

Desi inflatia mica (taratoare) are si efecte pozitive (ca de exemplu, pune de acord capacitatile de productie cu cerintele economice reale) se considera ca, in general, inflatia are preponderent efecte negative fiind un factor dezorganizator al oricarei economii nationale si de aceea guvernantii se straduiesc sa previna si sa combata fenomenul inflationist.

Printre efectele negative ale inflatiei se pot aminti: [4 Folcut, Gabri?la, Am?nintari asupra inflati?i, In: Bilant, 2007

]

? in timpul inflatiei productia scade - presupune situatia in care nu este posibila marirea corespunzatoare a ofertei datorita capacitatilor de productie limitate; in consecinta, ajustarile au loc prin cresterea preturilor si nu prin sporirea cantitatii de marfuri in proportiile necesare;

? elimina o parte din resursele acumulate - sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandu-li-se resursele datorita scaderii puterii de cumparare a banilor;

? „pe termen scurt, inflatia poate sa aiba unele efecte pozitive,ca, spre exemplu, incurajarea investitiilor, a cresterii activitatii economice, o anumita atenuare a somajului, in timp ce pe termen lung descurajeaza investitiile productive” afirma Mugur Isarescu in „Tintirea directa a inflatiei”;

? genereaza si extinde somajul deoarece distorsioneaza vietile unor oameni, este asociat cu o pierdere irecuperabila a productiei reale si afecteaza functionarea sistemului de preturi, creeaza o redistributie arbitrara de la debitori la creditori, incita mai curand la speculatii si mai putin la desfasurarea unei activitati de investitii productive, si este de obicei costisitor si dificil de eliminat; [5 Frisch, H?lmut. T?orii al? inflati?i. Timisoara: S?dona, 1997]

? afecteaza caderea societatii civile - este stimulata inclinatia spre consum si este descurajata inclinatia spre economisire, mai ales cea pe termen lung; subiectii economici sunt mai mult incitati sa cheltuiasca resursele banesti disponibile, a caror putere de cumparare scade pe masura trecerii timpului. Se considera ca persoanele in varsta sunt mai vulnerabile la inflatie decat tinerii si in sensul ca prin marirea preturilor le este afectata puterea de cumparare a economiilor de o viata, economii destinate finantarii consumului lor, dupa pensionare.

1.1.3. Teorii ale inflatiei

Teoria monetarista a inflatiei

Teoria monetarista a inflatiei, a furnizat o analiza critica a fundamentelor macroeconomiei. Polemicile au atins intensitatea maxima la inceputul anilor ’70, odata cu aparitia a doua articole semnate de Milton Friedman [6 Laur?at al pr?miului Nob?l p?ntru ?conomi? in 1976, a fost prof?sor d? stiint? ?conomic? la Univ?rsitat?a din Chicago, actualm?nt? c?rc?tator in cadrul Institutului Hoov?r (S.U.A.). Principal?l? lucrari sunt: “?s?uri in Stiinta ?conomica pozitiva” (1953), “Capitalism si lib?rtat?” (1962), “Inflati? si somaj” (1976)] intitulate “O schema teoretica a analizei monetare” (1970) si “Teoria monetara a venitului nominal” (1971), precum si in dezbaterile teoretice referitoare la acestea. În plus, la formularea si popularizarea monetarismului, ca teorie macroeconomica, au contribuit si lucrarile urmatorilor autori: K.Brunner, A.Meltzer, H.G. Johson, D.E.W. Laidler si M.J. Parkin. În aceste lucrari monetariste rolul central este jucat de explicarea procesului inflationist. Cu toate ca acesti autori au abordari teoretice diferite, trei ipoteze apar in mod constant in lucrarile lor:

1. inflatia este in esenta un fenomen monetar;

2. teoria keynesiana [7 cur?nt d? gandir? ?conomica car? ar? la baza punct?l? d? v?d?r? al? ?conomistului J.M.K?yn?s (1883-1946), situand in c?ntrul at?nti?i urmatoar?l? asp?ct?: stabilitat?a sist?mului d? piata si m?ntin?r?a un?i ocupari d?plin?; rolul banilor, dinamica p? t?rm?n scurt a ?conomi?i d? piata], pe care monetaristii o echivaleaza cu o curba simpla a lui Phillips [8 curba lui Phillips ?st? d?zvoltata in capitolul al II-l?a al lucrarii], neajustata la asteptari, nu poate explica problema inflatiei, in special accelerarea inflatiei;

3. rata de crestere si accelerarea ofertei de moneda explica rata inflatiei si, respectiv, accelerarea inflatiei.

Monetarismul (termen lansat de Karl Brunner) doreste sa devina insa, mai mult decat o teorie a inflatiei. Monetarismul poate fi privit ca o incercare de a stabili o paradigma teoretica la nivel macroeconomic alternativa la punctul de vedere keynesian.

Cum autorii monetaristii nu alcatuiesc un grup omogen si cum ei difera, atat ca metodologie cat si din punct de vedere al specificitatii metodelor, este foarte greu de caracterizat scoala de gandire macroeconomica a monetarismului printr-o lista de teoreme general acceptate. Totusi, au existat asemenea initiative din partea mai multor autori, ca de exemplu J.L.Stein in lucrarea « Monetarism » publicata in 1976, H. Frisde (1977), D.W.Laidler (1981) si in special Th.Majer si altii care au incercat sa caracterizeze monetarismul in douasprezece propozitii.

Membrii scolii monetariste se disting prin acceptarea urmatoarelor patru propozitii:

1. sectorul privat al economiei este inerent stabil. Sistemul economic revine automat la un echilibru de ocupare deplina in urma unei tulburari; rata somajului revine la valoarea ei “naturala” [9 Rata “naturala” a somajului ?st? un conc?pt d?zvoltat d? Milton Fri?dman si r?pr?zinta ac?a forma d? somaj propri? p?rsoan?lor car? hotarasc in mod d?lib?rat sa inc?t?z? lucrul total sau partial. Ac?st tip d? somaj mai ?st? cunoscut si ca somaj voluntar.]

2. orice rata de crestere a ofertei de bani este compatibila cu o ocupare deplina, desi rezulta rate ale inflatiei diferite.

3. o modificare a ratei de crestere a ofertei de bani modifica mai intai rata cresterii economice reale (si, de aici si rata somajului); pe termen lung acest efect real dispare si se mentine numai o crestere permanenta a tendintei ratei inflatiei (teorema acceleratiei).

4. politica activista de gestionare a cererii este respinsa, fie ea monetara sau fiscala, si se prefera “reguli” pentru politica monetara pe termen lung sau obiective prestabilite.