Pagina documente » Recente » Performanta si interpretarea acesteia prin intermediul tabloului fluxurilor de trezorerie

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1: DEFINIREA CONCEPTULUI DE PERFORMANTA 1
1.1. Conceptul de performanta 1
1.2. Aprecierea performantelor pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierdere 6
1.3. Necesitatea intocmirii si utilizarii unui tablou al fluxurilor de trezorerie 15
CAPITOLUL 2: TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE. IMPORTANTA SI MODELE 18
2.1. Notiuni privind tabloul fluxurilor de trezorerie 18
2.2. Obiectivele si continutul tabloului fluxurilor de trezorerie conform normei IAS 7 ? ???????????????????????????????????..20
2.2.1. Obiectivele tabloului fluxurilor de trezorerie 20
2.2.2. Continutul tabloului fluxurilor de trezorerie 21
CAPITOLUL 3: COMPARATIE INTRE IAS 7 SI TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE DIN MAREA BRITANIE?STANDARDUL FRS 1 27
3.1. IAS 7 - ? Situatia fluxurilor de numerar?? 27
3.1.1. Obiectivele tabloului fluxurilor de trezorerie 27
3.1.2. Continutul tabloului fluxurilor de trezorerie 28
3.2. FRS 1 - Abordarea britanica privind tabloul fluxurilor de trezorerie 39
CAPITOLUL 4 : STUDIU DE CAZ - INTOCMIREA SI PREZENTAREA UNUI TABLOU AL FLUXURILOR DE TREZORERIE CONFORM IAS 7 44
CONCLUZII PRIVIND TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE 60
BIBLIOGRAFIE???????????????????????????...????????63

EXTRAS DIN DOCUMENT

1.1. Conceptul de performanta

Relatiile dintre domeniile performantei conduc la imbunatatirea performantei fi-nanciare. Daca in secolul trecut pe primul plan se afla cautarea performantei financiare, astazi firmele au invatat ca aceasta nu este doar o consecinta – ,,rezultatul cursei”, ci cursa in sine, precum si vectorul reusitelor curselor viitoare.

Pentru masurarea performantei financiare pot fi utilizati mai multi indicatori: respectarea bugetului, indicatori de profit, rate de profitabilitate, ROI, EVA. Acesti indicatori pun in evidenta performanta actuala, precum si oportunitati de imbunatatire.

Indicatorii financiari ai performantei sunt cei mai obiectivi, deoarece majoritatea firmelor acorda resurse importante pentru activitatile de control si audit. Cu toate acestea, nu lipsesc intentiile de manipulare a cifrelor.

Masurarea performantei financiare pe tipuri de centre de responsabilitate

Una dintre modalitatile de decupare a intreprinderilor este cea in centre de responsabilitate. In functie de tipul centrului, exista mai multe moduri de urmarire a performantei financiare:

? Un centru de cost nu poate actiona decat asupra costurilor; prin urmare, scopul sau va fi respectarea costurilor bugetate (a costului standard). Masurarea si analiza abaterilor reprezinta principala modalitate de apreciere a performantei sale financiare.

? Un centru de profit poate actiona asupra cheltuielilor si asupra veniturilor, prin urmare, pe langa respectarea bugetului de venituri si de cheltuieli, centrul trebuie sa asigure si o anumita evolutie a marjei (rezultatului).

1) Nadia Albu si Catalin Albu, Instrumente de management al performantei, Editura Economica, 2003, p. 176.

Exista mai multe optici utilizate in calculul profitului, ca de exemplu: profitul controlabil.

? Un centru de investitii poate actiona asupra cheltuielilor, veniturilor si investitiilor. Prin urmare, indicatorii de apreciere a performantei trebuie sa arate gestionarea celor trei aspecte. Acest caz este cel mai complex, deoarece intreaga organizatie este un imens centru de investitii.

Printre indicatorii cei mai utilizati si mai renumiti in masurarea performantei financiare se numara:

? ROI – indicator utilizat in intreprinderile americane inca de la inceputul secolului;

? PR – o incercare de raspuns la criticile aduse ROI;

? EVA – un indicator modern a carui miza este punerea in evidenta a valorii create pentru actionari.

RENTABILITATEA INVESTITIILOR – ROI SI PROFITUL REZIDUAL – PR

Managerii secolului al XIX-lea nu acordau deloc importanta randamentului utilizarii capitalului investit, ci doar eficientei cu care se desfasurau procesele de productie. Acest lucru era posibil deoarece firmele desfasurau o singura activitate. In momentul diversificarii activitatii, a avut loc trecerea la un mod de organizare bazat pe o logica financiara si pe descentralizare, fiind necesari indicatori de apreciere a performantelor. Astfel, cei care vor utiliza primii ROI sunt Du Pont (propusa de Donaldson Brown, 1912) si apoi General Motors. Return On Investment (ROI) devine indicatorul de apreciere a rentabilitatii tuturor tipurilor de investitii, el reprezentand obiectivul de rentabilitate cerut de catre actionari managerilor si transmis de catre acestia, mai departe, conducatorilor operationali. In aceste firme integrate vertical, eficienta capitalului investit in companie devine o informatie extrem de urmarita: ROI apare ca masura a profitabilitatii generale a firmei si a unitatilor din care este ea alcatuita.

Astfel, sistemul bazat pe rata rentabilitatii investitiei practicat la Du Pont permitea, atat prin formula de calcul, cat si prin modul de utilizare a acesteia, realizarea scopului in care a fost conceput: acela de a inlesni comparatia fiecarui aspect al operatiilor desfasurate in interiorul companiei cu o alta varianta de utilizare a capitalului si, in acelasi timp, utilizarea celei mai bune variante de informare a conducerii asupra activitatilor desfasurate. Acest sistem permitea si rezolvarea multor probleme care ar fi impiedicat extinderea si controlul unei organizatii de o asemenea talie.

MODUL DE CALCUL ROI

Atunci cand o intreprindere se organizeaza pentru prima data, ea obtine fonduri din capitalul social si din imprumuturi. O parte din acesti bani sunt utilizati pentru investitii in imobilizari, o alta parte pentru finantarea stocurilor si apoi a creantelor clienti. In momentul incasarii banilor de la clienti, pe langa banii investiti initial se primeste si marja (profitabilitatea vanzatorului sau rentabilitatea comerciala). Totusi, profitabilitatea firmei depinde si de numarul de cicluri complete desfasurate intr-o perioada (de cate ori se primeste marja de la client sau rata de rotatie a activului).

ROI = RENTABILITATE COMERCIALA * RATA DE ROTATIE A ACTIVULUI

SAU

ROI = PROFIT/VANZARI * VANZARI/CAPITAL INVESTIT

De multe ori, managerii sunt tentati sa urmareasca doar profitabilitatea vanzarilor; de aceea, un merit al ROI este fortarea managerilor sa controleze investitiile, la fel cum controleaza cheltuielile, veniturile si volumul vanzarilor. ROI reuneste multe aspecte ale responsabilitatii managerilor intr-o singura formula.

Termenii utilizati in calculul ROI:

? Profitul sau rezultatul utilizat in calculul ROI este un rezultat de exploatare (inaintea dobanzilor si a impozitului –EBIT- earnings before interest and taxes);

? Capitalul investit reprezinta practic investitiile pentru exploatare (imobilizari, stocuri etc), fiind excluse imobilizarile care sunt utilizate in alte scopuri (de exemplu, inchiriate). Una dintre problemele utilizarii ROI este considerarea imobilizarilor la valoarea lor neta sau bruta, existand avantaje si dezavantaje pentru fiecare situatie:

- valoarea neta are ca avantaj coerenta cu contabilitatea financiara (in bilant este prezentata valoarea neta, iar in calculul EBIT s-a tinut cont de amortizari), insa principalele limite sunt legate de distorsiunile indicatorului (ROI creste artificial atunci cand imobilizarile se invechesc, incurajand neanlocuirea acestora);

- valoarea bruta are ca avantaje eliminarea incidentei duratei si a metodei de amortizare si permite inlocuirea echipamentelor cu un impact minim asupra ROI. Dezavantajele se refera la inconsecventele cu situatiile financiare.

Avand in vedere ca acest aspect (consecventa) este privilegiat de catre manageri, de cele mai multe ori se utilizeaza valoarea neta, gasindu-se alte cai de stimulare a investitiilor.

Prin controlul ROI, managerii pot sa-si imbunatateasca performantele astfel: prin cresterea vanzarilor, prin reducerea cheltuielilor sau prin reducerea activelor. Fiecare dintre aceste dimensiuni poate avea efecte pozitive, dar si negative pe termen mediu si lung, de exemplu, pentru reducerea costurilor se aleg materiale mai ieftine, dar cu o calitate mai proasta.

Dezavantajele metodei ROI:

- managerii operationali pot fi incitati sa manipuleze cifrele pentru obtinerea de rate de rentabilitate care sa-i avantajeze pe termen scurt, dar care sa greveze asupra valorii pe termen lung companiei;

- incita la reducerea investitiilor in active intangibile si in activitatea de cercetare-dezvoltare. In acest fel, conducerea intreprinderilor sacrifica performantele pe termen lung pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt;

Practicile de contabilitate manageriala adoptate in Statele Unite ale Americii dupa cel de-al doilea razboi mondial au stimulat intreprinderile americane sa adopte decizii care sa le puna intotdeauna in dezavantaj fata de flexibilitatea concurentilor straini care au aparut spre sfarsitul anilor ’60, in special a celor de peste Ocean.2)

- ROI nu este cosecvent cu practica fluxurilor de trezorerie actualizate utilizate in alegerea investitiilor (R.H. Garrison);

- ROI poate crea scopuri si comportamente divergente;

- ROI nu poate fi in totalitate controlat la nivelul unui departament.

O evolutie in masurarea performantei financiare o reprezinta profitul rezidual, care este practic rezultatul de exploatare pe care poate sa-l obtina un departament dupa ce a asigurat o rata minima a investitiilor. Principalul avantaj este dat de concentrarea asupra marimii profitului ramas, nu asupra formulei ROI. Ca principal dezavantaj se identifica imposibilitatea utilizarii acestui indicator ca baza de comparare pentru diverse departamente, deoarece este exprimat in marime absoluta si nu relativa.

VALOAREA ADAUGATA ECONOMICA – EVA (Economic Value Added)

Aceasta masura moderna de masurare a performantei reprezinta profitul net diminuat cu costul capitalului.

EVA = Rezultatul net – Capitalul permanent * Costul mediu al capitalului

Altfel spus, EVA masoara valoarea creata pentru actionari comparand rentabilitatea capitalului investit cu costul mediu al capitalului, deoarece:

EVA = Capitalul investit (Rentabilitatea capitalului investit – Costul mediu al capitalului).