Pagina documente » Istorie, Arte, Teologie » Plugul, unealta de capatai a taranului in evul mediu

Cuprins

lucrare-licenta-plugul-unealta-de-capatai-a-taranului-in-evul-mediu
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-plugul-unealta-de-capatai-a-taranului-in-evul-mediu


Extras din document

Cuprins
Introducere
Istoriografia uneltelor de arat in Romania
1.1 Perspectiva tehnologica
1.2 Perspectiva dinspre istoria artei.
1.3 Perspectiva dinspre istoria mentalitatilor
Catalog de imagini
Concluzii

Alte date

?Introducere

Lucrarea de fata care nu are pretentia de a fi exhaustiva, abordeaza in cuprinsul ei un segment din viata taranului roman, obiectivata in jurul uneltei de care si-a legat multe sperante in existenta lui cotidiana – plugul – vine sa arate legaturile nevazute ce s-au tesut intre el si unealta in decursul veacurilor. Discutia cu privire la aceasta unealta se circumscrie unei perioade de trei secole, nu intamplator deoareceperioada secolelor XVI- XIX este cea mai prolifica din perspectiva reprezentarii acestei unelte, in cadre de o structura materiala foarte diversificata – de la reprezentari picturale pana la reprezentari sculpturale incizate pe fatada caselor. Necesitatea unei astfel de abordari survine deoarece problema acestei unelte a fost abordata in literatura de specialitate mai mult din perspectiva tehnologica, unde de altfel a fost epuizata, dar din perspectiva picturala si mentala ea a fost doar tangential abordata.

Lucrarea este structurata pe doua capitole, in primul capitol se abordeaza “ plugul” din trei perspective: prima perspectiva este cea tehnologica unde se urmareste descrierea celor mai elocvente tipuri de plug – respectiv “plugul de ses” si “plugul pe doua brazde” – unde se defineste cadrul uneltei cu elementele componente si evolutia sa in timp pana la finele secolului al XIX-lea. In cadrul segmentului de arta se are in vedere o radiografiere a perioadei sub aspectul curentelor picturale intalnite si descrierea scenelor din “ judecata de apoi” unde alaturi de multe alte scene de tortura este prezenta si cea a plugului, pentru ca in subcapitolul din perspectiva istoriei mentalitatilor sa se reliefeze impactul pe care il inregistreaza in randul populatiei romanesti.

Aportul in cadrul acestei problematici abordate il constitue capitolul doi in care imaginile sunt interpretate din punct de vedere al uzantei lor tehnologice.

Istoriografia uneltelor de arat in Romania

1.1 Perspectiva tehnologica

In contactul multimilenari civilizatii agrare romanesti, unealta primordiala fara de care astazi, nu s-ar mai putea concepe o agricultura moderna este plugul. In cele ce urmeaza vom incerca sa urmarim evolutia sa in plan tehnologic de la formele sale incipiente cunoscute de omenire la cumpana dintre milenii si pana la zorii epocii moderne, cand se pun bazele unei agriculturi de profil intensiv.

Literatura de specialitate a acordat acestui segment, in secolul trecut numeroase lucrari, de o inalta tinuta stiintifica care urmarea sa determine locul si momentul aparitiei formelor primare de plug la nivelul continentului european. Acest obiectiv nu a putu fi atins in totalitate, insa cert este ca in problema avuta in vedere si-au adus aportul si o serie de alte domenii conexe istoriei: arheologia, lingvistica, etnografia, etc.

Pe plan national problema a fost abordata initial din unghiul cercetarilor de natura lingvistica, continuand apoi cu cele de factura arheologica. Cele dintai unelte de arat se caracterizeaza prin simplismul lor; arheologic ele sunt mai putin documentate dat fiind materialul perisabil ( lemnul ) din care erau confectionate. In urma unei evolutii indelungate, petrecute in agricultura din Asia, Africa si Europa se ajunge la o unealta de arat de forma cracanei- ramoc. Confectionata din lemn si os, aceasta unealta permitea trasarea unei urme continue in pamant, de-a lungul caruia erau aruncate apoi semintele.

In perioada geto-dacica, pana la cucerirea romana, s-au inregistrat progrese sub aspect tehnic, in cadrul acestei unelte mai sus mentionate, partea lucratoare fiind inzestrata printr-un brazdar de fier. Randamentul superior al uneltei constituia inainte de toate, un bun castigat pentru agricultura. In acelasi timp aceasta inventie a deschis noi posibilitati de evolutie a instrumentelor de arat ( morfologic, functional ) oferind o mai mare rezistenta uneltei. Originea brazdarului de fier la geto-daci, daca se admite ca este un element de imprumut, se pare ca trebuie sa fie cautata lumea elenistica de unde a putut patrunde direct, prin intermediul colonistilor greci, sau prin filiera tracica. El a fost apoi confectionat intr-o maniera propie ajungandu-se la un tip de brazdar caracteristic uneltei de arat utilizata de geto-daci. Acesta avea forma unei bare de fier aplatizate, care se termina printr-un varf triunghiular, de forma unei linguri strabatute de o nervura mediana care ii dadea rezistenta. La capatul opus al brazdarului se afla un carlig in vederea fixarii pe corpul de lemn al uneltei.

Acest tip de brazdar de fier este circumscris doar ariei populate de traco-daci. El se deosebeste de brazdarul de fier de tip celtic sau roman prin dimensiuni, forma, mod de fixare in cadrul de lemn al uneltei, randament, etc. De aceea el a fost denumit pe drept cuvant de catre cercetatorii culturii materiale noastre vechi, brazdar de fier de tip dacic si reprezinta aportul geto-dacilor la evolutia uneltelor de arat [1 N. Edroiu, Despre apartiria plugului in tarile romane, in, “Terra Nostra”, seria Unelte, instrumente si masini agricole, II, Clij, 1971, p 104- 105].

Instrumentul de arat folosit de geto-daci avea un cadru simplu, cu grindei curbat, in care se prindea uneori cutitul de fier, menit sa despice pamantul. Prin analiza brazdarelor de fier dacice reiese ca bara de forma prelungita, terminata printr-un carlig de fixare, formeaza un unghi obtuz fata de triunghiul prevazut cu cele doua parti lucratoare. Acest fapt tehnic ar putea argumenta o unealta de arat fara ploz la care brazdarul e fixat pe un colt de lemn care nu aluneca pe fundul brazdei, intreaga unealta sprijinindu-se in acest caz pe varful triunghiular al brazdarului aflat in lucru. Acest instrument frangea brazda in doua in timpul lucrului, dupa ce o taia si o desprindea simultan cu ambele parti taietoare. Nu se realiza decat o rasturnare partiala si in ambele laturi ale brazdarului, pamantul intors amestecandu-se cu cel neintors. Calitatea acestei prelucrari a pamantului era mediocra dar aflata la nivelul tehnicii agricole a epocii.

Urmatoarea epoca in cursul ascendent al istoriei, este aceea a stapanirii romane. Brazdarul roman nu prezenta unelte caracteristice noi. Avand o latime mai mare la partea direct lucratoare decat la brazdarul dacic, desfacea o brazda mai mare si deci dadea un randament superior fata de cel al uneltelor de arat de pana atunci. Si in cazul acestui brazdar, ca si in acelui dacic, fixarea sa nu se realiza pe ploz pentru ca acest element al uneltei nu era inca cunoscut. Insa cea mai perfectionata unealta de arat din antichitate a fost aratul roman. Apartinand uneltelor de tipul celor cu plaz, aratul prin dimensiunile lui mai solide, realiza o prelucrare mai buna a pamantului, in randament sporit prin trasarea unei brazde mai late. Informatiile oferite de reprezentarile iconografice si insemnarile autorilor antici au argumentat inovatiile aduse uneltei de arat odata cu aratul roman. Aparitia oistii si a rotilelor, care usurau inaintarea uneltei pe timpul lucrului si ii dadea o stabilitate mai mare au determinat modificarea structurii noii unelte de arat. O alta inovatie o constitue atasarea la talpa aratului, lateral, imediat inapoia brazdarului, a doua piese de lemn, care veneau sa usureze rasturnarea de ambele parti ale pamantului despicat si desprins de sol de catre cutit si brazdar. Numite de catre autorii antici aureas, tabellae, tabullae [2 Ibidem, p 108.] aceste doua piese au avut rolul unor mici cormane si deschideau noi posibilitati de evolutie a uneltelor de arat.

Se impune sa facem precizarea ca aratrul este un instrument ale carui parti principale sunt confectionate si dispuse simetric. Axa de tractiune si rezistenta coincide cu axa grindeiului consecinta functionala a acestui fapt este o aratura care imparte brazada in doua [3 Barbu Stefanescu, Tehnica agricola si ritm de munca in gospodaria taraneasca din Crisana, (secolul al XVIII- lea si inceputul secolului al XIX-lea ), II, Fundatia culturala “ Cele trei Crisuri “, Oradea, 1995, (in contiunare B. Stefanescu, Tehnica agricola…), p 72.]. Aratura aratului trebuie repetata de o maniea perpendiculara, executandu-se asa numitele araturi incrucisate ce reclama existenta unor campuri nearate, tinzand spre forma de patrat. Drumul de la aratul la plug s-a facut intr-o perioada de timp mai indelungata si pe o zona agricola mai intinsa. In spatiul carpato-danubian, aceasta trecere de la aratul la plug instrumental din urma fiind prin excelenta asimetric s-a facut prin plugul simetric cu cormana schimbatoare. Astfel putem spune ca plugul coboara din instrumentul de arat care l-a precedat, numit aratul. Ambele sunt unelte cu ploz, fiind de obicei inzestrate cu fier lung sau cutit si rotite si apartin categoriei de unelte cvadrilatere.

Plugul s-a desprins de aratru in momentul in care i s-a adaugat cormana, element care a modificat operatia agricola: brazda nu mai era franta in doua si trasa urme apropiate una de cealalta, si rasturnata, intoarsa.

Momentul separarii plugului de aratra nu poate fi emis precis, deoarece ce doua unelte au continuat sa coexiste si dupa descoperirea cormanei. Elementul de compozitie al cormanei fiind lemnul, material usor perisolubil nu permite o datare documentara general realabila [4 N. Edroiu, op. cit., p 109.]. Mai mult, ea nu apare nici in unele reprezentari iconografice de mai tarziu, alaturi de celelalte parti componente ale uneltei, cand existenta ei este dovedita de alte categorii de izvoare. Cercetarile arheologice, pe brazdarele descoperite, indica secolele IX- XI ca perioada de afirmare a plugului cu brazdar simetric, fiind considerate ca indicii, uzura accentuata a brezei drepte a brazdarelor. Acest fapt indica trasarea de brazde mai mult de parte dreapta, unde mai tarziu cormana va fi fixata in cazul plugului cu brazdar simetric.

Pentru perioada care insumeaza etapele mijlocie si dezvoltata a evului- mediu relatiile de productie au deprins intr-o mare masura de factorii de mediu si de specificul fiecarei zone in parte. Trebuie sa se ia in considerare nivelul tehnic al inventarul agricol mai scazut, stadiul mai inapoiat de exploatare al solului si de lipsa unor soiuri de cereale cu mare putere de reproducere [5 Idem si P. Gyulai, Evolutia plugului in tarile romane in epoca feudala, in, “Arta Musei Napocensis”, II, 1965, p 308.]. In ordinea cronologica a dezvoltarii sale, plugul cu brazdar simetric si corman schimbator este descendentul direct al aratului roman. Cunoscut in terminologia populara “ plug de coasta”, “plug pe doua brazde “ sau “ plug reversibil “ este unealta specializata in executarea araturilor pe terenurile in panta, de-a lungul curbelor de nivel, cu toate avantajele ce decurg de aici: rasturnarea in aceasi parte a brazdei care in timp atenueaza panta terenului, contribuind la formare undei terase, ce tindea sa de-a terenului arat o forma cat mai apropiata de orizontala [6 B. Stefanescu, Tehnica agricola…, p 79.]. A fost se pare dupa specificul geomorfologic al Transilvaniei cel mai raspandit plug al acestei perioade de secole XVI- XIX, dupa cum reiese si din recomandarile unor invatati ai secolului al XVIII- lea.

Gheorghe Sincai il numeste plugul “cel schimbatoriu”, avand “ grindeiul oblic , cormanul schimbator, custura lipita de barsa si cu carlig, ca sa poate agata carligul cormanului de dansa si fierul cel lung de schimba prin ghindete “. cu acest plug se arau terenurile in pante “caci coastele nu se ara in sus, caci foarte cu anevoie ar fi insus a se ara, si numai in jos de vale intru o brazda si de unde acest folos se ara, ca coastele arandu-se de mai multe ori la vale scad si se prefac in mai roditoare” [7 Idem (cord.), A. Chiriac, I. Goman, S. Nistor, Agricultura, mestesug si comert la locuitorii zonei Beiusului in secolele XVIII- XX, editura Universitatii din Oradea, 2001, p 73.].

Acest plug a fost recomandat si de Grigore Obradovici romanilor banateni, pentru calitatile sale cu toate ca in epoca existau pluguri mai perfectionate de care autorul avea cunostinta: “ cu adevarat iasta ca au scornit multi scriitori si invatati in economie, dupa fantezia si economia lo, chilime moduri de pluguri , insa eu dupa mintea si socotinta mea, nu am aflat nici un chip de plug, pana acum care ar fi mai bun pentru pamanturile noastre, pentru coaste si pentru dealuri, decat acela la care carma asa de facuta si pusa, ca sa se poate muta inaintea aripii cei drepte a fierului celui lat; cu acest feali de plug poate omul dupa cum e va fi voia, adanc sau scund ara si poate inca mai vartos la coaste brazdele tot la oparte intoarce, numai de va schimba carma de o latura la alta cand gode intoarce intoarce plugul” [8 B. Stefanescu, Datele de interes etnografic in lucrarea lui Gh. Sinca “ Povatuire catre economia de camp “, in “ Biharea “, VII- VIII, Oradea, 1979 –1980, p 17.].

Este o unealta usor de manevrat dupa cum reiese din scrierile anterioare, avand caracteristici aparte in raport cu plugul cu corman fix. Pentru ca brazda sa fie rasturnata in aceasi parte, spre baza pantei, tileaga sau rotilele au in acest caz rotile egale, pentru ca fiecare ajunge alternativ pe brazda. Grindeiul este totdeauna drept si pe el se afla la capatul de sprijin pe patul tilegii mai multe gauri prin care poate fi reglata adancimea brazdei; uneori in partea inferioara a grindeiului se afla un orificiu in care este fixata coada unui ciocan de lemn ce serveste la baterea penelor pe o parte si de alta a cutitului a carui pozitie, la fiecare capat al locului de arat, trebuie corelata cu pozitia schimbata a cormanului.

La forma sa cea mai frecventa coarnele sunt formate dintr-o singura piesa bifurcata. Grindeiul se fixeaza in axul partii comune a coarnelor, in unele cazuri fixarea grindeiului este facut intr-un locas mai larg ce permite baterea unor pene prin care se regleaza adancimea brazdei [9 Idem, Ttehnica agricola…, p 80- 81.]. Barsa este puternica, ferecata pe muchia anterioara, fiind prevazuta cu o opritoare pentru a usura fixarea cormanului, a carui pozitie este modificata in paralel cu cea a fierului lung la fiecare capat al locului de arat.

Fierul cel lat, simetric de forma unui triunghi isoscel, este fixat la capatul plazului intotdeauna dintr-o singura bucata, nemaiavand ca in cazul plugul asimetric nici o alta ancorare in grindei. Datorita adegvarii la conditiile de sol si relief ale zonelor colinare si montane, acest tip de plug sa folosit pana aproape in zilele noastre. Folosirea sa a avut drept rezultat aparitia unui microrelief antropic, care urca pana la altitudini de 1200- 1400 m.

Al doilea tip de plug, cu brazdare asimetric si corman fix, este plugul propiu-zis cunoscut in epoca “ plug de ses” sau “ plug pe o brazda “. determinarea tipului sau este oferita de dispunearea celor patru parti ce formeaza cadrul instrumentului ( grindei, talpa, coarne, barsa ), daca sunt in acelasi ax este simetric, si invers asimtetric. Grindeiul reprezinta piesa de suport si in acelasi timp principala piesa de tractiune a instrumentului. Poate fi drept sau curbat spre capatul care se spijina pe tileaga, capatul posterior se incastreaza in cornul din dreapta. Plazul sau talpa este de forma continua sau bifurcata, si-n ea se fixeaza capetele coarnelor si brazdarul. Barsa asigura legatura intre grindei si plaz, conferind soliditate si rezistenta ansamblului. Coarnele iau parte la transmiterea fortei de tractiune spre partile lucratoare. Ele transmit forta umana care actioneaza in jos, cu scopul mentinerii uneltei in brazda. Brazdarul de forma unui triunghi dreptunghic este fixat pe talpa printr-un manson si totodata si printr-o tija metalica de grindei. Fierul lung in acest caz este fix si are rolul de a sectiona brazda pe verticala. Cormanul din lemn de forma dreptunghiulara are rolul de a rasturna brazda desprinsa de brazdar. Este montat in unghi ascutit fata de grindei si talpa plugului. [10 N. Edroiu, P. Gyulai, op.cit., p 311- 312.]0

Aratura cu acest plug se poate executa in doua feluri “ in varf “sau “ la mijloc”, cand rasturnarea brazdei se face spre axa longitudinala a terenului. Ea are ca efect ridicarea si inaltarea terenului arat spre centru si buna individualizare a razoarelor. Cel de al doilea tip de aratura este cea “ in laturi “ sau “ la razoare” cand brazda este rasturnata spre exteriorul locului de arat, situatie in care brazda are tendinta de a se aplatiza. Exista tot in cadrul acestui tip de plug unele de folosinta obsteasca, care sunt realizate la o scara mai mare , necesand o forta de tractiune superioara celor obisnuite. Acestea erau folosite in hotarnicirea loturilor din propietatile satesti si la drenarea apelor din luncile inundate. [11 Kos Karoly, “Plugul satului “ din colectiile Muzeului etnografic al Transilvaniei, in “ Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei”, 19578- 1958, p 298.]1

Este de remarcat faptul, ca pana la finele secolului al XVIII-lea elementele care constituiau cadrul uneltei, sunt prin excelenta realizate din lemn, doar cu incepere secolului urmator prin cresterea productiei de extragere a minereurilor metalifere, ca urmare a cererii tot mai sporite a pietei, dar mai ales a incercarilor tot mai numeroase de perfectionare a uneltelor, se vor inregistra modificari in ce priveste strcutra uneltei. Aceasta va fi realizata din metal pentru a conferi o rezistenta mai mare in timp si se va realiza manufacturi ce isi aveau sediul in oras. Specificul acestor manufacturi este diferit de cel mobiliar pentru ca ele reuseau sa unelasca in incinta lor un numar mai mare de mesteri specializati pe diverse domenii de activitate. Aceste manufacturi cu trecerea timpului vor trece la confectionarea de unelte aduse din import, pentru ca intr-o faza superioara de evolutie sa le aduca imbunatatiri. [12 P. Gyulai, Despre inceputurile fabricarii masinilor agricole la Cluj, ( secol XVIII- XIX ), in “Studia Universitatis Babes- Bolyai “, seria Historia, XIII, 1968, fasc 2, p 90. ]2 Astfel de ateliere au functionat la Arad, Sibiu si Cluj [13 Kovacs I., Aparitita primelor masini agricole perdectionate in Transilvania, in “ Acta Musei Napocensis “, I, 1964, p 378.]3, in Moldova la Iasi. In a doua jumatate a secolului al XIX- lea, ca urmare a desfiintarii iobagiei, a statuarii in agricultura a unor relatii noi de productie, rezultat firesc al transformarilor caracteristice epocii moderne, vor creste cererile pe piata de masini si unelte perfectionate. Atelierele de pe plan national vor reusi cu mari eforturi sa satisfaca cererile pietei, dat fiind faptul ca se aflau intr-o concurenta neloiala, cu “ reprezentatele “ straine [14 P. Gyulai, op. cit., p 100.]4 care aveau o forta de productie net superioara, in acest caz intermedierea cu unelte fiind preluata de negustori si angrositsti .