Pagina documente » Stiinte politice » Mass-media instrument de mobilizare a opiniei publice

Despre lucrare

lucrare-licenta-mass-media-instrument-de-mobilizare-a-opiniei-publice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-mass-media-instrument-de-mobilizare-a-opiniei-publice


Cuprins

Cuprins
Introducere........... 2
I. Mass - media -instrument de mobilizare a opiniei publice
I.1 Aspecte istorice . De la spatiu public la opinia publica ..........5
I.2 Perspectiva retorica si publicitara .............9
I.3 Influienta mesajului politic asupra opiniei publice .............20
II. Mass-media mijloc de dezinformare a opiniei publice II.1 Aspecte istorice ale fenomenului dezinformarii. ........35
II.2 Patogenii fenomenului dezinformarii in presa ...........43
II.3 Simbolistica mitului politic in formarea opiniei publice .........60
incheiere....

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

De zece ani Republica Moldova se afla in cautarea drumului sau catre valorile democratice, catre civilizatie si prosperitate economica. Guvernarile din aceasta perioada au inceput sa puna societatea pe fagasul eficientei sociale si economice, dar prea putin le-a reusit. Din contra – creditele importate, luate de la structurile financiare internationale, au fost folosite ineficient si de multe ori chiar gresit, iar ajutoarele oferite de guvernele altor tari nu au fost utilizate cu chibzuinta. Incompetenta, coruptia, criminalitatea sunt acele flagele deosebit de periculoase, care genereaza alte zeci de probleme si canalizeaza societatea in haul obscurantismului si dezordinii. Este subminata increderea populatiei in reformele democratice, in viabilitatea obiectivelor democratice consfintite in Constitutie. Rolul de asanator al societatii si de element capabil sa stopeze degradarea ei continua revine presei. Presa insa, are nevoie si ea de pirghii economice, politice si juridice capabile sa o mentina pe linia verticalitatii.

Presa este elementul fundamental si locomotiva opiniei publice, care, la rindul ei, este instrumentul ce masoara succesul sau insuccesul unei guvernari.

Procesul de influentare asupra auditoriului structural poate fi divizat in doua parti: informativ si analitic. Prima treapta presupune aparitia in presa a mesajelor cu un continut major de informatie utila. Acest proces – sistematic si permanent – duce la aparitia si formarea interesului publicului cititor fata de evenimentul reflectat. Anume aici apar primele incercari ale procesului de influentare si manipulare a cititorului de catre jurnalistica.

Punerea in circuit a mesajelor orientative si directive, cu un caracter sporit de analiza pozitiva si date operative, precum si cu caracter complex analitic reprezinta cea de-a doua treapta, care duce la formarea atitudinii publicului cititor fata de problema luata in discutie. Influentand fiecare persoana in parte, mass-media creeaza premise pentru formarea sau modificarea opiniei individuale, opiniei de grup, de colectiv si in fine – a opiniei publice. Opinia publica se manifesta ca o expresie, un raspuns de aprobare sau dezaprobare, indiferenta sau negatie vizavi de rezolvarea problemei luate in discutie, fata de evolutia unui eveniment sau a unei situatii din lumea inconjuratoare si, in ultima instanta, reprezinta o forma de apreciere sociala a unor colectivitati sau grupuri a problemelor de interes general.

Efectul mass-media asupra opiniei publice se explica nu atit prin influenta directa a continutului asupra auditoriului sau prin starea publicului, cit prin relatia: public - sistem mass-media – sistem social. Aceasta este o relatie, in care satisfacerea necesitatilor indivizilor si grupurilor sociale in probleme de informare, precum si realizarea scopurilor acestora depinde, practic intru totul, de aceasta interdependenta. Cu alte cuvinte, cu cit interesul individului fata de mass-media este mai mare, cu atit mai mare este si dependenta sa de informatiile survenite prin intermediul mass-media. Ele influenteaza cunostintele, sentimentele si comportamentul lui si, astfel, contribuie la crearea curentelor de opinii.

Daca publicul este o realitate individualizata, care ia nastere din multime prin contact cu evenimentele-fapt sau evenimentele-informatie, opinia publica este produsul unei anumite atitudini a publicului fata de evenimentele si problemele de ordin general.

Principalele functii ale presei in raport cu opinia publica sunt: formarea opiniilor individuale si de grup prin difuzarea stirilor; exprimarea si difuzarea opiniilor si prin aceasta – facilitarea curentelor de opinie publica, in general a fenomenelor de opinie publica; structurarea opiniilor si modificarea atitudinilor si comportamentelor; medierea influentei opiniei publice asupra vietii social-politice si exercitarea functiei de participare a opiniei publice la guvernarea societatii, adoptarea deciziilor sau influentarea modului de rezolvare a treburilor publice printr-o atitudine critica, protestatara – in functie de sistemul politic, care reprezinta o totalitate integrala, coordonata a institutiilor politice etc.

Jurnalistica apare ca un mediator intre realitatile din lumea inconjuratoare si populatie. Ea se impune la inceput ca un producator de secvente din realitate, de curente de opinii, iar apoi – ca un mijloc important de influentare si schimbare a comportamentelor individuale si chiar colective. Informatia, impreuna cu actiunea de propaganda, care insoteste in mod obligatoriu procesul de informare, da nastere curentelor de opinie publica, modifica directia acestora. Propaganda bazindu-se atit pe procesul de informare a populatiei, cit si pe cel de dezinformare.

Dezinformarea in presa este un fenomen vicios, care presupune relatarea incorecta a unui eveniment, prin omiterea sau adaugarea anumitor informatii in conformitate cu optiunile si simpatiile politice ale jurnalistului si cu scopul propus spre realizare. Acest fenomen a luat cote nemaivazut de dezvoltate in secolul al XX-lea, fiind propagat in interiorul mass-media de anumite grupuri de indivizi sau persoane particulare, care urmaresc scopuri de defaimare, discreditare a unui partid, a unei intreprinderi sau de destabilizare a unei anumite situatii din societate. Fuga dupa senzational a facut posibila, ba chiar necesara, utilizarea tot mai frecventa a minciunii si a imposturii in presa, iar concurenta dintre diferite mijloace de informare in masa, care au ca scop reflectarea realitatii unice, a dat nastere la un fenomen negativ – interpretarea tendentioasa a acestei realitati. Interpretarea tendentioasa a realitatii dezinformeaza si dezechilibreaza publicului. Fapt ce duce nemijlocit la formarea unei opinii publice neadecvate, gresite vizavi de realitatea inconjuratoare.

Lucrarea respectiva este un studiu dedicat problemei interdependentei mass-media – opinie publica. Este constituita din Introducere, doua capitole si Încheiere. În Introducere se face o trecere in revista a celor mai importante aspecte ce vor fi elucidate in lucrare, demonstindu-se, totodata, actualitatea temei respective. Primul capitol este format din trei paragrafe si este dedicat problemelor de formare si modelare a opiniei publice prin intermediul presei. În capitolul II, constituit, la fel din trei paragrafe, este analizat fenomenul dezinformarii in presa si rolul ei in formarea opiniei publice. Încheierea reprezinta concluziile autorului vizavi de problema analizata in lucrare.

I. Mass - media –instrument de mobilizare a opiniei publice

I.1 Aspecte istorice . De la spatiu public la opinia publica.

La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relatia dintre politic si comunicare sta notiunea de spatiu public. Într-acceptie elementara si general admisa ,,spatiul public desemneaza discutarea problemelor de interes public, discutare astfel organizata , incat actorii ei sunt obligati sa foloseasca armele argumentatiei si sa se plaseze–n perspectiva intereselor generale. Spatiul public este locul participarii politice, inteleasa ca expresie a intereselor si deliberarii, al deciziilor si al controlului puterii”1. [1 Reynie D. Opinion Public.- Paris, 1996, p. 444l 1

]

Individul devine fundamentul societatii si al statului, deoarece ultimele nu sunt altceva decit produsul unor decizii si ,,contracte “ prin care oamenii au cedat o parte din puterea si din drepturile lor ,,naturale” unor institutii si lideri cu misiuni si puteri bine definite. Actiunile individului trebuie sa izvorasca dintr-o alegere personala, bazata pe evaluarea rationala a unei situatii.

Egali, prin natura si prin exercitiul ratiunii, eliberati de tutela opresiva a institutiilor si a credintelor care le limitau, oamenii au dreptul si obligatia sa participe la conducerea societatii, la luarea deciziilor, la exercitiul puterii. Fiecare individ, in virtutea naturii sale rationale, are capacitatea de arbitraj: astfel, constiinta individuala este conceputa de un tribunal intim, ca o instanta morala unde, prin exercitarea spiritului critic, sunt analizate diferitele fatete ale unei probleme.

Dupa D. Ladriere , ,, in spatiul public se realizeaza formarea opiniei publice si a vointei publice, in mod , liber, conform, unor proceduri argumentative. Datorita diverselor contacte si interactiuni sociale, se concretizeaza, in practica unor acte de comunicare, o asociatie voluntara, care are ca scop obtinerii reciproce, intelegerea la care se ajunge printr-un tip precis de discutie, in care argumentele, in mod explicit bazat pe ratiune , sint supuse criticii de catre partenerii de dialog.

Primul loc public in care au fost dezbatute teme legate de interesul colectiv a fost agora din democratiile Greciei Antice. Angora reunea un numar limitat de cetateni si avea o finalitate in primul rand ,,figurativa”. Era un loc ,,al prezentarii sinelui, unde fiecare incearca sa exceleze, prin cuvintele alese rostite in public, pentru a obtine glorie’’.2 [2 Ferry J. M. Les transformation de la publicite politique.- Hermes, 1989, p. 18

]

Habermas sustine ca, incepand cu sec. XXVII-lea, in Europa apar noi locuri publice, expresia libertati individuale: ele functioneaza ca asocieri voluntare ale unor indivizi care doresc sa discute, sa schimbe idei, sa accepte critica celorlanti, sa ajunga la un anume consens.

În acest spatiu public modern va aparea un nou tip de consens, care nu numai vizeaza principii generale, ci probleme de interes comun, precis definite, consens care se obtine cu greu si care nu dureaza decat perioade scurte de timp –expresia acestei noi forme este opinia publica.

In sec. XVII-XVIII-lea, opinia publica era cantonata in mediile politice active, acolo unde scriitori, filozofi, moralisti consacrau o mare parte din timpul si energia lor pentru a produce diverse evaluari ale fenomenelor politice si pentru a le comunica eventual in celelalte medii elevate ale societatii.

Din aceasta perspectiva opinia publica era o idiologie profesionala, fiind opinia pe care o aveau asupra politicului grupuri sociale restranse, a caror profesie era sa produca opinii, cu scopul de a intra astfel in jocul politic, ei isi transfigurau opiniilor lor de elite cultivate de opinii universale, atemporale, anonime, deci in valori politici. [3 Champagne P. Opinion publique et debat public.-Grenoble, 1990, p. 47.

]

Opinia publica ,,luminata produsa de o minoritate savanta, se deosebeste de parerile confuze, necritice, spontane si adeseori superstitioase care caracterizau modul de evaluare a fenomenelor sociale si politice. Pentru a deveni opinia publica ,,legitima, aceste expresii ale „vox populi’’ trebuiau filtrate, traduse, interpretate total prin dezbaterile elevate din saloanele si cluburile frecventate de elitele politice.

Cresterea cantitativa a publicului implicat in dezbateri si decizii , precum si complexificarea problemelor aflate in discutia publica numai permit ancorarea spatiului public exclusiv in locuri bine determinate (chiar daca acestea continua sa existe si sa reprezinte forumuri importante de dezbatere), amploarea vietii politice solicita un nou suport si nou mod de comunicare, acestea exista si abia asteapta sa devina ,, noul “ spatiu public - este vorba de sistemul mass-media.

Intrare presei in acest joc va produce un efect de multiplicare a parerilor si a modurilor de abordare a unei probleme-prin intermediul ei, atitudini si concepti.

Variantele vor fi aduse in flux constant, in atentia publicului, vor fi evaluate, criticate, acceptate sau respinse. Aceasta varietate a perspectivelor asupra unor teme de interes general nu va permite realizarea unei ,,opinii”, expresie intelectuala a unei ideale ,,vointe populare” sau chiar a unei utopice vointe ,,universale”. Opinia publica va reprezenta acum acea suma de pareri prin care se exprima interese deosebite si nu o data opuse.

Într-o definitie sintetica, opinia publica ,,este un ansamblu de atitudini, exprimate de un numar semnificativ de indivizi, legatura cu o problema de importanta generala”. [4 Hennessy B. Public Opinion. Monterey,1981,p.4.

]

Dupa B. Berelson, ea reprezinta ,,raspunsul oamenilor (ceva ce poate insemna aprobare, dezaprobare, indiferenta) la situatii politice si sociale controversate, dar de interes general - precum relatiile internationale, politica interna, alegerile, relatiile etnice”.

În actuala sa configuratie, conceptul de opinie publica nu mai exprima o unitate monolitica, de atitudine, ci din contra, o multitudine de abordari ale unei probleme de interes comun, din perspectiva traditiilor culturale, a motivatiilor politice a presiunilor sociale si a reprezentarilor simbolice specifice fiecarui segment al colectivitatilor modern-eterogene, foarte numeroase, fara legaturi directe de comunicare intre grupuri. Ceea ce inseamna ca ,,opinia publica” desemneaza acele configuratii si momente in care o anumita atitudine beneficiaza de sprijinul constient al unor segmente majoritare ale populatiei, astfel, ,, opinia publica nu are nevoie sa fie unanima, in schimb, ea trebuie sa fie coerenta si omogena.5 [5 Tremblay G. Les industrie de la culture et de la communication ou Quebec et au Canada.- Paris, 1991, p. 165.

]

Opinia publica functioneaza cu un termen de referinte si ca un argument care defineste si justifica deciziile, strategiile si actiunile clasei politice. De aceea, cunoasterea tendintelor opiniei publice, a modului in care ea construieste, precum si modalitatilor de influentare constituie o preocupare majora a clasei politice si evident, a lumii stiintifice. Chiar daca i se atribuie lui Machiaveli proprietatea in utilizarea acestei notiuni, primele cercetari riguroase consacrate opiniei publice apar la inceputul secolului trecut, G. Tarde (opinia si multimea - 1901), si N. Lipmann (opinia publica –1922); I Edvard Bernays (Cristalizarea opiniei publice-1923) publica textele de referinta clasice ale acestui domeniu al cercetarii, ele pun la bazele conceptuale ale studiului opiniei publice si permit dezvoltarea a numeroase modalitati de abordare teoretica si de cercetare concreta. [6 Gerstle J. La communication politique.- Paris :PUF, 1992, p. 45-54.

]

Dupa P. Champagne, la formarea opiniei publice au contribuit succesindu-se si complectandu-se in timp, diferiti actori: intai lideri politici, in comunicare directa cu micul lor grup de sustinatori, apoi liderii si aparatele de partid, in comunicare, fie mediata de reprezentanti locali ai partidelor, fie directa, in timpul campaniilor electorale, cu ocazia unor mitinguri si marsuri politice, ulterior , intre acestia si public au aparut jurnalisti, care, pe de o parte transmiteau unor mase din ce in ce mai departate si mai eterogene mesajele clasei politice si, pe de alta, atrageau atentia reprezentantilor puterii asupra starii de spirit, a nemultamirilor, a intereselor, a problematicii sau a aspiratiei care caracterizau diferitele grupuri si paturi sociale, in prezent, in acest joc comunicational a mai aparut inca un actor: specialisti in sondaje.

Chiar daca utilizarea generalizata si neritica a sondajelor a starnit nemultamirea unor sociologi si politologi, sondajele au dat un continut precis si practic notiunii de opinie publica, gratie proceselor tehnologice (calculatoare) si ale stiintelor sociale (tehnici de esantionare, tehnici de alcatuire a chestionarelor).

Opinia publica este integrata acum in mod aproape instantaneu, printr-o consultare politica ce vizeaza toti cetatanii.7

I.2 Perspectiva retorica si publicitara

Secolul al XX-lea, ca epoca a progresului etnic si social a modificat substantial procesul de selectare, prelucrare si difuzare a informatiei. Cuvintul scris oral , imaginea TV ajung in cele mai indepartate colturi ale lumii si patrund in cele mai diverse spre sociale in termini foarte restrinsi. Structurile sociale din ce in ce mai complicate si tehnologice din ce in ce mai sofisticate solicita tot mai multa informatie. Informatia a devenit, dupa cum arata N.Naistbtt, ,, combustibilul societatii contemporane”8 [7 Champagne P. Opinion publiqueet debat public.- Grenoble, 1995, p.27.