Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE.......6
CAPITOLUL 1: Razboiul-fenomen social complex............8
1.1. Razboi si pace-concepte de baza......8
1.2. Tipologia razboiului.....13
1.3. Cauzele probabile ale razboaielor.....17
1.4. Determinarile culturale ale razboaielor..............21
1.5. Evolutia fenomenului razboi in societatea umana..28
CAPITOLUL 2: Razboiul asimetric-razboiul secolului XXI .34
2.1. Climatul politico-militar la sfirsitul secolului XX inceputul
secolului XXI..............34
2.2. Razboiul asimetric-forma de razboi neconventional..40
2.3. Caracteristicile razboiului asimetric......44
2.4. Tipologia razboiului asimetric............48
2.4.1. Razboiul informational...........53
2.4.2. Terorismul si razboiul antiterorist.............66
2.4.3. Operatiile pentru pace............76
CAPITOLUL 3: Razboaie asimetrice contemporane .........83
3.1. Razboiul din Iugoslavia....83
3.2. Razboaiele din Golf........87
CONCLUZII SI PROPUNERI.....99
BIBLIOGRAFIE .....102
ANEXE...104

Alte date

?

INTRODUCERE

Istoria umanitatii ne-a demonstrat ca razboiul este unul singur, diferite fiind mijloacele si modalitatile de realizare a scopului sau. Razboiul sau confruntarea armata, desi a pastrat obiectivul final, impunerea prin forta armelor a vointei unui beligerant, a cunoscut o reconfigurare in timp, impusa de cantitatea si calitatea fortelor si mijloacelor, spatiul geografic, mediul, anotimpul si nu in ultimul rand, de structurile si nivelurile de dezvoltare socio-economica.

Cvasipermanenta conflictelor in istoria omenirii (14520 de razboaie in 5600 de ani, numai din 1945 pana in prezent fiind inregistrate 130 cu peste 23 milioane de victime)[i] ne determina sa ne punem intrebari firesti privind directiile de evolutie ale acestuia.

Sfarsitul razboiului rece a adus in inimile tuturor speranta unei vieti mai bune in care norii negrii ai unui conflict de mari proportii sa nu mai apara niciodata. Dar istoria ne-a contrazis intr-o anumita masura, pentru ca ultimul deceniu al secolului xx a adus o recrudescenta a confruntarilor militare pe tot globul. În acest fel s-a reafirmat teoria conform careia un conflict major se rezolva prin partitionarea sa in mai multe confruntari, cu cauze, determinari, caracteristici si forme de manifestare din cele mai diverse.

În acest nou context aparitia notiunii de razboi asimetric si a conflictului care Îse incadreaza in acest concept este de natura sa ridice o serie de intrebari foarte importante pentru teoreticienii militari dar si pentru opinia publica, fascinata de acest termen exotic.

Pentru a raspunde acestei noi provocari a inceputului de mileniu este necesara o abordare a teoriei despre razboi incepand cu caracteristicile sale de baza, evolutia sa si implicatiile sale majore in istoria umanitatii. În acest moment al evolutiei sale tumultoase, intr-o era a globalizarii din ce in ce mai acerba, in care diversitatea este cuvantul de ordine, era normal ca razboiul sa-si multiplice formele, tipologia lui devenind mult mai complexa. Razboiul asimetric nu se prezinta ca un razboi in sine ci mai degraba ca o ciocnire a mai multor tipuri de agresiune.

Lucrarea de fata isi propune sa faca o analiza a noului tip de razboi, razboiul asimetric, care se prefigureaza a ocupa un loc important in tipologia conflictelor armate prin perceperea sa coerenta si constienta de catre analistii militari, si nu doar prin caracteristicile asimetrice implicite ale razboaielor. Structura lucrarii se bazeaza pe trei capitole, pornind de la prezentarea razboiului in general, trecand la conceptualizarea razboiului asimetric si terminand prin particularizarea acestuia din urma in cateva conflicte armate contemporane.

Capitolul 1 abordeaza razboiul prin prisma antitezei cu conceptul de pace, al cauzelor sale si mecanismelor de declansare, determinarilor culturale, criteriilor tipologice si evolutiei multidimensionale, punctand asupra aspectelor sale relevante. În capitolul 2 am analizat caracteristicile asimetriei si ale tipului de razboi pe care il releva, urmand structura tipologiei razboiului propusa in anexa 1 si determinand dupa parerea mea trei tipuri mari de razboaie (conflicte sau operatiuni armate) asimetrice: razboiul informational, razboiul antiterorist sau operatiunile teroriste si operatiile de pace. Capitolul 3 vine in completarea precedentelor, concluzionand prin prezentarea a trei conflicte recente, analizate prin prisma asimetriilor care le-au marcat.

Am incercat sa fac o distinctie clara intre loviturile asimetrice dintr-un conflict armat si razboiul asimetric, determinand in acest mod si pragul pe care trebuie sa-l treaca o confruntare armata pentru a deveni dintr-una conventionala, una asimetrica.

Viitorul ne va dezvalui in ce masura razboiul asimetric este sau va deveni razboiul caracteristic al secolului XXI, daca organizatia militara ii va acorda interesul pe care il pretinde.

CAPITOLUL 1

R?ZBOIUL- FENOMEN SOCIAL COMPLEX

1.1.R?ZBOI SI PACE:CONCEPTE DE BAZ?

O incercare de a defini razboiul in acest moment (contrar teoriilor clasice) nu este foarte usoara din simplul motiv ca surprinderea tuturor aspectelor acestuia in cateva randuri este practic imposibila, iar esentializarea lui la o idee nu mai este de dorit, tinzand astfel sa banalizam un intreg fenomen social.

Am spus fenomen social; da, razboiul este un fenomen social si ca atare angajeaza in mare masura toti factorii vietii sociale neramanand strain niciunui domeniu al activitatii umane. De ce? Pentru ca razboiul a fost este si va fi intotdeauna prezent in viata oamenilor, viata fiind in sine un razboi. Prin razboi s-au creat civilizatii si s-au distrus altele. Razboiul a fost catalizatorul care a determinat printre altele dezvoltarea si evolutia umanitatii dar si creatorul unor momente regretabile in istoria omenirii. Avem tendinta sa personalizam razboiul, sa-l imaginam ca pe o entitate de sine statatoare, capabila de evolutie, viata si moarte, dar nu trebuie sa uitam ca el este un produs al actiunii umane, o creatie exclusiva a omului.

Odata cu dezvoltarea societatii umane, razboiul si-a sporit complexitatea datorita diversificarii legaturilor cu celelalte fenomene, procese si domenii sociale, dobandind astfel un caracter foarte cuprinzator dar mai ales distrugator.

Cresterea importantei acordata rolului razboiului in viata oamenilor a determinat dorinta acestora de a-i deslusi secretele, de a-l cataloga de a-l introduce intr-un sistem, de a-l reglementa. Încercarile acestora au fost supuse insa nivelului de dezvoltare al societatilor respective, modului de a gandi dar si intereselor politice de moment. În general rezultatele s-au concretizat in absolutizarea unor teorii sau doctrine ignorand celelalte aspecte ale razboiului; eventual o cumulare a tuturor acestor idei ar putea oferi un model oarecum multumitor despre razboi.

Pentru inceput putem incadra razboiul in categoria ‘conflictelor’ intelegand prin acesta “un proces prin care individul sau un grup social urmareste sa-si atinga propriile teluri (satisfacerea necesitatilor, realizarea intereselor de natura economica, politica, religioasa, etnica, rasiala) prin eliminarea, subordonarea sau distrugerea individului sau grupului care urmareste scopuri asemanatoare sau identice”[ii]. Conflictul apare acolo unde doua sau mai multe parti percep faptul ca interesele lor sunt incompatibile, exprima atitudini ostile una fata de alta sau urmaresc realizarea propriilor interese prin actiuni care dauneaza celorlalte parti.

Conflictele sunt impartite pe niveluri, iar acestea variaza in ceea ce priveste gradul de cooperare si ostilitate. Unele conflicte pot fi rezolvate amical, fara coercitie sau violenta; altele se ridica la niveluri inalte ale confruntarii sau implica represiunea si violenta fizica.

Aceste niveluri de interactiune in cadrul conflictelor pot fi asezate intr-un continuu de la relatii de cooperare la relatii ostile, de la armonia totala a intereselor la razboiul total. Acest continuu indica faptul ca exista o suprapunere intre pace si razboi care este reflectata in termeni graduali.Gradatiile de la armonie la razboi reprezinta un fel de “barometru al pacii si conflictului”.

Astfel “armonia intereselor” poate fi definita ca o relatie intre comunitati si natiuni in care nu exista in mod virtual, conflicte de interese si valori. Un exemplu poate fi sentimentul de solidaritate ce leaga membrii unui grup si in mod ocazional ceea ce simt cetatenii unei natiuni atunci cand impartasesc o cauza comuna.

“Pacea durabila” (pace pozitiva) implica un inalt nivel de cooperare concomitent cu constientizarea si urmarirea realizarii intereselor conflictuale. Partile isi pretuiesc relatiile generale mai mult decat anumite interese particulare. Interesele separate sunt urmarite prin mecanisme institutionalizate pasnice; partile nu simt nevoia folosirii fortei militare pentru a-si proteja propria securitate. Astfel, conflictele violente sau represiunea sunt practic imposibile.

“Pacea stabila” (pacea rece) este o relatie de cooperare si comunicare limitata in contextul unei ordini de baza, al respectului reciproc si absentei generale a violentei. Diferentele privind valorile si scopurile raman; grupurile sau natiunile pot concura in diferite moduri, dar competitia urmeaza reguli acceptate si disputele sunt rezolvate in moduri nonviolente, mai mult sau mai putin predictibile. Conflictele violente sunt posibile dar putin probabile.

“Pacea instabila” (razboiul rece) implica tensiuni si suspiciuni predictibile intre parti, fiind posibila izbucnirea sporadica a violentei. Pacea prevaleaza: exista putina violenta fizica dar nu exista relatii de prietenie. Partile nu isi pretuiesc suficient de mult relatiile pentru a-si garata reciproc faptul ca nu vor folosi violenta sau coercitia pentru atingerea unor scopuri particulare. Pacea este subtire: nivelurile de tensiune cresc si scad, iar partile isi mentin fortele armate ca factor de descurajare. Exista deasemenea putine intelegeri reciproce sau deloc. Cand una dintre parti este mult mai slaba decat cealalta, ordinea si absenta violentei deriva, in cele mai multe cazuri, din suprimarea de catre partea cea mai puternica a eforturilor partii slabe de a-si afirma sau atinge interesele. Criza sau razboiul nu este imposibil sa apara. Unii analisti numesc starea de pace fara violenta fizica, dar cu nedreptati politice si economice drept ”violenta structurala”.

“Criza” reprezinta un nivel al conflictului cu confruntari tensionate intre forte armate mobilizate. Aceste forte se pot angaja in amenintari si hartuieli ocazionale dar nu pe scara larga. Probabilitatea izbucnirii unui razboi este mare. În context national, aceasta stare implica un razboi civil iminent sau o prabusire generala a ordinii si legii.

“Razboiul”se situeaza pe nivelul cel mai inalt al evolutiei conflictului din punct de vedere al violentei. El se constituie deja intr-o confruntare directa intre forte armate. Tocmai de aceea prin spectaculozitatea, dramatismul si implicatiile acestuia a atras atentia analistilor mai mult decat nivelurile inferioare, cu toate ca acestea sunt poate mai importante prin prisma posibilitatii prevenirii unor momente regretabile.

Razboiul a fost studiat in special in privinta legaturilor sale cu politicul, juridicul, fiind remarcate in special legiile care-l guverneaza, aspectele calitative si cantitative care-l caracterizeaza. Trebuie precizat ca spre deosebire de celelalte nivele ale conflictului, razboiul este singurul reglementat de legi internationale, pacea fiind doar formal definita ca conditie care exista in relatiile dintre grupuri, clase sau state, in lipsa violentei (directe sau indirecte) ori a amenintarii cuviolenta. Concret insa aceste conditii sunt susceptibile de subiectivitate, mai ales la perceptii diferite.

Comitetul Special ONU a definit la 15 aprilie 1974 intentia declansarii unui razboi prin ‘agresiune militara’ respectiv folosirea fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a altui stat in orice mod, incompatibila cu Carta ONU[iii].

În ceea ce priveste relatiile razboiului cu politicul, primul care a remarcat esenta acestora a fost Clausewitz; el aprecia ca “razboiul nu este doar un act politic ci un instrument politic, o continuare a relatiilor politice, o intretinere a acestora prin alte mijloace…ceea ce ramane specific razboiului se refera doar la natura specifica a mijloacelor sale”[iv].

În general esenta razboiului ar putea fi formulata astfel:

? Razboiul este o continuare a politicii folosindu-se alte mijloace, in speta cele militare. Razboiul este considerat ca fiind parte a intregului social, politica nu inceteaza odata cu razboiul ci continua prin el.

? Razboiul este o continuare a politicii prin mijloace violente (lupta armata) fapt ce evidentiaza specificitatea si deosebirea lui de alte forme ale luptei politice. Armamentul si tehnica de lupta reprezinta mijloacele specifice prin care se realizeaza distrugerea adversarului. Pentru atingerea scopurilor razboiului se folosesc si alte mijloace nemilitare cum ar fi cele economice, diplomatice, psihologice, ideologice ;

? Razboiul este rezultatul relatiilor politice conflictuale, nesolutionate si se poarta intre grupuri mari de oameni, organizate din punct de vedere militar;.

? Razboiul se poarta intre cel putin doua parti beligerante ;

? Razboiul angajeaza prin lupta armata mijloace armate distructive, care cauzeaza societatii pierderi materiale si umane considerabile.

De asemenea este necesar pentru a scoate in evidenta specificitatea razboiului fata de celelalte fenomene sociale de opozitie sau de lupta sociala sa-i atribuim cateva trasaturi remarcate de G. Bouthoul :

? Este un fenomen colectiv care se delimiteaza de actele individuale de violenta ;

? Are un caracter juridic pentru ca se prezinta ca un veritabil contract fiind calauzit de reguli precise, de un drept formal si unul cuteniar ;

? Are un element subiectiv –intentia si un element politic –organizarea, care serveste interesele unei grupari politice.

Odata aceste trasaturi enumerate putem da o definire razboiului incercand sa surprindem esenta si caracteristicile acestuia cu rezerva ca vom mai reveni pe parcurs pentru a contrazice sau completa discursul in functie de nevoile argumentarii.

“Razboiul este un conflict social extrem de complex, ce apare in viata societatii umane, ca urmare a incapacitatii puterii politice de a rezolva situatiile conflictuale cu mijloace nonviolente, in care sunt implicate grupuri mari de oameni, organizate militar, care folosesc pentru atingerea scopurilor militare derivate din cele politice, mijloace de lupta cu ajutorul carora, prin violenta, incearca sa-si impuna propria vointa asupra adversarului, iar caracteristica principala o constituie letalitatea.”