Pagina documente » Recente » Politica de tratare si combatere a consumului de droguri in Romania

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I: DELIMIT?RI CONCEPTUALE PRIVIND DROGURILE 3
1.1. Istoricul drogurilor, clasificarea drogurilor ?i consecin?ele consumului de droguri 3
1.2. Accep?iunile termenilor de drog, toleran??, obi?nuin??, toxicomanie, dependen??, utilizare nociv? ?i sevraj 7
1.3. Profilul de personalitate al toxicomanului 13
1.4. Droguri licite ?i droguri ilicite. Analiza comparat? a fenomenului de consum licit ?i consum ilicit de droguri 15
1.5 Cauze si modalitati de prevenire 17
CAPITOLUL 2: POLITICA DE COMBATERE A CONSUMULUI DE DROGURI 22
3.1. Necesitatea prevenirii ?i combaterii traficului ?i consumului ilicit de droguri 22
3.2. Tratamentul juridic al stupefiantelor ?i al substan?elor psihotrope ?n lumina conven?iilor interna?ionale ?n legisla?ia ??rilor Uniunii Europene ?i a altor state 24
3.2.1. Tendin?a consumului de droguri ?n lume 24
3.2.2. Analiza comparativa: politici privind traficul si consumul de droguri in lume 31
3.3. Caracterizarea politicii penale de lupt? ?mpotriva drogurilor 33
3.4. Tratamentul juridic al infrac?iunilor privind combaterea traficului ?i consumului ilicit de droguri 38
3.5. Strategia Nationala Antidrog (2005-2012) 42
CAPITOLUL 3 : CERCETARE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI IN RANDUL ADOLESCENTILOR IN ROMANIA 44
3.1. Obiectivele realiz?rii studiului 44
3.2. Metodologia realiz?rii studiului 44
3.3. Ipotezele studiului: 47
3.4. E?antionarea 48
3.5. Cotarea ?i cuantificarea datelor 48
3.6. Prelucrarea statistic? a datelor 50
3.7. Interpretarea rezultatelor 53
3.8. Concluzii 71
PROPUNERI ?I RECOMAND?RI 73
BIBLIOGRAFIE 74
ANEXE 76

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

Traim intr-o societate care se schimba din ce in ce mai repede. Nu mai avem timp sa ne cunoastem pe noi insine pentru ca trebuie sa indeplinim obligatii care de multe ori ne depasesc capacitatile. Acest lucru este cel mai evident la adolescenti si la tineri, care in plin proces de maturizare, trebuie sa-si formeze personalitatea, intr-o lume fara repere si fara modele, dar, cu cerinte din ce in ce mai complexe. Pe cale de consecinta, refugiul este grupul de prieteni unde autoritatea parintilor si cea a profesorilor nu se manifesta, iar, in anumite cazuri, printre alte „activitati” consuma alcool sau droguri. Consecintele sunt evidente si extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese in urma conducerii sub influenta drogurilor, agresiuni fizice in incinta scolii sau in afara ei, scaderea performantelor scolare, etc.

Motivele pentru care tinerii consuma droguri sunt diverse de la curiozitatea specifica varstei, dorinta de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea grupului de prieteni, modele din familie sau pur si simplu placerea de a consuma aceste substante.

Este dificil de a gasi remediul situatiei. Cele mai eficiente strategii includ mesaje care sensibilizeaza individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori familia, aceste strategii, includ campanii mass-media.Publicitatea prin televiziune joaca un rol foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare si totodata si cel mai eficient.

Cercetarea de fata isi propune sa studieze motivele pentru care tinerii consuma droguri si sa identifice legatura intre structura motivationala a personalitatii consumatorilor, stima de sine si anxietatea. Avem in vedere deasemenea diferentele ce pot sa apara intre tinerii din mediul urban si cei din mediul rural.

Orice cercetare are limitele ei si aceasta nu face exceptie. Dintre limite amintim: nu se poate afirma ca structura motivationala a personalitatii, stima de sine, anxietatea sunt singurele variabile care detemina consumul de droguri. Pe langa acestea pot sa intervina factori externi cum ar fi mass-media prin intermediul publicitatii sau a clipurilor muzicale cu mesaje pro-consum. Nu este de neglijat nici rolul factorilor inhibitori ai comportamentului de consum.

Concluzionam ca este necesara o atenta monitorizare a consumului de droguri pentru ca acest fenomen ia din ce in ce mai multa amploare in Romania.

CAPITOLUL I: DELIMIT?RI CONCEPTUALE PRIVIND DROGURILE

1.1. Istoricul drogurilor, clasificarea drogurilor si consecintele consumului de droguri

Astazi nu mai poate fi ignorata trista realitate reprezentata de faptul ca, in toata lumea, se constata o perfectionare deosebita si o “profesionalizare” a mediilor criminale implicate in traficul de droguri, pe fondul unei pronuntate consolidari a structurilor de tip mafiot. Prin amploarea si dimensiunile lui, acest gen de trafic se manifesta ca un fenomen la scara planetara si la ora actuala, imbraca fara dubiu haina crimei organizate transnationale [1 Raportul National privind Situatia Drogurilor 2007, ANA, 2008, http://www.ana.gov.ro/rom/upl/RN_rom_07.pdf].

Exista numeroase referiri [2 http://www.ana.gov.ro/rom/studii.htm], izvoare scrise sau traditii orale care atesta rolul drogurilor in viata oamenilor inca de la inceputul istoriei. Oamenii, din timpuri imemoriale (unii cercetatori indica pliocenul), au constatat ca unele plante si minerale au proprietati ce pot inlatura diferite dureri, pot vindeca anumite afectiuni, totodata pot provoca unele senzatii placute sau stranii, deformand trecerea timpului, perceptia sunetelor si culorilor [3 http://www.metalhead.ro/o_istorie_a_drogurilor-aid45898-l1].

Dorinta autoritatilor de pretutindeni de a se opune consumarii abuzive a drogurilor nu dateaza din secolul trecut, asa cum s-a acreditat gresit ideea. Începuturile contracararii acestui fenomen daunator din punct de vedere social pot fi observate cu cateva veacuri bune in urma, ceea ce echivaleaza cu o timpurie si necesara stabilire a caracterului nociv al acestor substante si produse.

Trebuie subliniat faptul ca obarsia drogului este, deci, contemporana cu cea a nasterii practicilor mistico-religioase, cu aparitia primelor altare de cult din temple, ele constituind o parte intrinseca a culturii religioase la multe popoare, inspirand uneori, ritualuri ciudate, exotice, la care s-a facut apel vreme indelungata. Acordand drogurilor esenta divina, omul credea ca, prin consumarea lor, poate accede in lumea zeitatilor responsabile de viata si sanatatea sa.

MACUL poate fi caracterizat fara gres ca un adevarat IANUS vegetal, el imbinand proprietatile de o exceptionala valoare cu cele malefice. El este o foarte veche cunostinta a omenirii, dar de cand, nu ne poate spune insa cu exactitate nimeni [4 Abraham P. (coordonator) – Dictionar de droguri, toxicomanii si dependente, Editura Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2005].

În ordinea mentionarii lor, cele mai vechi atestari referitoare la stupefiante sunt facute in tablitele sumerienilor din Mesopotamia, in urma cu circa 7000 de ani. Ele au vizat macul din care se produce opiul si derivatele sale. Ca preparat medicinal, opiul a fost mentionat de Scriponius Largus in anul 46 i.H [5 Griffith Edwards – Drogurile: o tentatie ucigasa (traducere de Octav Ciuca), Editura Paralela 45,

Pitesti, 2006, p. 110].

Dezvaluindu-si de foarte timpuriu calitatile terapeutice deosebite, opiul a capatat o importanta tot mai mare in practica medicala, in toate timpurile si la toate popoarele care il cunosc, interesul terapeutic pentru aceasta substanta pastrandu-se aproape nestirbit pana azi.

În 1804 chimistul J. Sequine [6 ibidem], un ofiter din armata napoleoniana, si farmacistul F. Serturner, in 1805, vor izola din opiu MORFINA. În 1817 R.J.Robiquet va izola NARCOTINA si tot el va fi cel ce reuseste sa extraga CODEINA. În 1828, firma MERCKS, cu sediul la Darmstadt, trece la fabricarea morfinei, iar in 1948, G. Fr. Merck izoleaza PAPAVERINA.

În 1897, chimistul german H. Dreser descopera HEROINA, el fiind convins ca a gasit, in sfarsit leacul impotriva tuberculozei, boala care facea ravagii la acel final de secol. Dar heroina va fi, dintre toate drogurile cunoscute pana in prezent, cea care da nastere cu cea mai mare usurinta toxicomaniei, euforia extrem de rapida si intensa pe care o provoaca facand-o in ochii consumatorilor de pe toate continentele cel mai apreciat derivat al morfinei; in plus, se obtine cu eforturi relativ mici, prin acetilarea morfinei.

HASISUL este un alt tip de drog folosit din vechime, produs al plantei Cannabis Sativa L., cunoscuta mai ales sub denumirea de canepa indiana. Drumul hasisului este redat in legendele orientale, fiind descris drept o substanta halucinanta si euforica.

Astazi, cannabisul, cu varietatile si numeroasele sale produse si subproduse este utilizat pe toata suprafata globului pamantesc in mod curent. Potrivit documentelor publicate de ONU, milioane si milioane de fiinte umane, inca de acum patru sau chiar cinci mii de ani, fumeaza, prizeaza, amesteca aceste substante cu diverse bauturi.

Prima referinta cu privire la folosirea MARIJUANEI dateaza din anul 2737 i. H. si apartine imparatului chinez Shen Nung, care recomanda folosirea drogului pentru tratarea reumatismului, malariei si constipatiei.

Un alt producator natural de droguri este COCAIERUL, un arbust cu frunze perene (Erytroxylan coca) ce creste in vestul Americii de Sud, frunzele sale fiind masticate, de multe secole, in anumite regiuni ale Americii Latine, in special de locuitorii muntilor si ai platourilor inalte. Cocaina cunoaste astazi, din punctul de vedere al abuzului, o raspandire extraordinara, depasind cu mult aria geografica traditionala, cucerind Europa, Orientul Mijlociu, Asia. Mai mult, cocaierul a fost aclimatizat in Arhipelagul indonezian, in Sri Lanka, Hawaii.

LSD, care a fost sintetizat in 1938, iar efectele sale nocive constatate peste 5 ani, adica in 1943, cand A. Hofman ii descopera proprietatile psihotrope pe propria sa piele, are si el o istorie bogata in referiri fiind responsabil de numeroase victime.

Drogurile apar mereu, precum ciupercile. Un nou drog, denumit ICE, obtinut din METAMFETAMIN?, de curand sosit pe piata ilicita din Hawaii, are efecte mai intense si de o durata mai lunga decat ale crack-ului, creand 14 ore de paranoia, violenta si halucinatii insa cu un pret mai mare decat al celui din urma.

În esenta, folosirea drogurilor, indiferent de tipul lor, a avut ca scop activitati religioase sau rituale [7 Rascanu Ruxandra, Zivari Mirela – Psihologie si psihopatologie in dependenta de drog, Editura Ars Docendi,Bucuresti, 2002, pag. 1].

Mai tarziu, factorul placere a capatat un rol hotarator in aceasta privinta, in timp ce practicarea cultului a disparut cu totul.

Aparent, regiunea Extremului Orient a fost cea mai afectata de abuzul de opiu, deoarece la mijlocul sec. XIX aici avusese loc razboiul opiului care viza deschiderea pietelor chinezesti comertului cu opiu, provenit din India britanica. În timpul razboiului american de secesiune (1861–1865) consumul de morfina derivat din opiu crescuse in mod ingrijorator, iar in 1900 si-a facut aparitia si heroina.

Acestea sunt imprejurarile in care are loc prima tentativa de constituire a unui control international al stupefiantelor. Prima conferinta internationala privind stupefiantele are loc in anul 1900 la Shanghai, din initiativa Guvernului Statelor Unite. La aceasta au participat state, prilej cu care au fost adoptate 9 rezolutii privind diverse aspecte din problema opiului.

Romania s-a preocupat in mod constant pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin semnarea Conventiilor internationale privind drogurile, lucru ce se poate constata prin succesiunea actelor normative in materie. Astfel, Decretul nr. 1578, din 21 iunie 1928, reda prevederile Conventiei internationale de la Geneva din 19 februarie 1925 si ale Protocolului anexa. La redactarea textului art. 312 din Codul penal al Romaniei, abrogat prin aparitia Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri – s-a tinut seama si de prevederile Conventiei internationale privind opiul din 19 februarie 1925 si ale Conventiei de la Geneva din 13 iulie 1931, privitoare la limitarea fabricarii si distribuirii stupefiantelor.

Datorita faptului ca majoritatea substantelor incluse in clasa stupefiantelor sunt naturale, nu exista o nomenclatura sistematizata. Pe cale de consecinta, drogurile care dau aparenta si inselatoarea stare de extaz si in care individul e acoperit de mirajul voluptatii nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte. Acest fapt se datoreaza atat multitudinii acestor substante si deci caracteristicilor diferite ale gruparilor specifice, cat si dificultatilor de a corela gruparea chimica a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Drogurile reprezinta orice substanta straina de organismul uman si care, ajunsa in organism, produce modificari structurale si functionale ale acestuia. Drogul este o substanta psihotropa, actionand cu predilectie asupra sistemului nervos central ca stimulent (excitant) al acestuia sau ca sedativ al activitatii mentale. Drogurile au ajuns o problema de sanatate, atat pentru individul consumator, cat si pentru cei din jurul lui, adica o problema de sanatate publica prin tulburarile de comportament ale acestuia [8 Abraham P. (coordonator) – Dictionar de droguri, toxicomanii si dependente, Editura Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2005]. El devine asociabil, se izoleaza, poate fi violent, comite acte antisociale, se poate sinucide sau poate omori pe altii direct sau prin comiterea de accidente rutiere. Prima doza de drog, de regula, nu determina moartea individului, ci un fenomen mult mai grav, dependenta. Organismul se obisnuieste cu drogul, iar individul trebuie sa continue utilizarea lui in doze din ce in ce mai mari.

Substantele psihotrope cuprind: depresivele, halucinogenele, analgezicele, hipnoticele, stimulentele etc., iar consecintele consumarii acestora pot fi [9 Jenica Dragan, Aproape totul despre … droguri, Editura Militara, Bucuresti, 2004.]:

Depresivele micsoreaza activitatea sistemului nervos central (SNC) incetinind functiile vitale si reflexele. Ele calmeaza si totodata relaxeaza. În doze bine determinate, ele sunt utilizate in medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul.

Halucinogenele conduc la aparitia iluziilor senzoriale sau a halucinatiilor care stimuland functiile psihice, senzatie de forta, incredere in sine, iar la doze mai mari produc delir, panica, comportament agresiv si irational.

Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care o insotesc (anxietate, indispozitie).

Stimulentele sunt cele care stimuleaza SNC si intensifica activitatea creierului si a unor centrii nervosi din maduva spinarii.

Narcoticele provoaca o slabire fizica a organismului sau stari halucinogene, din punct de vedere psihic consumatorii sunt indiferenti fata de familie, slujba etc.

Pentru ingradirea si eradicarea flagelului toxicomaniei, pentru prevenirea efectelor nocive ale drogsploziei se impune prevenirea abuzului, dezintoxicarea consumatorilor si reinsertia lor sociala. În acest sens domnul Javier Perez de Cuellar, fostul secretar general al ONU declara: “drogurile ilicite, oriunde ar fi produse si consumate, contamineaza, corup si slabesc chiar tesutul social. În intreaga lume abuzurile crescute distrug nenumarate si pretioase vieti. Aceste probleme ranesc deja in mod profund toate regiunile lumii.” [10 Pop Octavian, Drogul si toxicomania, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti 2002].

Abuzul de droguri este contagios, iar drogul insusi este un factor de contaminare a celor din jur.

1.2. Acceptiunile termenilor de drog, toleranta, obisnuinta, toxicomanie, dependenta, utilizare nociva si sevraj

Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) arata ca “drogul este o substanta de sorginte vegetala, animala sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant”.

În Dictionarul Enciclopedic Roman, drogului i se confera aceeasi sorginte insa, destinatia este doar pentru “prepararea anumitor medicamente”.

În limbajul diurn al omului modern “drogul” este orice substanta susceptibila a da nastere toxicomaniei.

În Franta definitiile dictionarelor actuale fac referire la caracterul toxic al „drogurilor”

(Substante toxice, stupefiante) dupa „Le Grand Robert” si la dependenta pe care ele o implica (Substanta psihotropa naturala sau sintetica, care induce dorinta de a continua sa o consumi pentru a regasi senzatia de buna dispozitie pe care ea o creeaza), dupa „Le Grand Larousse Universel”.

Descoperim aceleasi elemente ale definitiei si in studii mai specializate. Dictionarul de droguri, de toxicomanii si de dependenta defineste drogul ca o „substanta psihoactiva implicand un consum abuziv, putand antrena manifestari de dependenta”. Conform studiului de referinta al autorilor Inaba si Cohen despre excitanti, calmante si halucinogene, poate fi considerat drog „orice substanta care antreneaza distorsiuni de functionare a sistemului nervos central”.

Acest efort de clarificare a conceptului de drog conduce deci la doua sensuri ale cuvantului.

Primul este foarte larg, de tip toxicologic, si corespunde ultimei definitii citate. Un mare numar de medicamente se gaseste astfel inclus printre droguri. Al doilea, mai restrans, este fondat pe notiunea de dependenta, termen, el insusi definit de comunitatea stiintifica internationala.