Pagina documente » Stiinte politice » Modalitati de selectie si ierarhizare a informatiilor in televiziunea comerciala

Despre lucrare

lucrare-licenta-modalitati-de-selectie-si-ierarhizare-a-informatiilor-in-televiziunea-comerciala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-modalitati-de-selectie-si-ierarhizare-a-informatiilor-in-televiziunea-comerciala


Cuprins

CUPRINS
ARGUMENT............5
I. SEMNIFICATIA SI EVOLUTIA MEDIILOR AUDIOVIZUALE iN CADRUL SISTEMULUI MASS-MEDIA......6
I.1. Repere istorice privind dezvoltarea unui nou mediu de difuzare in masa6
I.2. Tranzitia catre modelul de masa. Aparitia retelelor..........9
I.3. De la monopolul serviciului public la triumful modelului comercial.....12
I.4. Emergenta televiziunii tabloide...17
I.5. Televiziunea tabloida-schita istorica............19
II. GENURILE TELEVIZIUNII COMERCIALE ..............23
II.1. Enuntarea informativa............24
- Jurnalul televizat..............25
-Reportajul........28
-Documentarul...31
-Modalitati informative de comunicare dialogica: dezbaterea si interviul..........32
II.2. Enuntarea fictiva ...36
-Formatul action- adventure...36
-Sitcom-ul ........39
II.3. Enuntarea ludica....41
-Formatul game show.........41
II.4. Transgenurile ......42
- Soap opera.......44
- Formatul reality (reality show-ul ).........47
- Talk show-ul....49
III. MODALITATI DE SELECTIE SI IERARHIZARE A INFORMATIILOR iN TELEVIZIUNEA COMERCIALA ........53
III.1. Ocurente, evenimente si informatii...........53
- Articulatii terminologice distincte ..............53
- Construirea evenimentului ..........56
- Eveniment, pseudo-eveniment, anti-eveniment..57
- Tipologia evenimentelor ............62
III.2. Selectia informatiilor65
- Sursele de referinta in procesul de selectie: agentii de presa, jurnalistii, mediul jurnalistic imediat..65
- Polii de interes in abordarea teoretica a procesului de selectie.........72
- Ierarhizarea informatiilor- modalitati de ierarhizare desprinse din analiza principalelor jurnale ale PRO TV si Antena 1 .............84
III. APLICATIE92
MODALITATI DE REALIZARE A FILTRULUI INFORMATIONAL ASUPRA FLUXULUI GENERAL MEDIAFAX LA NIVELUL REDACTIILOR DE STIRI ALE PRO TV SI ANTENA 1
V. CONCLUZII..............105

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

ARGUMENT

Aparitia si dezvoltarea mediilor audiovizuale, in special a televiziunii, s-a inscris intr-un context mai larg, de incurajare a liberei circulatii a informatiilor, de promovare a unei distributii mai largi, dar si de echilibrare a acestora fara limitari ale libertatii de expresie, in cadrul unui proces mai vast de modernizare si dezvoltare a unor noi tehnologii, de natura a induce posibilitati inedite de comunicare, informare si divertisment.

Nevoia de informare a indivizilor deriva din necesitatea exercitarii unui control asupra mediului inconjurator. În functie de informatiile transmise prin mass-media fiind pretabile unei aprecieri generice gradul importantei evenimentului si masura in care acesta poate determina luarea unor decizii nu neaparat conjuncturale. Televiziunea contribuie la formarea acelui capital de cunostinte, informational care, alaturi de celelalte canale si de experienta proprie, intervine in decelarea semnificatiilor fenomenelor caracteristice societatii moderne. Rolul sau este mai degraba unul de mediator intre realitatea directa si beneficiarii directi ai eforturilor de culegere, selectie, asamblare si difuzare a informatiei. Mai mult decat atat, televiziunea ofera o versiune proprie asupra realului, o imagine mediatica a evenimentelor, de multe ori confundata cu o abordare analitica, o interpretare proprie a omului modern.

Lucrarea de fata isi propune o reflectare a principalelor modalitati prin care informatiile, obtinute prin intermediul surselor consacrate in practica jurnalismului audiovizual, si semnificatiile acestora, sintetizate in structura stirilor, sunt supuse unui proces de interpretare a realitatii, functie de o serie de norme si principii, unei selectii echivalente deciziei de includere sau ignorare a acestor informatii ca fiind nesemnificative la nivel social. Actul in sine implica o deosebita responsabilitate sociala, fapt datorat in special dependentei create de mass-media prin informatiile difuzate indivizilor. Acestia uzeaza de clasificarile si ordonarile propuse de jurnalisti conform unei anumite ierarhii care induce o ordine a prioritatilor- ierarhizarea fiind in cele mai multe situatii in masura sa configureze imaginea evenimentelor “zilei”.

CAPITOLUL I

SEMNIFICATIA SI EVOLUTIA MEDIILOR AUDIOVIZAULE

ÎN CADRUL SISTEMULUI MASS-MEDIA

I.1. Repere istorice privind dezvoltarea unui nou mediu de difuzare in masa

Primele experimente legate de aparitia unui nou mediu de comunicare beneficiaza de intreaga atentie a opiniei publice internationale, prin anticiparea impactului decisiv pe care aceasta descoperire urma sa il inregistreze in campul tehnologiei comunicationale. Data semnarii actului de nastere a televiziunii electronice este greu de precizat, in principal datorita numeroaselor contributii, care au sporit gradul de dificultate al identificarii cu exactitate a persoanei cele mai indreptatite a fi desemnata in calitate de inventator. Intervalul cuprins intre televiziunea electronica experimentala si deplina intelegere a modului sau de functionare se extinde intre era Thomas Edison (1847-1831) si contributia lui Philo Farnesworth (1906-1971). Pe langa controversele declansate de aparitia televiziunii, un moment interesant il reprezinta eforturile de promotion si marketing ale noului mediu, precum si masura in care guvernul s-a implicat efectiv in emergenta sa.

În legatura cu fixarea standardelor tehnice universale, continuturile televiziunii timpurii erau foarte strict monitorizate in comparatie cu standardele actuale. Pornind de la consideratia ca dezvoltarea televiziunii a fost in cea mai mare parte datorata investitorilor particulari, implicarea acestora in reglementarea procesului nu este imposibil de prevazut.

Problema elementara legata de paternitatea inventiei este departe de a fi solutionata, dat fiind numarul mare de persoane care o revendica sau care pretind o recunoastere a aportului personal la difuzarea acesteia pe scara larga. Într-un articol publicat in “New York Times”, in 1927, omul de stiinta britanic John L. Baird vorbeste despre crearea unei “masina pentru imagini “. [1 Fisher, David. E and Marshall, The Invention of Television, Washington, Counterpoint, 1996, 83]Pe data de 28 martie 1928, s-a documentat faptul ca Baird era prima persoana care inregistreaza productia unei televiziuni mecanice. Oricum, evenimentul nu demonstreaza corelatia acestei descoperiri cu mediul electronic existent in prezent. Biograful lui Farensworth, Paul Schatzikin, declara ca: “Baird este un contribuabil preistoric la dezvoltare televiziunii electronice moderne”. Muzeul National de Fotografie, Film si Televiziune include documente care atesta faptul ca “televiziunea nu a fost inventata de o singura persoana”, ci au existat contributii fundamentale, axate pe eforturile mai multor cercetatori, din care a rezultat emergenta unui sistem. Descoperirea telefonoscopului in 1884, de catre Thomas Edison permite preluarea imaginilor si a sunetelor la distanta. Imaginea este redata de o camera-obscura, iar sunetul este transmis printr-un fir. În esenta, inventia lui Edison traduce in realitate transmisia simultana a luminii si a sunetului. Patentarea descoperirii, deschide calea unor noi creatii in spectrul electronic. “Structura moderna a radioului si televiziunii are la baza conceptia lui Edison”. [2 op.cit.., 97]

Cele mai multe dezbateri legate de problematica in discutie se focalizeaza asupra a doua nume devenite celebre deja, Vladimir Zvorykin si Philo Farnesworth.

O etapa esentiala a demersului de fundamentare a noii media o reprezinta contributia lui Vladimir Zworykin. Sosirea sa in SUA, in 1919 este precedata de o perioada de pregatire in cadrul Institutului Imperial pentru Tehnologie, sub tutela lui Boris Rosing. Alaturi de Rosing, cercetatorul rus experimenteaza tubul catodic, dezvoltat initial in Germania de catre Karl Braun. Activitatea sa in cadrul Westinghouse nu este incununata de succesul scontat, in sensul ca modalitatile de perfectionare a sistemului televizual electronic se dovedesc simple tentative indraznete, avand drept rezultat respingerea aplicatiei pentru patent in 1923, ca rezultat al inabilitatii cercetatorului de a-si demonstra competentele ideatice.

Cercetarile lui Zworykin intra intr-o faza de declin, reluarea acestora fiind determinata de initiativa lui David Sarnoff, presedinte al RCA (Radio Corporation of America), de continuare a mentinerii monopolului in industria comunicationala si investire a sumelor necesare reluarii procesului tehnologic. “In noiembrie 1929, la o conventie a Institutului Inginerilor Radio, inventatorul Vladimir Zworykin introduce iconoscopul, ca ‘ochi electric’ pentru scanarea imaginilor”. Patentul este obtinut abia in 1939, perioada pana la care sunt inregistrate si contributiile altor cercetatori, printre care Philo T. Farnesworth. Acesta inainteaza un concept pentru televiziunea electronica, document unanim recunoscut ca act de nastere al acesteia.

Pe data de 7 septembrie 1927 Farnesworth transmite imagini prin intermediul primelor tuburi catodice. Este vorba despre impusul luminos proiectat pe tubul catodic. Contextul politic international impune intreruperea temporara a productiei televizuale de catre guvern in preajma izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial. O caracteristica a industriei televizuale postbelice este constituita de promovarea interesului national si international, independent de posibilitatile si limitarile acesteia.

În acest punct, David Sarnoff si RCA preiau controlul domeniului la 40 de zile de la incheierea razboiului, iar RCA scoate pe piata primul set de televizoare de 10 inch, in valoare de 375.00$ piesa. Putin dupa aceasta revelatie industriala incepe procesul formarii posturilor de televiziune si introducerii programarii in comunicarea de masa. Sarnoff considera televiziunea ca un beneficiu general, atat in privinta veniturilor rezultate din activitati publicitare, dar si in demersurile de informare si divertisment. Începand cu 1946, RCA pune bazele sistemului televizual color, chiar daca rezolutia este inca slaba. În acelasi timp Colombia Broadcasting System (CBS) incepe sa-si dezvolte propriul sistem color, compus esentialmente din conexiuni mecanice. Sistemul intra in rodaj in 1950, desi din punct de vedere economic nu este fezabil.

“RCA comercializeaza primele aparate color in 1954 si pentru cinci ani va detine monopolul in domeniu.” [3 Robinson, Deanna, Television History. Http/jcomm. Uoregon. Edu/robinson/j 201/Tv.html ]

Crearea Comitetului National pentru Sisteme de Televiziune (NTSC) determina impunerea unor standarde nationale, cu atat mai mult cu cat organizatia beneficiaza de reprezentativitate din partea marilor producatori, companii de cercetare si difuzare. Persoanele implicate in procesul de productie, marketing si distributie, constientizeaza necesitatea conturarii standardelor cu caracter de obligativitate, in absenta carora noul mediu ar fi esuat. “În dezvoltarea unui nou camp televizual, standardizarea inutila ar descuraja progresul artei, cata vreme standardizarea inteligenta ar trebui sa accelereze procesul si sa incurajeze competitia.” În mijlocul acestei controverse, NTSC isi defineste practica, prin clauze care sugereaza o metoda a transmisiei standard de 441 linii, 30 de cadre pe secunda si 60 MHz latime de banda, in scopul de a reduce interfata. Oricum, acest format al transmisiei a fost schimbat mai tarziu cu cel de 525 de linii. Aceste etape sunt premergatoare aparitiei televiziunii comerciale. Rolul acesteia este situat in afara unei explicatii elementare.

În ceea ce priveste activitatea sustinuta de marketing avand drept scop familiarizarea publicului cu televiziunea, aceasta este identificabila inca din 1939, odata cu actiunea de propaganda in sprijinul televiziunii de la World’s Fair din New York. Începand cu aceasta data, RCA si-a demonstrat abilitatile de potential deschizator de drumuri in dezvoltarea noii media.

I.2. Tranzitia catre modelul de masa. Aparitia retelelor

Ofensiva noului mediu de difuzare se realizeaza cu adevarat abia dupa 1948. Înaintea acestei date, doar un segment scazut al populatiei S.U.A isi permitea noutatea costisitoare reprezentata de inventia lui Zworykin.

Momentul in care marile retele de radio NBC si CBS isi focalizeaza atentia asupra televiziunii, demareaza procesul tranzitoriu echivalent intrarii in declin a mediului de difuzare prin intermediul undelor. În acest an, CBS lanseaza actiunea de racolare a vedetelor radio NBC, cooptandu-i pentru noua retea de televiziune CBS. La New York, ziaristul Ed Sullivan isi incepe emisiunea de varietati maraton “ Toast of the town”, pentru CBS, iar Milton Berle devine “ Mr. Television” pentru NBC.

În toamna lui 1948, anticipand dezvoltarea rapida a televiziunii, FCC instituie o masura de inghetare a acordarii licentelor de difuzare, restrangand numarul institutiilor in cauza la 124 (desi doar 108 transmiteau efectiv). Mentinerea acestei masuri pana in 1952 nu a impiedicat totusi stabilirea coordonatelor definitorii progreselor tehnologice in sfera industriei audiovizuale.

FCC elaboreaza un plan de alocare a frecventelor pentru 2000 de canale formuland propuneri de distributie a frecventelor pentru televiziunea educationala. Reglementarea acordarii licentelor conduce la cresterea substantiala a numarului de canale (de la 600 de canale noi in 1960, se ajunge la 1300 in 1988) si implicit la sporirea ratingului audientei.

În timp ce automobilul, de exemplu, este achizitionat initial de categoriile favorizate din punct de vedere social, pentru a atinge ulterior nivelul claselor mai putin favorizate, in cazul televiziunii, reticentele manifestate in legatura cu impactul social se inregistreaza tocmai la nivelul segmentelor instruite, aflate in varful ierarhiei sociale. Temerile acestora deriva din amenintarea culturii traditionale de catre un instrument indeplinind in acelasi timp o dubla functionalitate –de informare si divertisment.

În S.U.A categoriile cu nivel de pregatire sub-mediu acorda un credit important televiziunii, aceeasi tendinta manifestandu-se si la nivel european. Datele statistice demonstreaza ca in Franta, procentajul caminelor detinatoare de aparate de receptie se ridica in 1955 la 26% in randul muncitorilor, 51% in randul clasei de mijloc, si doar 23% in randul intelectualilor. [4The Media History Project Connections Page:Tv Http://mediahistory.com/teevee html]

Durata saptamanala a programelor creste de la 12 ore in 1947 , la 20 ore in 1950, 34 ore in 1953 si 50 ore in 1960. Programarea televizuala este flexibila, adaptata segmentelor de public in formatul emisiunilor culturale, documentare, de varietati si dramatice. Între 1960-1970 televiziunea dobandeste caracteristicile marii media de masa din prezent.

S-a afirmat in numeroase randuri caracterul determinant al procesului de urbanizare asupra expansiunii televiziunii. Studiile realizate in acest sens in Franta asupra fenomenului, i-au probat doar partial veridicitatea. Daca inainte de 1967, marile orase detineau un numar relativ mare de posturi receptoare, in perioada imediat urmatoare analizele asupra fenomenului au demonstrat preponderenta caminelor posesoare de aparate de receptie in orasele mijlocii, (intre 20000 si 100000 de locuitori) si nu in Paris. Aceasta este consecinta directa a elaborarii unui sistem mixt, compus din 6 canale nationale cu transmisie hertziana, mai mult decat media europeana.

În S.U.A teledistributia inregistreaza un reviriment semnificativ dupa 1975, dupa cum o demonstreaza si imensele beneficii aduse celor trei retele principale: American Broadcasting Company (ABC), Columbia Broadcasting System (CBS), National Broadcasting Company (NBC). Razboiul declansat de acestea pentru atragerea audientei si a veniturilor rezultate din publicitate, determina extinderea rapoartelor saptamanale asupra indicilor de vizionare in cadrul cronicilor tiparite sau chiar a propriilor buletine de informare.

De-a lungul timpului, CBS reuseste sa-si mentina un nivel ridicat al audientei, prin abordarea si perfectionarea unor tactici de programare vizand in special atragerea publicului tanar si prin recursul la formatul emisiunilor de divertisment. Reteta succesului este preluata si de retelele concurente.

Chiar daca aparitia televiziunii prin cablu a echivalat cu o scadere drastica a ratelor retelelor de televiziune, in esenta, cotele inregistrate in vizionarea programelor din prime-time raman semnificative, inregistrand o adeziune de 70 pana la 75% din totalul telespectatorilor. Pornind de la aceasta premisa, cotatiile audientei unui program situate sub acest nivel sunt considerate argumente decisive ale suprimarii acestuia.

Odata cu raspandirea transmisiei prin satelit, retelele sunt antrenate intr-o confruntare care vizeaza cresterea influentei statiilor autonome neafiliate lor. Numarul acestora se afla intr-o progresie constanta, fenomen reperabil si in randul audientelor specifice. Vanzatorii de programe grupati care utilizeaza transmisia prin satelit combina “retetele” speciale ale statiilor autonome, cu scopul de a difuza programe specifice si unice. Statiile independente nu apeleaza la oferta de programe a retelelor, ci propun telefilme in premiera, mini-foiletoane, emisiuni de sport in avanpremiera, prin care sunt seduse importante segmente ale audientei retelelor. [5 The Media History Project Connections Page:Tv.Http://mediahistory.com/teevee html]

Chiar daca s-a considerat ca reprezentand un risc in plan financiar, la sfarsitul anilor 80 apare ca fireasca infiintarea unei noi retele nationale regulate, dupa ce, in urma unor tranzactii importante, au fost reunite in proprietate comuna grupuri de statii cu un potential filmat deloc neglijabil. Rupert Murdoch este primul care a lansat o astfel de retea compusa din sase mari statii in 1986, in cadrul Fox Broadcasting Company.

I.3. De la monopolul serviciului public, la triumful modelului comercial

În anii 40 sectorul comunicatiilor ( audiovizuale si telecomunicatii ) face obiectul unei duble miscari de liberalizare si re-reglementare, dar si a unor actiuni diferentiate de sustinere prin politici specifice in plan comunitar. Ceea ce era perceput initial ca model european de reglementare a sectorului a fost pus in discutie in acest deceniu. Functie de specificul tarilor comunitatii, face obiectul unor remanieri importante, care plaseaza problema serviciului public in centrul dezbaterilor, chiar daca obiectivele traditionale ale acestuia nu au fost abandonate. În multe privinte, notiunea de serviciu public a fost dezbatuta mai detaliat si definita intr-o maniera mai precisa in domeniul radiodifuziunii decat in cel a telecomunicatiilor. Problema centrala rezida in determinarea structurii cel mai bine adaptate in practica pentru a asigura garantia serviciului public, respectiv corporatia sau intreprinderea publica.

În deceniile doi si trei ale secolului trecut avantajele procesului de industrializare capitalista pareau sa decurga din exploatarea economica la scara mare, obtinuta prin organizare si planificare, prin productie, distributie a bunurilor si a serviciilor standardizate. Pe de alta parte, dinamica eficacitatii sectorului privat putea conduce la formarea unui oligopol sau a unei structuri tip cartel. Avantajele unei interventii a statului conduc la aparitia intreprinderii publice, structura organizationala pe care si-o apropriaza, capabila de a beneficia de avantajele unei eficacitati, fara a cadea in capcana monopolului privat. În esenta, chestiunea care apare permanent este de a elabora o structura susceptibila de a raspunde, intr-o maniera echilibrata, unei duble necesitati: cea a unui control public, devenit obligatoriu in absenta concurentei, si cea a unei gestiuni politice independente, acestea fiind esentiale garantarii eficacitatii si prevenirii intereselor sectoriale.

Modelul serviciului public este transpus in practica de catre BBC, prin fixarea unor standarde general-valabile, recognoscibile la toate nivelurile. O caracteristica esentiala, impusa inca de la inceputurile manifestarii acestuia este reperabila in eficacitatea si universalitatea serviciului public. Reuniunea serviciului universal, precum si eficacitatea lui a condus la crearea conceptului unic centralizat, antrenand inlocuirea diverselor structuri regionale printr-un serviciu national standardizat. Limitarea spectrului frecventelor, pe de alta parte, da nastere unui principiu conform caruia televiziunea, careia statul ii acorda dreptul de a emite, este investita cu obligatii ce depasesc interesul privat asupra natiunii si a cetatenilor. Obiectivitatea serviciului public trebuie reflectata prin caracterului educativ si instructiv al ofertei propriu-zise. Intra astfel in indatoririle serviciului public demersurile de prezervare si ameliorare a calitatii vietii, sociale si culturale a tuturor cetatenilor. Conceptia impusa in modelul public asupra telespectatorului elimina notiunea de consumator si marseaza pe cea de spectator, printr-o strategie de promovare a dimensiunii educationale-informationale, in detrimentul celei de divertisment. Evolutia conceptului de serviciu public trebuie sa comporte in mod obligatoriu, aspecte legate de institutia in cauza, dar si aspecte etice.

Într-un articol aparut in 1924 in “ Broadcast over Britain”, Reith traseaza axele fundamentale ale serviciului public – protejarea contra preturilor pur comerciale, supunerea unui control unic, aflarea in serviciul unei intregi natiuni, obligativitatea prezentarii unor programe cu nivel educativ ridicat. Pentru Reith investirea cu o misiune culturala si morala bine definita, tin indiscutabil de datoria unei elite cultivate, ceea ce implica “conceperea si promovarea unor programe, independent de dezideratul telespectatorului ”. Este respinsa astfel ideea selectiei populare, pornindu-se de la premisa ca actul cultural nu poate fi fundamentat pe notiunea de popularitate.

Oricarui serviciu public de difuziune ii sunt conferite doua titluri, rezidand pe de-o parte din specificul insusi al institutiei, dar si din natura si standingul emisiunilor difuzate, cu alte cuvinte, pornindu-se de la misiunea sociala si culturala pe care o indeplineste. Natura relatiei cu auditoriul reprezinta un alt subiect de interes, deoarece structura programelor impuse de serviciul public de televiziune era perceputa ca paternalista si chiar “prea intelectuala”.