Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Mediul scolar si rolul lui in dezvoltarea personalitatii copilului

Despre lucrare

lucrare-licenta-mediul-scolar-si-rolul-lui-in-dezvoltarea-personalitatii-copilului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-mediul-scolar-si-rolul-lui-in-dezvoltarea-personalitatii-copilului


Cuprins

Cuprins
I. ARGUMENT
II. INTRODUCERE
III. MEDIUL SCOLAR SI ROLUL LUI IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII COPILULUI
III.1 TRASATURI GENERALE
III.2 VARSTA SCOLARA
III.3 ELEVUL SAU CONDITIA DE EDUCAT
III.4 PROBLEMELE PSIHOPEDAGOGICE ALE VARSTEI SCOLARE
III.5 EDUCATIA SCOLARULUI
III.5.1 RAPORTUL JOC-MUNCA
IV. SCOLARUL MIC SAU DESCOPERIREA LUMII OBIECTIVE
IV.1 TRASATURI SPECIFICE ALE SCOLARULUI MIC
IV.2 DEZVOLTAREA INTELECTUALA A SCOLARULUI MIC; AFECTIVITATE; MEMORIE; CREATIVITATE
IV.3 MICUL SCOLAR IN MEDIUL SOCIAL, INTEGRARE SOCIALA
V. INVATARE SI JOC ? IMBINAREA LOR ARMONIOASA IN VEDEREA REALIZARII UNUI INVATAMANT DE CALITATE
V.1 TEORII ALE INVATARII IN GENERAL
V.2 INVATAREA IDEATIONALA
V.3 PROCESUL DE INVATARE CA PROCES DE PREDARE, INVATARE, EVALUARE
V.4 CLIMATUL DE MUNCA IN SCOALA
V.5 ROLUL JOCULUI IN INVATARE REALIZAREA UNUI ECHILIBRU DINAMIC SI STIMULATOR INTRE JOC SI INVATARE
VI. PROIECT DIDACTIC
VI.1 JOCUL NR.1
VI.2 JOCUL NR.2
VI.3 JOCUL NR.3

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

MOTTO:

„Dupa cum apele tumultoase ale unui torent neputand invinge un obstacol, isi croiesc drum launtric, tot asa curentul dorintelor, intereselor care alcatuiesc eul nostru cauta o iesire in fictiune, in joc, atunci cand realitatea nu-i ofera cai suficiente de manifestare.”

(Eduard Claparéde)

ARGUMENT

Natura umana este intr-atat o natura sociala incat nu poate sa existe o psihologie valabila fara o sociologie de care sa fie, cel putin implicit, stransa legata. Acest lucru este adevarat in special pentru copil, care primeste de la societate, o data cu intretinerea materiala si echipamentul lui uman fundamental, sub forma, pe de o parte a primelor reglementari morale, si pe de alta, a limbajului, suport si instrument al gandirii. Aceasta actiune primordiala in formarea copilului este exercitata nu numai de mediul familial, dar insasi diversitatea mediilor familiale, in ceea ce priveste structura si climatul lor, contribuie cu o parte deloc neglijabila, la diferentierea personalitatii copiilor.

Din ziua in care copilul devine scolar, la influenta familiei, care persista, se adauga influenta unui alt mediu social, mediul scolar. Se intelege de la sine ca scoala actioneaza asupra copilului intr-un mod deliberat si sistematic, antrenandu-l la folosirea unor tehnici intelectuale noi-acelea ale limbii scrise si ale numerelor, intiparindu-i, in minte cunostinte, fructificand resursele spiritului lui, supunandu-l unei discipline aratandu-i indatoririle, atat prin precepte, cat si prin practica; in acelasi timp ea se intereseaza si de dezvoltarea lui fizica. Dar acest rol foarte aparent care revine dascalului este departe de a reda ideea completa despre puterea educativa a scolii. Tot atat de importanta in formarea unei fiinte tinere si afectand-o chiar mai mult in adancime este ucenicia sociala pe care o realizeaza in acest mediu, in care de acum inainte isi va petrece o buna parte din viata lui. Mai mult decat prin invatatura pe care i-o da, scoala actioneaza asupra fiecarui elev prin faptul ca el acolo se gaseste asociat cu alti copii, ca acolo el leaga si intretine cu ei raporturi diferite de raporturile familiale, ca astfel invata sa se situeze mai obiectiv printre ceilalti, decat o facea pana atunci. Experienta scolara apare in aceasta privinta ca o conditie hotaratoare a cresterii mentale.

Grupul de indivizi trezeste in fiecare dintre ei si moduri de a actiona, de a simti si de a gandi, diferite de acelea pe care le-ar fi avut in stare de izolare sau intr-un grup astfel constituit este un fenomen care se observa in societatile de copii si mai ales in societatea scolara, intr-un mod cel putin tot atat de izbitor ca in societatile de adulti. Nu este oare obisnuita constatarea cu un copil cu o personalitate familiala si una scolara distincte si deseori foarte diferite una de cealalta?

Cand procesul educativ este conceput pe principiul jocului se are in vedere acceptarea si incurajarea unui mod aparte de a gandi si de a actiona al copiilor, nu opus insa modului de a gandi si actiona al oamenilor mai mari decat ei, pentru ca jocul pur, prin natura si forta lui launtrica, nu este strain nimanui. A tine seama de climatul de joc, inseamna a avea in vedere, in primul rand, mediul specific in care se complace copilul, lumea pe care si-o creeaza singur, modul sau specific de viata, in care imaginarul, fictivul pune la experiment si la control foarte riguros realitatea, in care irealul se confrunta permanent cu realul, in care totul este posibil si nimic nu poate opri manifestarea libera a personalitatii, in care eul personal incearca cele mai subtile si mai ingenioase solutii de a realiza cat mai complet, de a se autodepasi, amintind despre o caracteristica esentiala a omului de toate varstele, aceea de a se arata vesnic nemultumit cu sine si de a actiona in spiritul a ceea ce fac altii si, mai ales, in spiritul a ceea ce nu pot face altii ca el.

Refugierea intr-o asemenea lume imaginara este o realitate obiectiva explicata prin nevoia launtrica a copilului de a pune in perfect acord dorintele cu posibilitatile personale.