Pagina documente » Medicina » Patogenia febrei. Sindromul febril prelungit

Cuprins

lucrare-licenta-patogenia-febrei.-sindromul-febril-prelungit
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-patogenia-febrei.-sindromul-febril-prelungit


Extras din document

Cuprins
I. DEFINITIE. HOMEOSTAZIA TERMICA LA OM
II. FIZIOPATOLOGIA FEBREI
III. PIROGENII
III.1 MECANISM FIZIOPATOLOGIC
III.2 EVOLUTIA REACTIEI FEBRILE
IV. SEMNIFICATIA BIOLOGICA A REACTIEI FEBRILE
V. TERAPIA ANTIPIRETICA
VI. SINDROMUL FEBRIL PRELUNGIT
VI.1 DEFINITIE
VI.2 ALGORITM DIAGNOSTIC
VI.2.1 TIPURI DE CURBE FEBRILE
VI.2.2 ASPECTE ANAMNESTICE
VI.2.3 EXAMENUL OBIECTIV
VI.2.4 TESTE DE LABORATOR
VI.2.5 PROCEDURI NON-INVAZIVE
VI.2.6 TESTE CUTANATE
VI.2.7 PROCEDURI INVAZIVE
VI.3 CAUZE DE SFP
VI.3.1 INFECTII DIVERSE
VI.3.2 INFECTII CU SPIROCHETE
VI.3.3 INFECTII CU RICKETTSII
VI.3.4 INFECTII CU CHLAMYDIA
VI.3.5 INFECTII VIRALE
VI.3.6 INFECTII FUNGICE
VI.3.7 BOLI PARAZITARE
VI.4 TRATAMENT

Alte date

? PATOGENIA FEBREI

I.DEFINITIE. HOMEOSTAZIA TERMIC? LA OM.

Febra reprezinta o crestere a temperaturii corporale deasupra variatiei circadiene normale. Infectiile se asociaza in mod obisnuit cu febra, dar si cauze neinfectioase ca bolile inflamatorii, neoplazice sau mediate imunologic pot avea febra drept principala manifestare. Hipotalamusul este considerat a fi centrul termoreglarii, mentinand temperatura interna in jurul valorii de 37°C (98,6° F-Wünderlich, 1871), in ciuda variatiilor de temperatura din mediul extern, prin capacitatea sa de a echilibra pierderile de caldura din periferie cu producerea de caldura la nivel tisular, mai ales ficat si muschi. Pe durata febrei, echilibrul este deplasat in sensul cresterii temperaturii interne.

Temperatura orala normala maxima la 6 a.m. este 37,2°C si temperatura orala normala maxima la 4 p.m. este 37,7°C, definind 99% din indivizii normali(1). Folosind aceste criterii, o temperatura masurata dimineata, mai mare de 37,2°C sau o temperatura masurata dupa-amiaza mai mare de 37,7°C pot fi definite ca febra. Temperaturile rectale sunt in general mai mari cu 0,6°C. Temperaturile de la nivelul esofagului sunt apropiate de temperatura corporala interna. Ritmul circadian al temperaturii este asociat cu variatii caracteristice de 0,5°C, dar uneori pot ajunge la 1°C intre valoarea minima de dimineata si cea maxima de dupa-amiaza. Modificari fiziologice cum ar fi statusul postprandial, ciclul menstrual, sarcina, factorii endocrini si varsta, pot influenta temperatura de baza .

Homeostazia termica la om se realizeaza prin mentinerea in permanenta a unui echilibru intre termogeneza si termoliza. Prin cresterea activitatii metabolice este amplificata termogeneza, in timp ce termoliza se produce pe baza legilor fizice de schimb caloric: radiatia (40%), convectia si conductibilitatea (30%) si evaporarea (30%). Bilantul termogeneza-termoliza poate fi exprimat astfel :

M-(E+R+C)=0

in care : M-caldura metabolica; E-evaporarea; C-conventia; R-radiatia.

II. FIZIOPATOLOGIA FEBREI

Pirogenii

Febra reprezinta cresterea temperaturii corpului ca urmare a ruperii raportului termogeneza-termoliza, in favoarea termogenezei, prin actiunea unor stimuli numiti pirogeni. Acestia pot fi exogeni sau endogeni.

Pirogenii exogeni provin din exteriorul organismului si majoritatea lor sunt produse microbiene, toxine sau chiar microbii insisi. Cel mai bine studiat pirogen exogen este lipopolizaharidul produs de bacteriile gram-negative si cunoscut sub denumirea de endotoxina. Endotoxinele sunt molecule mari (>300 000Da), care, in doza de 2-3 ng/kgc, produc febra si simptome sistemice la voluntari(2). Alt grup de pirogeni exogeni sunt exotoxinele produse de bacteriile gram negative cum ar fi: enterotoxinele eliberate de Staphylococcus aureus, toxinele eritrogene ale streptococilor de grup A si toxina sindromului socului toxic asociata cu tulpini de S. aureus izolate de la pacienti cu acest sindrom. Exotoxinele descrise sunt polipeptide cu greutatea moleculara intre 20 000- 30 000 Da care induc febra cand sunt injectate intravenos la animalele de laborator, in doze < 1 ng/kgc.

Pirogenii endogeni sunt polipeptide produse de diferite celule ale organismului, in special monocite/macrofage. Ele initiaza febra prin capacitatea lor de a actiona la nivel hipotalamic, declansand o cascada de modificari in metabolismul acidului arahidonic, neurotransmitatorilor si ionilor de la acest nivel, ceea ce duce la o crestere a pragului de termoreglare.

Prima descriere a pirogenilor endogeni umani a evidentiat doua polipeptide cu greutati moleculare de 14 000-15 000Da si puncte izoelectrice de 6,8 si 5,1. Acestea au fost denumite IL-1?, respective IL-1?. Cele doua fractiuni 1L-1 obtinute prin recombinare genica carora li s-a stabilit intreaga secventa aminoacidica, produc la animalele de laborator o curba febrila caracteristica pentru pirogenii endogeni. La iepuri, doze de 50-100 ng/kg induc o crestere a temperaturii cu 0,5-0,8° C in 50 de minute(3).

Tabel I.Proprietati biologice ale IL-1 , TNF si IL-6 (4).

Proprietati biologice

IL-1

TNF

IL-6

Pirogene endogene

Proteine de faza acuta hepatice

Scaderea sintezei de albumina

Proliferarea fibroblastilor

Activarea limfocitelor B

Activarea limfocitelor T

Stimularea plasmocitelor

Stimularea hemotopoiezei

Rezistenta nespecifica la infectii

Radioprotectie

Activarea celulelor endoteliale

Stimularea celulelor sinoviale

Resorbtia osoasa

Inducerea producerii de IL-1si TNF

Inducerea producerii de IL-6

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+