Pagina documente » Drept » Infractiunea de viol, infractiuni contra persoanei

Despre lucrare

lucrare-licenta-infractiunea-de-viol-infractiuni-contra-persoanei
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-infractiunea-de-viol-infractiuni-contra-persoanei


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I Aspecte Introductive
1. Infractiunea de viol - Infractiuni contra persoanei
2. Referinte istorice si precedente legislative
CAPITOLUL II Notiune si caracterizare
1. Notiune
2. Obiectul juridic al infractiunii de viol
2.1 Obiect juridic generic
2.2 Obiect juridic special
3. Obiectul material al infractiunii de viol
4. Subiectii infractiunii de viol
4.1 Subiectul activ
4.2 Subiectul pasiv
4.3 Participatia penala
CAPITOLUL III Structura si continutul infractiunii de viol
1. Latura obiectiva a infractiunii de viol
1.1 Elementul material
1.2 Urmarea imediata
1.3 Legatura de cauzalitate
1.4 Locul si timpul savirsirii infractiunii de viol
2. Latura subiectiva a infractiunii de viol
CAPITOLUL IV Forme,variante si sanctiuni
1. Formele infractiunii de viol
1.1 Acte preparatorii
1.2 Tentativa
1.3 Consumare
1.4 Epuizare
2. Variantele infractiunii de viol
3. Sanctiuni
CAPITOLUL V Aspecte procedurale

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I ASPECTE INTRODUCTIVE

1. Infractiunea de viol – Infractiuni contra persoanei

Viata sexuala reprezinta o latura deosebit de importanta a vietii persoanei, in a carei normala desfasurare si manifestare sunt interesati atat indivizii cat si societatea in ansamblul sau. Desfasurarea normala a vietii sexuale a unei persoane presupune ca relatiile sexuale la care aceasta participa sa nu-i puna in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea fizica si psihica, libertatea si demnitatea. Pentru satisfacerea acestor interese, viata sexuala a persoanei trebuie sa se desfasoare dupa anumite norme a caror respectare asigura apararea unor valori morale si juridice de maxima importanta: libertatea si moralitatea vietii sexuale a persoanei.¹

Libertatea individuala a oricarei persoane se refera, printre altele, si la dreptul acesteia de a decide asupra propriei sale vieti sexuale, acest drept fiind un drept absolut, a carui exercitare nu este limitata decat de necesitatea respectarii unor norme morale elementare, a regulilor de convietuire sociala si a inviolabilitatii sexuale a persoanei (aceasta fiind de fapt un corolar al libertatii sexuale a persoanei: asa cum persoana are dreptul de a intra in relatii sexuale dupa libera sa vointa, tot astfel persoana nu poate fi obligata, in nici un fel, sa intre in astfel de relatii). Legea asigura persoanei libertatea sexuala, dar impune, totodata,

1. C.Bulai, Avram Filipas, C.Mitrache – Institutii de Drept Penal, ed.Trei, 2003, p 331

ca aceasta libertate sa nu fie exercitata abuziv.

Infractiunile privitoare la viata sexuala reprezinta tocmai astfel de incalcari ale libertatii si moralitatii vietii sexuale a persoanei, avand repercursiuni grave atat

asupra persoanei vatamate (nu numai din punct de vedere fizic, ci si psihic, marcand in profunzime dezvoltarea, evolutia ulterioara a acesteia), cat si asupra familiei sale.

Toate aceste aspecte explica si justifica locul aparte pe care-l ocupa in cadrul infractiunilor contra persoanei infractiunile privitoare la viata sexuala, acestea caracterizandu-se prin specificul valorilor sociale ce formeaza obiectul ocrotirii juridice: libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei si moralitatea vietii sexuale a persoanei¹. Dintre acestea, violul se distinge ca fiind infractiunea tipica privitoare la viata sexuala.

Violul constituie cea mai brutala atingere adusa libertatii sexuale, acest atribut important al personalitatii umane. Actul sexual savarsit prin constrangerea persoanei loveste in inviolabilitatea sexuala, in inviolabilitatea fizica, in demnitatea si libertatea persoanei, si poate avea consecinte grave:

? Consecinte fizice : vatamarea integritatii corporale (putand pune in pericol chiar si dezvoltarea fizica normala a persoanei vatamate), a sanatatii (ex.:boli cu transmitere sexuala) ori chiar moartea persoanei.

? Consecinte psihice : violul poate pune in pericol dezvoltarea psihica normala a victimei si echilibrul moral al acesteia. Victima sufera o criza emotionala si are puternice senitimente de degradare si dezgust, furie neputincioasa, vina, rusine, dar mai ales un intens sentiment de

1. Idem

frica, generalizat, neindreptat spre un obiect concret. Aceasta trauma prezinta simptome psihice de durata (ex.: stari de panica, negare, apatie si depresie; probleme sexuale; scaderea increderii in propria persoana; abuz de alcool si droguri, chiar sinucidere).

? Consecinte sociale : retragere si izolare sociala; in urma violului pot

aparea sarcini nedorite si probleme de comunicare in familie, putand fi asadar grav afectate relatiile privitoare la filiatie si familie.

Pericolul social pe care il prezinta infractiunea de viol consta, deci, in primul rand, in raul pe care-l cauzeaza direct victimei, considerate individual, adica prin prisma atributelor si intereselor ei. Însa pericolul social al acestei infractiuni mai are o latura: consecintele grave pe plan social. Desfasurarea normala a relatiilor sociale sta la baza existentei societatii, a supravietuirii sale. Normalitatea acestor relatii nu poate fi conceputa in lipsa respectarii unor atribute si drepturi inalienabile fiintei umane, printre acestea numarandu-se si libertatea. Iar un aspect important al libertatii persoanei il constituie libertatea sexuala. Încalcarea libertatii sexuale creeaza o stare de nesiguranta sociala, un dezechilibru ce anihileaza normalitatea desfasurarii relatiilor sociale privitoare la viata sexuala si, prin aceasta, poate periclita insasi existenta societatii.

Imaginea pericolului social pe care il prezinta aceasta infractiune nu ar fi completa in lipsa unor aspecte de natura criminologica:

Savarsirea infractiunii de viol constituie o manifestare a unei constiinte profund inapoiate, a unei personalitati caracterizate prin grave deficiente morale si printr-o agresivitate extrem de primejdioasa.

Violul este forma sexualizata a exercitiului puterii si controlului si nu reprezinta in mod necesar nevoia de satisfacere a poftelor trupesti sau, in orice caz, nu reprezinta numai acest lucru. Violul are radacini adanci in culturile patriarhale (prin aceasta explicandu-se preponderenta femeilor in calitate de victime ale unui viol, desi subiect pasiv al infractiunii de viol poate fi atat o persoana de sex feminin cat si una de sex masculin.

În timpul lui Ludovic al XV-lea, in Parlament a fost luata hotararea pedepsirii prin spanzurare a celor ce savarseau violuri. Daca insa stapanul abuza de sluga sa, foarte rare au fost cazurile in care acesta era tras la raspundere. Oricum, rarele relatari despre abuzuri sexuale in trecut se explica prin numarul de cazuri, caci foarte rar victima reclama violul. În perioada 1540-1692, la fiecare 10 ani se ascultau mai putin de 3 cazuri legate de viol (in Franta). Explicatia acestui fapt este simpla: se evitau persecutiile din partea societatii, caci de cele mai multe ori victima era aceea asupra careia cadea blamul public, iar nu violatorul.

Nici in prezent situatia nu s-a schimbat prea mult, adevarata masura a violurilor nu poate fi cuprinsa, caci foarte multe din aceste infractiuni nu sunt inregistrate in nici o evidenta, statisticile in domeniu fiind efectuate cu ajutorul reclamatiilor si plangerilor inregistrate la politie. De aceea, evident, aceste statistici pot, in cel mai bun caz, sa dea doar o imagine orientativa asupra amplorii incidentei acestei infractiuni. De exemplu, un studiu efectuat in SUA, Canada, Noua Zeelanda si Marea Britanie arata ca intre 8 si 15% din femeile tinere au fost victimele unui viol. Daca adaugam si tentativele, rata se ridica la 20-27%.

Este de observat ca violurile apar in imaginatia persoanelor (de sex feminin in special) ca fiind atacuri pe timp de noapte, comise de un strain ce prezinta tulburari psihice mai mult sau mai putin grave. Aceasta forma este insa relativ rara, studiile aratand ca violurile sunt comise mai degraba de persoane din cercul de cunoscuti al victimei. În plus, violatorii nu sunt de obicei fiinte anormale sau cu afectiuni psihice. Scopul lor este de a-si dezbraca victimele de personalitate, reducandu-le la statutul de simple obiecte sexuale. Dupa cum am mai precizat, in fond, este vorba despre exercitarea puterii si controlului, iar nu neaparat despre nevoia fiziologica de satisfacere a instinctului sexual (pentru agresor voluptatea si satisfactia deurg din utilizarea fortei, in primul rand, iar nu din simplul act sexual) sau de o manifestare a unei minti intr-adevar bolnave.

În stransa legatura cu acest aspect trebuie spus ca, secole de-a randul, violurile au fost la ordinea zilei, pe timp de razboi. Soldatii germani au violat in al Doilea Razboi Mondial femei sovietice, soldatii sovietici au violat femei germane. Soldatii japonezi, pe timpul colonialismului si al razboiului din Pacific, au obligat femei coreene, chineze si taiwaneze sa practice prostitutia (asa-numitele „comfort women”). În razboiul de 9 luni dintre bengalezi si pakistanezi (in 1971) soldatii pakistanezi au violat intre 200.000 si 400.000 de femei bengaleze. Razboiul din Vietnam si cel din Iugoslavia sunt cunoscute pentru violurile si torturile sexuale aplicate. Practic, in regula generala, conflictul armat e insotit de violenta sexuala.

Violurile pe timp de razboi nu sunt urmari ale lipsei activitatii sexuale a combatantilor (mai bine zis nu sunt cauzate exclusiv de acest fapt); violuri sunt comise si atunci cand soldatii isi satisfac nevoile sexuale apeland la serviciile prostituatelor sau intretinand raporturi sexuale cu femei care isi dau acordul. Violurile pe timp de razboi vin mai ales in intampinarea necesitatilor sociale ale agresorului, care se asigura astfel de si isi manifesta propria masculinitate si putere (este, asadar, vorba tot de afirmarea si exercitarea controlului, a fortei): in vreme de razboi, combatantii se confrunta permanent cu un sentiment de teama si neputinta, astfel ca violurile ii „ajuta” sa-si recapete increderea in sine si sa-si domine teama. În plus, violurile servesc si la demoralizarea adversarului, caruia i se transmite implicit ca nu este capabil sa-si protejeze cetatenii (in ipoteza unui stat). Forma cea mai grava a acestei demoralizari se realizeaza insa la nivelul individului: acesta se va simti incapabil sa-si protejeze familia. De aceea, strategiile militare includ constient uzul acestei „arme”, sustinand si tolerand indirect violurile.

Datorita consecintelor deosebit de grave pe care le produc, violurile pe timp de razboi (ce de multe ori au capatat dimensiunea unor violuri in masa) au fost declarate afront la adresa drepturilor popoarelor ,in 1949, in cadrul celei de-a 4-a Conferinte de la Geneva: „Femeile trebuie sa fie protejate impotriva oricarui atac la onoarea lor si mai precis impotriva violului, a practicarii fortate a prostitutiei sau a oricaror activitati necuviincioase si dezonorante”. Desigur, initial, aceste prevederi nu au schimbat nimic in ce priveste incidenta cazurilor de viol pe timp de razboi. Treptat insa, violul, in aceste conditii, a inceput sa fie inteles ca o crima de razboi, cu toate consecintele pe care le implica o astfel de fapta (insa abia dupa ce Tribunalul International de la Haga a pronuntat hotarari de condamnare a unor faptasi).

Astfel, date fiind consecintele sale deosebit de grave, infractiunea de viol constituie infractiunea cea mai grava din grupul infractiunilor privitoare la viata sexuala, cea mai grava forma de incalcare a relatiilor sociale si valorilor etice care privesc viata sexuala, in sistemul de drept roman.

2. Referinte istorice si precedente legislative

De-a lungul timpului, conceptia legiuitorului in ceea ce priveste infractiunea de viol a cunoscut o evolutie sinuoasa.

? Astfel, in Codul Penal de la 1864, infractiunile privitoare la viata sexuala

erau cuprinse in Capitolul I, Sectiunea a V-a („Atentate contra bunelor moravuri”) al titlului IV. Infractiunea de viol nu era reglementata ca atare, cu acest nume, dar continutul sau, asa cum il concepem azi (act sexual realizat fara consimtamantul persoanei) se regasea in art.264.: „Atentat contra pudoarei, cu violenta”, articol ce avea urmatorul cuprins:

„Oricine va comite un atentat contra pudoarei, indeplinit sau cercat, cu violenta, contra unui individ de sex barbatesc sau femeiesc, se va pedepsi cu maximum inchisorii.