Pagina documente » Drept » Ministerul Apararii ca subiect de drept civil

Cuprins

lucrare-licenta-ministerul-apararii-ca-subiect-de-drept-civil
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-ministerul-apararii-ca-subiect-de-drept-civil


Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I . TRASATURILE GENERALE ALE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL 3
1.1. Notiune, caractere si structura 3
1.2. Subiectele raportului juridic civil 5
1.3. Continutul raportului juridic civil 7
1.4. Obiectul raportului juridic civil 9
CAPITOLUL II. MINISTERUL APARARII - PERSOANA JURIDICA DE DREPT PUBLIC 13
2.1. Statutul juridic al Ministerului Apararii 13
2. 2. Regimul actelor juridice incheiate de Ministerului Apararii 19
2.2.1.Actele incheiate in regim de drept public 19
2.2.2. Actele incheiate in regim de drept privat 27
CAPITOLUL III. MINISTERUL APARARII - SUBIECT AL RAPORTURILOR JURIDICE DE DREPT CIVIL 31
3.1. Capacitatea civila a Ministerului Apararii si a unitatilor militare 31
3.2. Probleme pe care le ridica incheierea contractelor de catre Ministerul Apararii 35
3.3. Existenta unor divergente cu privire la obiectul contractelor administrative 60
3.4. Concilierea interesului public cu interesul privat. Principiul echilibrului contractual. 62
CAPITOLUL IV. CONTRACTUL DE LOCATIUNE iN CARE MINISTERUL APARARII ARE CALITATEA DE LOCATOR 71
CONCLUZII 76
BIBLIOGRAFIE: 78

Alte date

?

INTRODUCERE

Transformarile survenite in cadrul sistemului administrativ au determinat implicit si o reforma a activitatii Ministerului Apararii, organ al administratiei publice prin care este condusa activitatea din domeniul securitatii nationale. Atat in plan structural - organizational cat si material - functional, actiunile ministerului apararii in cadrul administratiei publice au dobandit o noua configuratie. Totusi, raporturile juridice la care ministerul este parte raman un domeniu supus controverselor, neexistand o delimitare clara intre cele care intra sub incidenta dreptului civil si cele care intra sub incidenta dreptului administrativ, ceea ce ingreuneaza punerea in aplicare a legii si procesul de reforma.

Interesul distinctiei dintre cele doua categorii de contracte rezida si in faptul ca actele de gestiune administrativa sunt supuse regulilor speciale ale dreptului administrativ, diferite de regulile dreptului civil, ceea ce determina competenta judiciara diferita in solutionarea litigiilor aparute in legatura cu executarea acestor contracte. Astfel litigiile generate de modul de indeplinire a obligatiilor din contractele administrative sunt solutionate de curtile de contencios administrativ, iar contractele civile incheiate de administratie sunt de competenta instantelor de drept comun.

Importanta si implicatiile acestui subiect, precum si faptul ca este o tema putin abordata in literatura de specialitate m-au influentat in alegerea acestei teme, in cadrul careia mi-am propus sa demonstrez ca Ministerul Apararii poate fi parte a raporturilor juridice civile, chiar daca este persoana juridica de drept public.

Pentru realizarea acest obiectiv lucrarea a fost conceputa in patru capitole in care am abordat teoria generala referitoare la raporturile juridice civile, am stabilit si analizat statutul juridic al Ministerului Apararii, regimul actelor emise de acest organ al administratiei publice centrale si am prezentat modalitatile in care Ministerul Apararii intra in raporturile juridice civile. De asemenea, am insistat si asupra statutului juridic al unitatilor militare, chestiune la fel de ambigua si controversata in literatura de specialitate. În ultimul capitol am prezentat un contract de locatiune in care Ministerul Apararii se comporta ca subiect al raporturilor juridice de drept civil.

CAPITOLUL I . TR?S?TURILE GENERALE ALE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

1.1. Notiune, caractere si structura

Caracteristic raportului juridic fiind relatia sociala reglementata de norma juridica, raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil [1 I. Ceterchi si M. Luburici, Teoria generala a statului si dreptului, Editura T.U.B., 1993, pg 32].

Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala, deoarece se stabileste intre oameni, fie individual (ca persoane fizice), fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Mai apoi, pentru a intra in sfera raportului juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil, care ii confera in acest fel „haina juridica” [2 V Popa, Drept civil. Partea generala, Editura All Beck, 2005, pg 41].

Dar, fiind reglementata prin norma de drept civil, relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala - aceea de a fi un raport social - adica o legatura intre oameni.

Structural, raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive:

a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil, adica persoanele fizice si persoanele juridice;

b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil;

c) obiectul, adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor.

Trasaturile raportului juridic civil.

Neindoielnic, oamenii intra intre ei intr-o multitudine de legaturi (relatii sau raporturi), ceea ce constituie suportul vietii sociale. Daca asemenea legaturi cad sub incidenta reglementarii juridice, vom fi in prezenta a ceea ce se cheama raporturi juridice. Însa, pentru a fi in prezenta unui raport juridic, legatura dintre oameni trebuie sa primeasca reglementare juridica (sa fie reglementata de o norma de drept).

Legaturile dintre oameni sunt relatii sociale. În doctrina se admite ca „…raport juridic inseamna o relatie sociala reglementata de norma de drept” [3 O Ungureanu, Drept civil. Introducere, Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, pg 55].

Raportul juridic reprezinta intregul, genul, pentru ca se cunosc numeroase categorii de raporturi juridice in functie de ramura de drept ale carei norme reglementeaza relatiile sociale. Un loc important sub aspect reglementativ, atat ca sfera, cat si calitativ il are, din acest punct de vedere, ramura dreptului civil. Un rationament simplu, ne conduce la concluzia ca daca raportul juridic in general este intregul, raportul juridic este partea, specia; tot astfel, daca raportul juridic, in general este o relatie sociala reglementata de o norma de drept, raportul juridic civil este o relatie sociala, fie patrimoniala, fie nepatrimoniala reglementata de norma dreptului civil.

Din definitie se degaja doua importante idei:

a. raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial;

b. pentru a primi considerare pe planul dreptului, de raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.

Aceasta din urma precizare este absolut obligatorie deoarece:

? nu toate relatiile cad sub incidenta reglementativa a dreptului ;

? dreptul civil este o componenta a sistemului national de drept;

? in contextul acestor cerinte, nu orice relatie sociala este un raport juridic.

Rezulta, asadar, ca daca orice raport juridic este o relatie sociala, nu orice relatie sociala poate primi considerarea de raport juridic.

În viata juridica cotidiana, imensa majoritate a raporturilor juridice in care intra oamenii, sunt raporturi juridice de drept civil. Dreptul civil este o ramura, un subsistem al sistemului national de drept roman. Aceasta ramura impreuna cu celelalte ramuri ale dreptului unitar formeaza un tot unitar – sistemul national de drept roman. La randul lor, raporturile juridice constituie un subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.

În contextul acestor pozitionari, subsistemul (raporturile juridice civile) imprumuta caracterele comune tuturor categoriilor de raporturi juridice, adica pe cele ale sistemului general al raporturilor juridice, dar are si caractere specifice, care il definesc ca parte distincta, ca subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.

Caracteristici:

Raportul juridic civil este un raport volitional [4 O Ungureanu, op. cit., pg 57].

Acest caracter priveste categoria raporturilor civile nascute din acte juridice, raporturi care acopera in mare masura sfera raporturilor juridice civile si rezida in aceea ca asemenea raporturi incorporeaza atat vointa electoratului infatisat de organul legislativ, exprimata cu prilejul adoptarii normei de drept civil, cat si vointa concreta a partilor intre care intervine.

Din prezentarea acestui caracter rezulta:

? Vointa electoratului infatisata de legiuitor ca vointa de stat este incorporata in orice raport juridic, in general si in orice categorie de raporturi juridice civile in special;

? Caracterul dublu volitional al unor categorii de raporturi juridice civile este pus in evidenta de manifestarea de vointa a partilor prin care se creeaza un raport juridic civil concret;

? Vointa de stat este dublata, deci, de vointa partilor raportului juridic civil.