Pagina documente » Stiinte Economice » Piata asigurarilor din Romania

Cuprins

lucrare-licenta-piata-asigurarilor-din-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-piata-asigurarilor-din-romania


Extras din document

CUPRINS:
Introducere
Capitolul I -Continutul, evolutia si importanta economico- sociala a asigurarilor
I.1. Evolutia asigurarilor
I.1.1 Evolutia asigurarilor de viata
I.1.2 Evolutia asigurarilor de viata in Rominia
I.2 Conceptul de asigurare
I.3 Rolul social, economic si educativ al asigurarilor
I.4. Functiile asigurarii
Capitolul II - Piata asigurarilor in Rominia dupa anul 1990
II.1. Prezentarea generala a pietei asigurarilor din Rominia din perioada post-decembrista
II.1.1. Oferta de asigurare
II.1.2 Cererea de asigurare
II.2. Locul si rolul asigurarilor de viata pe piata asigurarilor din Rominia
II.3. Cadrul legislativ de desfasurare a activitatii de asigurare
II.4 Orientarile privind asigurarile in rindul clientilor
II.5 Tipuri de asigurari
II.5.1 Asigurarea locuintelor
II.5.2 Polita RCA
II.5.3 Asigurarea CASCO
Capitolul III. Evenimente pe piata asigurarilor din Rominia
III.1 Companiile straine de asigurari patrund pe piata romineasca a asigurarilor
III.2 Cele mai importante companii de asigurari de pe piata romineasca in 2003
III.3 Lupta pe cote de piata devine tot mai strinsa intre asiguratori
III.4 Piata asigurarilor in 2004
III.4.1 Sistemul politelor RCA se schimba
III.5 Privatizarea Astra
III.6 Preluarea Agras de catre Omniasig
III.7 Fuziuni pe piata asigurarilor
II.8 Publicitatea companiilor de asigurari
Concluzii

Alte date

?{p}?

INTRODUCERE

Importanta si necesitatea asigurarilor au fost resimtite inca din cele mai vechi timpuri, datorita faptului ca viata si sanatatea oamenilor au fost si sunt amenintate de diferite fenomene nedorite.

Multe fenomene naturale sau accidente pot provoca boli, imbatranirea prematura, pot pune in pericol viata oamenilor si integritatea lor corporala. De aceea, oamenii au inteles ca sunt necesare masuri de prevedere impotriva acestor evenimente. Exista insa fenomene care nu pot fi evitate. Spre exemplu, decesul unei persoane este inevitabil, acesta provocand traume psihice si pierderi semnificative pentru urmasi. Constituirea individuala de rezerve este ineficienta pentru ca riscurile pot interveni inainte ca rezervele sa fie constituite. În aceste situatii, omului ii ramane calea asigurarii.

Prin urmare, asigurarile de viata au aparut din nevoia de protectie a omului, din nevoia constituirii unor mijloace de existenta in conditiile pierderii sau reducerii capacitatii de munca ca urmare a bolilor sau varstei.

În ceea ce priveste necesitatea unei asigurari de viata, putem afirma ca aceasta forma de asigurare “este justificata din punct de vedere economic, daca unul dintre membrii unei familii castiga un venit, iar ceilalti sunt dependenti, total sau partial, de acel venit. Impactul financiar pe care decesul unei persoane il are asupra familiei nu este uniform, ci difera foarte mult in functie de structura familiei in cauza (celibatari, familii cu un singur parinte, familii cu doua surse de venit, familii traditionale, familii combinate sau familii formate din mai multe generatii )” [1 Constantinescu D. A., “Tratat de asigurari”, Editura Nationala, Bucuresti, 1999, p. 108].

Referitor la notiunea de “asigurare”, in literatura de specialitate s-au emis mai multe puncte de vedere (definitii).

Definitia asigurarilor, asa cum este data in lucrarea “Dictionar de Asigurari”, semnata de Bistriceanu Gh. D., Bercea Fl., si Macovei E. I. este urmatoarea: ”Operatie economico-financiara ce decurge dintr-o obligatie prevazuta de lege sau dintr-un contract (aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succesiva), prin care asiguratul se obliga sa plateasca periodic o anumita suma, denumita prima de asigurare, in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscului asigurat) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata.” [2 Bistriceanu Gh. D., Bercea Fl., Macovei E. I.,”Dictionar de asigurari”, Editura “Logos”, Chisinau, 1993, p. 27]

La randul sau, Florian Bercea subliniaza ca asigurarea “actioneaza in stransa legatura cu existenta in activitatea economica a unor riscuri comune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale si populatiei. Existenta riscurilor comune determina, la randul ei, formarea comunitatii de risc, compusa din persoane fizice sau juridice, care accepta achitarea primelor de asigurare unei institutii specializate in vederea constituirii fondului de asigurare.” [3 Bercea Fl., “Asigurari de stat”, lito ASE Bucuresti, 1985, p. 13.]

În lucrarea “Asigurari si reasigurari” autorii (Vacarel I.si Bercea Fl.) considera ca “asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice impotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti.” [4 Vacarel I., Bercea Fl., “Asigurari si reasigurari”, Editura Expert, Bucuresti, 1999, p. 60]

D.A. Constantinescu defineste asigurarea ca un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confrunta persoanele sau firmele in activitatea lor de zi cu zi sau in cea de afaceri.

La randul sau, Purcaru I. considera asigurarea “o operatiune financiara prin care o parte (sau un partener), denumita asigurator despagubeste, in cazul producerii unui sinistru, o alta parte, denumita asigurat, in schimbul unei remuneratii (prima sau cotizatie)” [5 Purcaru I., “Matematica si asigurari”, Editura Economica, Bucuresti, 1994, p. 7].

Dr. Galiceanu I. si Galiceanu M. privesc asigurarea ca “un acord contractual intre doua parti. Prima parte (denumita asiguratorul sau societatea de asigurare) convine sa plateasca celei de-a doua parti (denumita asiguratul) atunci cand are loc un eveniment specificat. La asigurarea de viata, asiguratul este persoana al carui deces face ca polita sa ajunga la maturitate sub forma unei plati reclamate, efectuata de asigurator.” [6 Galiceanu I. si Galiceanu M., articolul “Asigurarile de viata”, publicat in Tribuna Economica, nr 45/11 nov. 1998, p. 28]

În lucrarea “Asigurari”, semnata de Galiceanu I., asigurarea este definita ca o “categorie economica, avand menirea sa exprime raporturile ce apar in legatura cu constituirea fondurilor banesti – din incasarea de la persoanele fizice si juridice a unor prime de asigurare, calculate prin metode statistico-matematice – necesare prevenirii si acoperirii unor nevoi viitoare, eventuale si evaluabile, prin formarea unei comunitati de risc, pe baza de mutualitate in suportarea pagubelor si cu ajutorul unei societati specializate in practicarea acestui gen de activitate.” [7 Galiceanu I., “Asigurari“, Reprografia Universitatii din Craiova, 1994, p. 24]

Totodata asigurarea poate fi privita ca o forma de transfer a riscului catre asiguratori, iar asigurarea de viata – ca un mijloc suplimentar de economisire si prevedere.

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila reprezinta “raporturi economice ce apar in procesul de formare si repartizare a fondului de asigurare, in scopul mentinerii continuitatii productiei la agentii economici, al pastrarii integritatii bunurilor persoanelor fizice, al asigurarii suplimentare a populatiei pentru cazuri de accidente, supravietuire, deces etc..” [8 Lungu N., note de curs ]

Asigurarea este definita prin legea nr. 32 / 2000 [9 Legea privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, art. 2] ca fiind “operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlaltor venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.”

CAP. I CONTINUTUL ECONOMIC, EVOLUTIA SI IMPORTANTA ECONOMICO – SOCIAL? A ASIGUR?RILOR

I.1. Evolutia asigurarilor

Aparitia distributiei sau transferului riscului a fost determinata de anumite circumstante. Domeniile in care s-a impus distributia riscului ca o necesitate sunt urmatoarele:

? Navigatia;

? Agricultura;

? Întrajutorarea membrilor unei comunitati;

? Acoperirea cheltuielilor de inmormantare.

Factorii determinanti care au condus la aparitia asigurarilor sunt de natura economica si sociala. Dintre factorii economici amintim:

? Schimbarea conditiilor economice generale (trecerea de la o economie exclusiv agricola la una diversificata: breasla, industrie, comert);

? Dezvoltarea schimburilor internationale etc..

La randul lor, factorii sociali se refera la:

? Accentuarea procesului de urbanizare (concentrarea populatiei in orase, aparitia noilor tipuri de locuinte etc.);

? Organizarea breslelor care a favorizat solidaritatea acestor grupuri in care membrii isi acordau ajutor reciproc in caz de pagube.

Prima forma de asigurare, asa-numita “casa de solidaritate”, figureaza ca fond de solidaritate al taietorilor in piatra din vechiul Egipt (pe la 1400 inainte de Christos), fond format anticipat prin contributia tuturor, pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse evenimente ce afectau membrii colectivului.

Gratie dreptului roman, in Roma antica apare primul contract de asigurare, asa-numitul “contract de imprumut”. Era vorba de un imprumut care acoperea sau garanta un transport de marfuri cu destinatie indepartata. Daca marfurile nu ajungeau la destinatie in bune conditii, cel ce garanta cu banii pierdea orice drept la rambursarea sumei imprumutate. Acest procedeu, devenit in Evul Mediu “imprumutul marii aventuri”, va fi interzis in 1227 de catre Papa Grigorie al IX-lea.

În 1653, Lorenzo Tonti inventeaza tontinele care sunt grupuri de aderenti ale caror cotizatii sunt investite. În termenii contractului, sumele sunt capitalizate si repartizate intre supravietuitori la incheierea perioadei la care se refera o astfel de activitate. În anumite tari africane acest procedeu functioneaza inca si azi cu succes.

Pentru a asista la nasterea asigurarii moderne va trebui sa se astepte inca pana la aparitia calculului actuarial a carui dezvoltare este jalonata de cateva puncte sau etape de referinta remarcabile: