Pagina documente » Drept » Raspunderea carausului in contractul de transport de marfuri

Despre lucrare

lucrare-licenta-raspunderea-carausului-in-contractul-de-transport-de-marfuri
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-raspunderea-carausului-in-contractul-de-transport-de-marfuri


Cuprins

Cuprins
Capitolul - I - Consideratii generale cu privire la raspunderea
civila..1
1. Notiunea de raspundere civila.............1
2. Raspunderea civila contractuala...........2
3 Raspunderea civila delictuala - aspecte in dreptul transporturilor........5
Capitolul - II - Raspunderea carausului - raspunderea contractuala in dreptul transporturilor ...7
Sectiunea - 1 - Reglementare legala
1.1 Cadrul legal...........8
1.2 Cerintele raspunderii contractuale.....10
1.3 Durata raspunderii14
1.4 Raspunderea carausului pentru fapta altuia.......16
Sectiunea - 2 - Exonerarea de raspundere a carausului
2.1 Cauzele legale de exonerare de raspundere.......18
2.2 Clauze conventionale...........20
Sectiunea - 3 - Regimul despagubirilor in dreptul transporturilor
3.1 Evaluarea judiciara..............24
3.2 Evaluarea legala...25
3.3 Evaluarea conventionala.....26
Sectiunea - 4 - Reclamatia administrativa si actiunea in justitie
Capitolul - III - Particularitati si modalitati de manifestare a raspunderii carausului in contractul de transport de marfuri
Sectiunea - 1 - Aspecte generale..34
Sectiunea - 2 - Raspunderea carausului in transporturile feroviare.....36
Sectiunea - 3 - Raspunderea carausului in transporturile rutiere..........42
Sectiunea - 4 - Raspunderea carausului in transporturile aeriene..........45
Sectiunea - 5 - Raspunderea carausului in transporturile maritime.....47
Sectiunea - 6 - Raspunderea carausului in transporturile succesive si combinate...........51
Bibliografie.......79
2

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

R?SPUNDEREA C?RAUSULUI ÎN CONTRACTUL DE TRANSPORT DE M?RFURI

CAPITOLUL-1- CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA R?SPUNDEREA CIVIL?

SECTIUNEA -1- NOTIUNEA DE R?SPUNDERE CIVIL?

În abordarea temei ce vizeaza raspunderea carausului in temeiul contractului de transport de marfuri, este absolut necesar sa pornim de la definirea notiunii de raspundere civila si de la localizarea ei in sfera raspunderii sociale.

Codul Civil, in articolele 998-1000, sintetizeaza un principiu care corespunde pe de o parte unor cerinte de etica si eticheta sociala, iar pe de alta parte, unor cerinte ale securitatii juridice, si anume principiul raspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.

Potrivit art. 998 C.civil,"orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe cel din a carui gresala, s-a ocazionat, a-l repera, "omul fiind potrivit art. 999 C.civil -responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".

Raspunderea civila a unei persoane care a cauzat altuia un prejudiciu, se concretizeaza deci in obligatia de reparare a acestuia .

Se poate deci afirma ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, genereaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie obiligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

În ceea ce priveste localizarea raspunderii pentru fapta ilicita, aceasta este o parte componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale. Sfera raspunderii sociale este insa foarte larga si cuprinzatoare ,ea incluzand raspunderea morala, raspunderea politica, raspunderea juridica etc., fiecare dintre acestea manifestandu-se in formele sale specifice.

Obiect al studiului nostru il,constituie raspunderea juridica, insa in cadrul acesteia nu vom vorbi despre raspunderea penala , raspunderea administrativa sau alte modalitati in care aceasta raspundere se poate manifesta, ci vom analiza raspunderea civila . Acesta din urma, de regula se concretizeaza intr-o obligatie de despagubire, de respectare a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.

Raspunderea civila poate fi contractuala sau delictuala , aspecte ce vor fi studiate in urmatoarele doua sectiuni .

Sectiunea -2-Raspunderea civila contractuala

Raspunderea civila contractuala am vazut deci ca este o forma a raspunderii civile. Elementele care o conditioneaza sunt aceleasi ca si in cazul raspunderii civile delictuale : existenta unei fapte ilicite ,vinovatia celui ce savirseste o asemenea fapta, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate dintre fapte si prejudiciu, elemrnte ce vor fi insa analizate pe larg intr-un capitol viitor .

Pentru a se putea vorbi de raspundere civila contractuala trebuie mai intai ca intre cel chemat sa raspunda si cel fata de care se raspunde sa existe un contract, o legatura contractuala. În acest caz, obligatia incalcata este o obligatie concreta stabilita prin contractul preexistent, incheiat intre cele doua obiecte ale raspunderii: cel pagubit si cel care si-a incalcat obligatiile contractuale. Astfel responsabilitatea contractuala va putea fi invocata numai de partile contractante. Tertele persoane, straine de contract, nu vor putea invoca raspunderea contractuala pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-au avut de suferit ca urmare a neexecutarii sau a executarii necorespunzatoare a unui contract incheiat de alte persoane. Pentru acoperirea unor astfel de prejudicii, tertii vor putea apela eventual la raspunderea civila delictuala, daca sunt intrunite conditiile pentru aceasta raspundere.

Raspunderea contractuala ia nastere datorita incalcarii obligatiilor continute in contracte. Conform articolului 970 C.civil, continutul contractului trebuie inteles in sens larg, nu numai cu luare in considerare a clauzelor expres prevazute dar si a urmarilor pe care echitatea, legea sau obiceiul le dau obligatiilor dupa natura lor.

Urmeaza in continuare sa analizam o serie de deosebiri intre rapunderea civila contractuala si raspunderea civila delictuala avand in vedere faptul ca ultima va fi tratata in sectiunea urmatoare punctand o serie de elemente specifice dreptului transportului.

Astfel, in ceea ce priveste capacitatea celui responsabil, in materie contractuala capacitatea ceruta este capacitate deplina de exercitiu care, de regula, se dobindeste la implinirea varstei de 18 ani spre deosebire de materia raspunderii delictuale unde are capacitate delictuala oricine a actionat cu discernamant, indiferent de varsta. Prin lege se instituie insa o prezumtie de discernamant pentru persoanele care au implinit varsta de 14 ani, dupa aceasta varsta raspunderea angajandu-se numai daca se face dovada ca pesoana a actionat cu discernamant in momentul savarsirii faptei ilicite.

O alta deosebire gasim intre cele doua forme ale raspunderii civile in planul repararii prejudiciului cauzat. Astfel, cel raspunzator este obligat sa acopere atat prejudiciul efectiv (damnus emergens) cat si foloasele nerealizate (lucrum cesans) insa debitorul contractual care nu si-a executat obligatiile raspunde numai de prejudiciul cauzat care a fost prevazut sau care este previzibil in momentul incheierii contractului, in vreme ce in cazul raspunderii civile delictuale raspunderea este integrala, atat pentru daune previzibile cat si pentru cele neprevizibile.

Dupa aceea, in ceea ce priveste caracterul solitar al raspunderii, art. 1003 C. civil prevede expres ca in cazul in care " delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt tinute solidar pentru despagubire" spre deosebire de materia raspunderii contractuale unde solidaritatea nu opereaza - in ipoteza mai multor debitori - afara daca nu este prevazuta expres prin lege sau contract.

Conventiile de neraspundere, in cazul raspunderii delictuale, incheiat anterior savarsirii faptei ilicite sunt in principiu, nule spre deosebire de clauzele de neraspundere din materia raspunderii contractuale, care au anumite limite sunt in principiu admisibile.

În ceea ce priveste dovada culpei, in cazul raspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie sa fie dovedita de catre cel pagubit spre deosebire de raspunderea civila contractuala, unde creditorul trebuie sa dovedeasca existenta contractului si faptul ca obligatia nu a fost respectata, pe baza acestei dovezi conform art. 1082 C. civil culpa debitorului fiind prezumata. Astfel, sub aspectul dovedirii culpei, situatia creditorului in cazul raspunderii contractuale este mai usoara. Tot referitor la dovada culpei, ar mai fi de amintit si o serie de aspecte legate de natura obligatiilor sau mai bine zis de obiectul lor si anume despre cele doua categorii de obligatii: obligatii de prudenta si diligenta (obligatii de mijloace) si obligatii de rezultat (obligatii determinate). Astfel in literatura juridica de specialitate s-a exprimat chiar punctul de vedere general, ca, sub aspect probatoriu intre raspunderea delictuala si raspunderea contractuala nu ar exista nici un fel de deosebiri: ori de cate ori obligatia incalcata este o obligatie de mijloace, indiferent ca aceasta fapta ilicita constituie un delict civil sau o nerespectare a unei clauze contractuale proba culpei incumba celui pagubit. Dimpotriva, daca obligatia incalcata este o obligatie de rezultat, atat in cazul raspunderii delictuale cat si in cazul raspunderii contractuale, din neexecutarea obligatiei se deduce o prezumtie de culpa a autorului prejudiciului.1