Pagina documente » Drept » Plata mijloc de stingere a obligatiilor in materia contractelor civile

Despre lucrare

lucrare-licenta-plata-mijloc-de-stingere-a-obligatiilor-in-materia-contractelor-civile
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-plata-mijloc-de-stingere-a-obligatiilor-in-materia-contractelor-civile


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND STINGEREA
OBLIGATIILOR .....
1. Preliminarii ........
2. Importanta studierii teoriei generale a obligatiilor ......
3. Mijloacele juridice de stingere a obligatiilor. Reglementare.
Enumerare .........
4. Clasificarea mijloacelor de stingere a obligatiilor ........
CAPITOLUL II
STINGEREA OBLIGATIILOR PRIN EXECUTARE ........
SECTIUNEA I
CONSIDERATII INTRODUCTIVE ..........
1. Preliminarii ........ ............
2. Modurile de executare a obligatiilor ......
3. Principiul executarii in natura a obligatiilor ............
SECTIUNEA A II-A
EXECUTAREA VOLUNTARA iN NATURA A OBLIGATIILOR.
PLATA.
1. Notiunea de plata. Reglementare. ...........
2. Conditiile platii ..
2.1. Cine poate face plata .......
2.2. Conditii speciale cu privire la cine poate face plata in cazul obligatiilor de a da ......
2.3. Persoana care poate primi plata .........
2.4. Partile platii in dreptul francez ..........
2.5. Obiectul platii ..............
2.6. Principiul indivizibilitatii platii ........
2.7. Data platii ....
2.8. Locul platii ...
2.9. Cheltuielile pentru efectuarea platii ....
2.10. Proba platii ..
3. Imputatia platii ..
3.1. Punerea problemei ........
3.2. Imputatia conventionala ..
3.3. Imputatia legala ............
4. Oferta reala de plata urmata de consemnatiune ..........
5. Opozitii la plata ..
SECTIUNEA a III-a
EXECUTAREA SILITA iN NATURA A OBLIGATIILOR ............
1. Notiune. Distinctii. .............
2. Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da
3. Executarea silita in natura a obligatiilor de a face si de a nu
face
4. Daunele cominatorii ............
CAPITOLUL III
PLATA - CA MIJLOC DE STINGERE A OBLIGATIILOR iN MATERIA CONTRACTELOR CIVILE ........
1. CONTRACTUL DE ViNZARE - CUMPARARE ..
1.1. Notiune. Caractere juridice. ..............
1.2. Lucrul vindut
1.3. Plata pretului ..
2. CONTRACTUL DE LOCATIUNE ........
3. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA ......
4. CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA
5. CONTRACTUL DE ASIGURARE .......
CAPITOLUL IV
INSTITUTIA PLATII iN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL ......
1. Corelatia dintre dreptul civil si dreptul comercial .....
2. Reguli privind executarea obligatiilor comerciale ......
2.1. Dreptul in obligatiile comerciale ........
2.2. Adevaratul pret sau pretul curent ........
2.3. Moneda de plata a pretului
2.4. Locul executarii obligatiilor comerciale ..............
2.5. Regimul juridic al dobinzilor ............
3. Obligatia de plata a pretului in conditiile variatiilor de curs valutar.
4. Raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor contractuale
comerciale ........
CAPITOLUL V
INCIDENTA PLATII - CA MIJLOC DE STINGERE A OBLIGATIILOR - iN DREPTUL PROCESUAL CIVIL .............
1. Executarea silita
2. Procedura somatiei de plata ..
2.1. Consideratii introductive ..
2.2. Definitie .......
2.3. Conditii (speciale) de admisibilitate ...
2.4. Sfera de aplicare ............
CONCLUZII ............
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA .....

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Abrevieri

A.F. = Administratia Financiara

A.G.A. = Adunarea Generala a Actionarilor

Alin. = Alineatul

Art. = Articolul

A.V.A.B. = Agentia de Valorificare a Activelor Bancare

B.C.R. = Banca Comerciala Romana

B.R.D. = Banca Romana de Dezvoltare

C.C.I.A. = Camera de Comert si Industrie Alimentara

C.civ. = Cod civil

C.com. = Cod comercial

C. mun. = Codul muncii

C.pr.civ. = Codul de procedura civila

C.vam. = Cod vamal

C.F. = Carte funciara

C.J.A.S. = Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate

H.G. = Hotararea Guvernului

O.G. = Ordonanta Guvernului

L. = Legea

Lit. = Litera

O.U.G. = Ordonanta de Urgenta a Guvernului

Pct. = Punctul

Rap. = Raportat

R.R.D. = Revista Romana de Drept

T.V.A. = Taxa pe valoarea adaugata

D.G.F.P. = Directia Generala a Finantelor Publice

„Plata – mijloc de stingere a obligatiilor”

Capitolul i

Consideratii generale privind stingerea obligatiilor

1. Preliminarii

1. Preliminarii. Spre deosebire de raporturile juridice in al caror continut se afla drepturile reale, care au caracter de durata si stabilitate, raporturile obligationale se nasc si se desfasoara in scopul de a se realiza dinamica circuitului civil. Aceasta este explicatia faptului ca ele se nasc, de cele mai multe ori, pentru a se stinge imediat sau dupa anumite intervale de timp. Atingerea scopurilor urmarite de partile raporturilor obligationale, mai ales ale creditorului, poate avea loc numai prin realizarea drepturilor de creanta si executarea obligatiilor corelative care intra in continutul juridic al acestor raporturi juridice. [1 L. Pop, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Trata, Editia , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 473.]

În acest sens efectul principal al a obligatiei civile apare ca fiind „dreptul ce obligatia insasi il confera creditorului de a pretinde si de a obtine indeplinirea intocmai a prestatiei la care s-a obligat debitorul”. [2 I. Dogaru, P. Draghici, Teoria generala a obligatiilor, Curs de baza, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999, p. 409.] Acest lucru il stipuleaza si art. 1073 Codul civil „Creditorul are dreptul a (indeplini) dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, iar in caz contrar are dreptul la dezdaunare”.

Acest articol exprima ideea ca raportul juridic obligational, indiferent de izvorul sau, confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, debitorul fiind tinut in acest fel la executarea unei prestatii pozitive sau negative, dupa caz. Executarea acestei prestatii datorate de debitor conduce la liberarea lui de datorie si la realizarea in fapt, a dreptului de creanta al creditorului, stingandu-se, prin aceasta, raportul juridic obligational.

2. Importanta studierii teoriei generale a obligatiilor

Importanta studiului Teoriei generale a obligatiilor este unanim recunoscuta in literatura de specialitate, atat din punct de vedere practic cat si teoretic, conceptia dominanta fiind aceea ca obligatiile constituie baza intregii constructii a stiintei dreptului, alcatuind temeiul vietii juridice. [3 L. Pop, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Trata, Editia , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 9.] Datorita faptului ca materia obligatiilor este partea din dreptul civil in care ratiunea abstracta si consideratiile teoretice joaca cel mai mare rol, continutul Teoriei generale a obligatiilor are un caracter de permanenta pe care nu-l poseda celelalte discipline juridice, al caror continut s-a dovedit mai receptiv la vicisitudinile istorice. [4 Radu I. Motica, Teoria Generala a obligatiilor. Curs universitar, Editura Universitas Timisiensis, Timisoara, 2002, p. 6. ]

Multe din institutiile dreptului roman slefuite pana aproape de perfectiune au transgresat societatea civila care le-a nastere si ne servesc in continuare drept mijloace eficiente de reglementare a raporturilor noastre juridice. În aceasta ordine de idei, institutiei obligatiei ii revine un rol privilegiat deoarece romanii au reusit sa structureze o reglementare clasica pentru obligatiile izvorate din productia de marfuri.

Astfel, Gaius clasifica printre res incorporales, dupa mostenire si servitute, obligatia – jus obligationis, pe care noi o numim „drept personal”, in opozitie cu dreptul real sau cu cel de creanta. Institutiile lui Iustinian contineau o definitie a obligatiei care a ramas clasica, perfect valabila si in zilele noastre: „Obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstrungimur alicuius solvandae rei, secundum nostrae civitatius iura” – adica obligatia este o legatura de drept prin care suntem siliti a plati ceva conform dreptului cetatii noastre.

O alta celebra definitie este intalnita intr-un text de Paul, in Digeste, unde obligatia este opusa drepturilor reale precizandu-i-se obiectele: „Obligationum substantia non in eo consistit, ut aliquod corpus nostrum aut servitutem nostram faciat, sed ut alium nobis adstrengitat ad dondum aliquid vel faciendum vel prestandum” – adica esenta obligatiei nu consta in dobandirea pentru noi a unui lucru sau a unei servituti, ci in a-l constrange pe altul fata de noi la a transfera (a da) ceva sau la a indeplini o prestatie. [5 Vasile Popa, Sistemul juridic al cetatii Roma, Editura Presa Universitara Romana, Timisoara, 2001, p. 400.]

Asa dupa cum am aratat deja, actorii raportului obligational sunt creditorul si debitorul. Acesti termeni nu au fost cunoscuti inca de la origine, multa vreme atat creditorul cat si debitorul fiind desemnati prin termenul de reus (parte in proces). Notiunea de creditor provine de la credo, care inseamna a da bani cu imprumut, insa cu timpul a fost folosit pentru a desemna situatia tuturor persoanelor carora li se datora ceva. Un element esential al obligatiei este constrangerea, adica putinta recunoscuta creditorului de a-l sili pe debitor sa execute obligatia asumata. La inceput constrangerea s-a aplicat in primul rand persoanei debitorului, mergand pana la posibilitatea vinderii lui ca sclav, pentru ca mai tarziu executarea silita sa se intinda indeosebi asupra bunurilor debitorului. Prestatiunea debitorului poate consta dintr-un act pozitiv sau dintr-o dastentatiune, asa dupa cum arata Paul, spunand ca obligatia consta in dare, facere, praestare. Dare inseamna stramutarea unei proprietati sau constituirea unei servituti civile. Facere inseamna orice alta prestatie fie cu caracter pozitiv, cum ar fi un serviciu, fie cu caracter negativ, cum ar fi obligatia de a ma abtine de la o tulburare, incheiata prin cautio de non amplius turbando. Notiunea de praestera desemneaza raspunderea pentru unele modificari ivite in timpul actiunii obligatiei, ca in cazul raspunderii pentru dol, culpa, daune-interese.

Rezumand, elementele notiunii clasice de obligatie sunt:

a) subiecte: cel activ sau creditor sau reus credendi si cel pasiv, debitor sau reus debend.