Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1 3
DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE 3
1.1 DIFERENTIEREA NOTIUNILOR DE PERSONAL SI DE RESURSA UMANA 3
1.2 EVOLUTIA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE 8
1.3 ACTIVITATILE PRINCIPALE DIN DOMENIUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE 14
1.4. COMPARTIMENTUL DE RESURSE UMANE 19
CAPITOLUL 2 24
ACTIVITATI SPECIFICE DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE 24
2. 1. RATIUNEA, CONCEPTUL SI ETAPELE PROCESULUI 24
DE PLANIFICARE A RESURSELOR UMANE 24
2.2. RECRUTAREA, SELECTIA, INTEGRAREA SI 27
PROMOVAREA PERSONALULUI 27
2.2.1. PARADIGME ALE PROCESULUI DE 27
RECRUTARE - SELECTIE 27
2.2.2. ANALIZA POSTULUI 28
CONTINUT, ROL SI METODE UTILIZATE 28
2.2.3. RECRUTAREA, SELECTIA SI INTEGRAREA 33
CAPITOLUL 3 40
ORGANIZAREA RESURSELOR UMANE LA I.S.J. ViLCEA 40
3.1. SELECTIA SI RECRUTAREA PERSONALULUI DIDACTIC PENTRU OCUPAREA FUNCTIILOR DE INSPECTOR GENERAL SI INSPECTOR GENERAL ADJUNCT 43
3.2. SELECTIA SI RECRUTAREA PERSONALULUI DIDACTIC PENTRU OCUPAREA FUNCTIILOR DE INSPECTOR SCOLAR DE SPECIALITATE 62
CAPITOLUL 4 89
PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE LA I.S.J. ViLCEA 89
BIBLIOGRAFIE 94

Alte date

?CAPITOLUL 1

DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Ansamblul activitatilor referitoare la asigurarea utilizarii optime a resurselor umane in beneficiul organizatiei, al fiecarui individ si al comunitatii in general, a fost integrat in conceptul de management al resurselor umane.

1.1 Diferentierea notiunilor de personal si de resursa umana

Societatea dispune de doua categorii de resurse pentru desfasurarea activitatilor economice si sociale: primare si derivate.

Resursele primare sunt reprezentate de:

1.- potentialul demografic cu componenta sa cea mai importanta din punct de vedere economic, resursele de munca, adica resursele umane;

2.- potentialul de resurse naturale.

Resursele derivate sunt formate pe baza si cu ajutorul resurselor primare (masini, utilaje, instalatii tehnologice, cunostintele si experienta stiintifica). Existenta si utilizarea concomitenta a celor doua categorii de resurse sta la baza proceselor economice, fiecare avandu-si rolul sau in derularea acestora.

Resursele naturale primare si derivate (masini, utilaje, instalatii tehnologice) reprezinta conditia materiala initiala a desfasurarii oricarei activitati economice. Fara existenta acestora, procesele economice ar fi lipsite de baza materiala si, deci, procesele respective nu ar putea avea loc.

Resursele umane - atat cele primare (resursele de munca), cat si cele derivate (cunostintele stiintifice si experienta de munca a oamenilor), prin actiunea lor concreta si prin activitatea complexa ce o desfasoara, pun in valoare resursele materiale, avand un rol activ.

Cele doua categorii de resurse - materiale si umane - indiferent de gradul lor de folosire sau nefolosire au un caracter limitat, de unde si necesitatea utilizarii lor cu maxima eficienta.

Din punctul de vedere al utilizarii lor in timp, se remarca faptul ca resursele materiale pot fi stocate si puse in opera atunci cand nevoile sociale impun si posibilitatile tehnico-economice permit acest lucru. Resursele umane insa, reprezinta o categorie de resurse perisabile. Neutilizarea in timp a acestora reprezinta o pierdere sociala care nu mai poate fi recuperata.

Activitatea economica, privita ca suport al existentei si dezvoltarii societatii, trebuie sa se realizeze in conditii de utilizare rationala si eficienta a factorilor de productie: natura, munca si capitalul.

Definind notiunea de resursa, o „rezerva de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat” , resursele umane ar putea fi definite ca fiind acea „rezerva de munca de care dispune societatea si care poate fi utilizata in diferite ramuri si domenii de activitate, fiind reprezentate de totalul populatiei in varsta apta de munca la momentul respectiv” .

În contextul structurii sistemului macroeconomic a avutiei nationale, resursele umane sau potentialul uman, reprezinta componenta esentiala a acesteia.

Ca sistem macroeconomic, avutia nationala, este structurata pe 4 subsisteme: resurse umane, resurse naturale, resurse materiale acumulate, potentialul creativ al natiunii.

Resursele umane sau potentialul de munca reprezinta componenta fundamentala a sistemului avutiei nationale, de care depinde antrenarea tuturor celorlalte subsisteme din cadrul acestuia. La nivel national, singura sursa de alimentare a resurselor umane, a pietei muncii o reprezinta totalitatea persoanelor potential active, adica populatia in varsta legala de munca si apta pentru a munci.

Resursele naturale sunt reprezentate de pamant, suprafata tarii si resursele solului, avand ca elemente: fondul funciar, fondul forestier, fondul de vanatoare si pescuit, rezerva de substante minerale utile, resursele de apa si potentialul hidrografic, platforma maritima continentala.

Subsistemul resurselor naturale, puse in valoare de resursele umane, pe baza propriei experiente, dar si a insusirii de cunostinte noi prin intermediul potentialului creativ al natiunii, au permis crearea resurselor materiale ce s-au acumulat de-a lungul anilor sub diferite forme.

Resursele materiale acumulate reprezinta rezultatele activitatii umane anterioare, materializate in bunuri create de generatii, in decursul anilor . Ele sunt alcatuite din: fonduri fixe din sfera productiei si serviciilor, stocuri de rezerve materiale din productie si servicii, mijloace si instrumente de lucru, mijloace financiare si inventar casnic al populatiei, care sub forma acumulata contribuie la nivelul de cultura si civilizatie al societatii si reprezinta suportul tehnico-material esential pentru desfasurarea intregii activitati economico-sociale.

Resursele potentialului creativ al natiunii reprezinta procesul de ridicare a calitatii pregatirii fortei de munca, procesul de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica si proiectare, procesul de creare a culturii materiale si spirituale, care se incorporeaza in bunuri sau in oameni si contribuie la sporirea dimensiunilor avutiei nationale.

În structura subsistemului potentialului creativ al natiunii se regasesc:

? potentialul instructiei publice;

? potentialul stiintific, tehnologic si de proiectare;

? potentialul culturii si civilizatiei;

? stocul de informatii.

În teoria cat si in practica economica se intalnesc tot mai frecvent termenii de „resurse umane" si „personal", cu sintagmele derivate „managementul resurselor umane", respectiv „management de personal". Uneori, folosirea lor este neadecvata.

Unii autori din literatura saxona considera ca in prezent exista tendinta ca termenul de „resurse umane" sa fie adoptat ca alternativa a termenului de „personal", fie numai pentru o simpla schimbare, fie pentru a lasa in urma o anumita imagine legata de epocile anterioare. Cu toate similitudinile dintre cei doi termeni, diferentele sunt substantiale, iar folosirea lor corecta necesita o clarificare corespunzatoare.

Termenul de personal, este sinonim cu sintagma „personal angajat" sau „personal salariat", adica cel care este incadrat intr-o firma, avand un contract individual de munca si care, in schimbul fortei sale de munca, primeste un salariu.

Deci, termenul de personal are o sfera de cuprindere mult mai limitata decat cel de resurse umane, referindu-se numai la populatia activa apta de munca si care este incadrata intr-un serviciu, adica populatia ocupata.

Termenul de personal are o acceptiune restransa la nivelul unei organizatii, deci la nivel microeconomic,in timp ce termenul de resurse umane are o acceptiune mai larga, cu un continut bivalent:

- la nivel macroeconomic - are sensul si continutul explicat anterior;

- la nivel microeconomic are sens si continut mai larg decat cel de personal deoarece se refera: - atat la resursele proprii constituite din personal angajat, - cat si la resursele exogene: resurse pentru nevoile ulterioare ale institutiei si care urmeaza sa devina „personal" prin angajare intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, precum si personal propriu care poate fi disponibilizat temporar sau definitiv, partial sau total (somaj tehnic, somaj temporar, somaj definitiv sau partial prin restrangerea de activitate, somaj total prin inchiderea-lichidarea unitatii).

În lucrare notiunile de „managementul de personal", respectiv „managementul resurselor umane" au acceptiunile la nivel microeconomic.

Astfel, managementul de personal este orientat pe forta de munca si este preocupat de:

? angajatii institutiei: recrutarea si instruirea lor, procedurile de plata a angajatilor;

? explicarea a ceea ce asteapta managerii de la ei;

? justificarea actiunilor managerului;

? satisfacerea nevoilor angajatilor, in stransa legatura cu munca;

? negocierea problemelor acestora si incercarea de a modifica actiunile managerului atunci cand ar putea determina un raspuns nefavorabil din partea angajatilor.

Deci, rolul managementului de personal nu este numai acela de a servi scopurile institutiei; in acelasi timp el actioneaza si in interesul angajatilor, ca fiinte umane individuale si, prin extensie, in interesul societatii umane. În consecinta, specialistii de personal sunt situati undeva „intre" manageri si angajati, ca mediatori ai raporturilor de munca. Astfel, specialistii de personal trebuie sa actioneze in doua directii:

- sa mentina increderea angajatilor, dovedind o continua preocupare pentru bunastarea si prosperitatea lor;

- dar, pentru a-si justifica existenta fata de manageri in contextul socio-economic al institutiei, trebuie sa dovedeasca o continua preocupare fata de eficienta utilizarii muncii, deci sa dovedeasca faptul ca interesele lor se subscriu intereselor institutiei.

Managementul resurselor umane este direct preocupat de problema manageriala a asigurarii resursei umane in institutie, in special in ceea ce priveste planificarea, supravegherea si controlul acesteia, si mai putin preocupat de rezolvarea problemelor angajatilor sau de medierea acestor probleme.

Problematica managementului resurselor umane cuprinde activitatile organizationale care vizeaza fluxul de personal din unitate, conditiile de mentinere si dezvoltare a acestuia:

? asigurarea cu personal, constand din analiza postului, planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia personalului;