Pagina documente » Recente » Recursurile administrative in Romania si statele membre Ale Uniunii Europene

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND RECURSUL ADMINISTRATIV 5
1.1.Definirea recursului administrativ 5
1.2. Recursul jurisdic?ional 10
1.3. Tipuri de recurs administrativ 13
1.4. Procedura recursului administrativ 15
CAPITOLUL 2 . REGLEMENTAREA RECURSULUI ADMINISTRATIV IN STATELE MEMBRE UNIUNII EUROPENE 18
2.1. Procedura administrativ? ?n Uniunea Europeana 21
2.2. Recursul administrativ prealabil de drept comun 23
CAPITOLUL 3 . RECURSUL ADMINISTRATIV PREALABIL IN SISTEMUL DE DREPT ROMANESC 28
3.1.Recursul prealabil 28
3.2. Condi?ii de admisibilitate a recursului administrativ 33
3.2.1. Condi?ia privitoare la calitatea reclamantului (persoanei v?t?mate) 33
3.2.2. Condi?ia ca actul atacat s? fie un act administrativ 35
3.2.3. Condi?ia ca actul atacat s? provin? de la o autoritate administrativ? sau alt? autoritate public? 39
3.2.4. Condi?ia ca actul administrativ s? v?t?me un drept sau un interes recunoscut de lege 42
3.2.5. Condi?ia ca recursul administrativ s? fie introdus ?n termen legal 43
CAPITOLUL 4. APLICAREA RECURSULUI ADMINISTRATIV IN ROMANIA SI STATELE MEMBRE UE 47
4.1. Recursul gra?ios 47
4.1.1. Termenul de exercitare a recursului gra?ios 48
4.2. Recursul ierarhic 52
4.2.1. Termenul de exercitare a recursului ierarhic 56
4.3. Alte tipuri de recurs ?i raportul dintre acestea 58
4.4. Recursul gra?ios ?i cel ierarhic ?n legisla?ia altor ??ri europene 61
4.5. Ac?iunea de contencios administrativ 65
CONCLUZII ?I PROPUNERI 72
Bibliografie 76

EXTRAS DIN DOCUMENT

Bibliografie {p}

INTRODUCERE

Procedura administrativa prealabila, sub forma recursurilor administrative, semnifica o posibilitate a subiectului vatamat de a se adresa administratiei care i-a produs vatamarea sau celei superioare ei, prin care sa-i ceara acesteia sa-si revizuiasca atitudinea, putand fi vorba despre anularea, modificarea, inlocuirea unui act administrativ, iar intr-o acceptiune foarte larga, chiar sa adopte o anumita atitudine, sa savarseasca o prestatie sau sa se abtina de la o actiune sau o operatiune materiala.

Procedura prealabila constituie o modalitate mai rapida si mai variata de rezolvare a plangerii celui vatamat in dreptul sau prin actul administrativ atacat, fara formalitati si termene, mai putin costisitoare pentru apararea unui drept recunoscut de lege.

Procedura administrativa prealabila mai prezinta un avantaj pentru reclamant, in sensul ca organul administratiei de stat emitent al actului sau organul ierarhic superior al acestuia pot verifica si dispune asupra actului atacat atat in ceea ce priveste legalitatea, cat si oportunitatea acestuia, in timp ce instantele judecatoresti nu se pot pronunta decat asupra legalitatii actului atacat in justitie.

În acelasi timp, recursul prealabil este ,,un mijloc de protectie a autoritatilor publice emitente sau care tace”, evitand chemarea sa in judecata ca parat, suportarea unor cheltuieli de judecata, plata unor daune mai mari particularului lezat in dreptul sau, si chiar ,,lezarea prestigiului sau, prin pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca a vatamat un particular, dar si ca a ramas pasiva in inlaturarea aceste vatamari” .

Procedura prealabila, discutata ca fiind una din conditiile introducerii actiunii in contencios administrativ, are caracter obligatoriu, adica instanta de contencios administrativ va putea sa respinga actiunea ca fiind prematur introdusa, daca reclamantul nu a sesizat, mai intai, autoritatea administrativa emitenta sau care trebuia sa emita actul.

Ca o exceptie, procedura prealabila nu se mai aplica insa actiunilor in contenciosul administrativ introduse de prefect, in urma exercitarii dreptului sau de control al legalitatii actelor administrative adoptate sau emise de consiliile locale, primari si consiliile judetene, intrucat el nu exercita aceste actiuni in nume proprii, ca persoana fizica, pentru nesocotirea unui drept subiectiv, ci ca autoritate publica, pentru apararea unui interes public.

De altfel, acesta nu este numai un drept al prefectului, ci si o obligatie la care nu poate renunta.

Recursul administrativ prealabil nu este insa la adapost de critici. Astfel, exista opinii conform carora aceasta cale de atac este inutila, nepotrivita si chiar obstructionista, in totalitatea ei sau numai in parte. Însa recursul administrativ este o realitate ce nu poate fi negata; Legea nr. 554/2004 stabileste clar ca in toate cazurile in care se intenteaza o actiune in contencios administrativ trebuie efectuata procedura prealabila.

Recursurile administrative sunt de doua categorii : recursul gratios, cel adresat autoritatii care a emis actul vatamator de drepturi, si recursul ierarhic, cel adresat autoritatii ierarhic superioare celei care a emis actul.

În primul caz, recursul gratios declanseaza controlul administrativ intern, iar in cazul recursului ierarhic se declanseaza controlul administrativ extern ierarhic. În situatiile in care autoritatea emitenta se bucura de autonomie, neavand superior ierarhic, recursul administrativ poate lua forma ,,recursului tutela”, fiind adresat organului care exercita tutela administrativa asupra acelei autoritati autonome.

CAPITOLUL 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND RECURSUL ADMINISTRATIV

1.1.Definirea recursului administrativ

Terminologia utilizata are semnificatia sa in orice demers cognitiv, stiintific, demersul teoretic de fundamentare a semnificatiei unui termen tine, inainte de toate, de ramura “stiintei specializate” si nu de semantica, ca stiinta generala a semnificatiei cuvintelor.

De-a lungul deceniilor, in literatura juridica, s-au utilizat mai multe expresii pentru a evoca actele juridice ale organelor administratiei publice .

Literatura din perioada interbelica, de pilda, face o distinctie, mai intai, intre actele puterii executive in raport cu Parlamentul si actele facute de puterea executiva, in raporturile cu cetatenii sau care au intervenit intre diversele servicii publice ale statului.

Apoi actele puterii executive erau divizate in doua categorii: actele de autoritate si actele de gestiune. Actele de autoritate erau intelese ca fiind manifestari de vointa facute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situatie juridica generala sau individuala, guvernata de norme de drept public, iar prin actul de gestiune se intelegea manifestarea de vointa facuta de un organ competent ce “tinde sa creeze unui organism administrativ o situatie juridica cu caracter patrimonial, reglementata de dreptul privat”, normele de drept public fiind explicate prin ideea . Interesant este faptul ca in sfera actelor puterii executive nu apare termenul de contract, desi actul administrativ de gestiune se aprecia ca are, in realitate, caracter de act civil. [1 Cilibiu Oct?vi? M?ri? - Justiti? ?dministr?tiva si cont?nciosul ?dministr?tiv-fisc?l, ?ditur? Univ?rsul Juridic, Bucur?sti, 2010 , p. 34

]

În justitia represiva perfectiunea este un ideal greu, daca nu chiar imposibil, de atins.

Nu toate hotararile judecatoresti se sprijina pe adevarul real, dupa cum nu toate au la baza o corecta interpretare si aplicare a legii. În administrarea justitiei, ca si in orice domeniu de activitate umana, oricand se pot savarsi erori, generatoare de nedreptate, cu toate masurile impuse de lege pentru a se asigura subiectilor procesuali maximum de garantii in desfasurarea procesului penal .

Judecata detine rolul principal in activitatea desfasurata in vederea realizarii scopului procesului penal, intrucat in aceasta faza se stabileste, cu caracter definitiv, vinovatia inculpatului si sanctiunea pe care acesta trebuie sa o suporte drept consecinta a faptei sale sau, dimpotriva, absolvirea sa definitiva de invinuirea ce i s-a adus.

Data fiind importanta deosebita a acestei faze, legiuitorul a sporit drepturile procesuale de care pot uza partile si a impus numeroase garantii procesuale pentru a crea cele mai bune conditii de distribuire a justitiei. Cu toate acestea, este posibil totusi ca hotararea judecatoreasca sa fie gresita, fie din cauza partilor, care prin denaturarile si reticentele lor nu i-au informat corect pe judecatori sau nu s-au putut apara , fie chiar din cauza judecatorilor, care nu si-au exercitat rolul activ, nu au apreciat corect situatia de fapt ori au interpretat sau aplicat gresit legea substantiala sau procedurala Si daca este cu totul de inteles ca erorile nu pot fi intotdeauna evitate, ar fi absolut de neiertat ca acestea, odata comise, sa se permanentizeze, chiar atunci cand este posibil sa se descopere existenta lor.

Necesitatea verificarii activitatii desfasurate de catre instantele judecatoresti si a hotararilor pronuntate a impus instituirea cailor de atac, astfel incat sa nu dobandeasca.

Referitor la sensul notiunii de recurs, se impune precizat in acest context ca exista o distinctie intre semnificatia pe care dreptul administrativ o confera acestei notiuni si semnificatia aceleiasi notiuni in dreptul procesual civil.

Astfel, in dreptul administrativ, in general, recursul este definit ca fiind calea de atac sau mijlocul procedural care creeaza posibilitatea remedierii incalcarii drepturilor subiective si a intereselor legitime in urma unor vatamari produse de autoritati ale administratiei publice, sau in subsidiar, de autoritati publice.

Cu alte cuvinte, termenul recurs este utilizat in dreptul public pentru a desemna dreptul persoanelor lezate in interesele lor juridice printr-un act sau operatiune administrativa de a formula reclamatii la autoritatile publice [2 D?n? ?postol Tof?n, Dr?pt ?dministr?tiv, vol. II, ?ditur? ?ll B?ck, Bucur?sti, 2004, p. 269].

Stiinta dreptului administrativ defineste “recursul” ca fiind “calea de atac sau mijlocul procedural care creeaza posibilitatea remedierii incalcarilor drepturilor subiective si a intereselor legitime in urma vatamarii cauzate de catre organele administratiei de stat”. Tot doctrina administrativa defineste recursurile administrative ca fiind: “recursuri adresate unei autoritati administrative, pentru a contesta legalitatea sau oportunitatea unui act administrativ” [3 V?rgini? V?din?s, Dr?pt ?dministr?tiv, ?ditur? Univ?rsul Juricic, Bucur?sti, 2007, p. 147].

Emil Balan formuleaza o definitie precum ca: “Recursul administrativ este acea cale de atac prin care o persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim, printr-un act sau fapt administrativ, se adreseaza persoanei administrative emitente ori celei ierarhic superioare acesteia, solicitand anularea totala sau partiala a actului ori masurii, emiterea unui act administrativ sau luarea masurii solicitate” [4 ?mil Bal?n, Dr?pt ?dministr?tiv si proc?dur? ?dministr?tiva, ?ditur? Univ?rsit?ra, Bucur?sti, 2005, p. 156.

].

Actual exista un proiect de Cod de procedura administrativa, elaborat de un colectiv de specialisti din domeniul dreptului administrativ la Sibiu, in anii 2000-2003, care incearca sa cuprinda toate aspectele legate de procedura adminstrativa, fiind totodata in concordanta si cu noile exigente in urma aderarii la Uniunea Europeana. Prezentul proiect de cod de procedura administrativa isi propune sa reglementeze intr-o forma unitara si sistematica procedura administrativa, astfel incat sa fie inlaturate carentele generate de fragmentare, lipsa de claritate, lipsa de accesibilitate a legislatiei actuale. De asemenea, sistemul propus are in vedere pe cat posibil inlaturarea incompatibilitatilor sau conflictelor generate de diferite prevederi normative aplicabile aceleiasi materii. Nu trebuie omis faptul ca adoptarea unor coduri stabile in timp, cu toate piedicile inerente aceastei perioade de asezare a institutiilor statale, ar spori increderea cetatenilor in continuitatea si durabilitatea reglementarilor legale.

În prezent, legislatia din Romania abunda in reglementari cu privire la aspecte ce vizeaza definirea si modul de functionare a institutiilor si autoritatilor administratiei publice, emiterea de acte administrative de catre autoritatile publice, mecanismele de rezolvare a petitiilor adresate autoritatilor de catre cetateni, mecanismele de asigurare a transparentei administratiei in fata societatii civile. Aceasta multitudine de reglementari prevede o serie de proceduri speciale si derogari de la dreptul comun in materie, continand deseori si contradictii intre prevederi, fapt ce duce la o aplicare greoaie si neunitara a lor de catre beneficiari – atat autoritati publice si instantele judecatoresti, cat si cetateni. Conceptia codului are in vedere dreptul comparat si experienta altor state, cu sisteme administrative destul de diverse (Portugalia, Austria, SUA, Spania, Polonia, Germania, Grecia, etc). În acest sens, expertii europeni care au contribuit la acest demers au avut un rol desosebit de important in asigurarea unei conceptii moderne, europene, proiectului.

Astfel, acest proiect de cod reprezinta cadrul normativ principal de infaptuire a activitatii administratiei publice si are ca scop realizarea competentei autoritatilor publice cu respectarea interesului public si a drepturilor subiective sau intereselor legitime atat a persoanelor fizice, cat si a celor juridice, precum si a regulilor statului de drept. În acest sens, Titlul IX, intitulat „Cai de atac pe cale administrativa”, reglementeaza conceptul de recurs administrativ si procedura administrativa contencioasa – contenciosul administrativ. În capitolul I, privind recursul administrativ, acesta este definit in art. 162, astfel: „Recursul administrativ este reclamatia prin care persoana interesata, respectiv persoana vatamata intr-un drept/interes legitim printr-un act administrativ, sau prin refuzul explicit sau implicit/tacit de solutionare in termenul legal a unei petitii, se adreseaza autoritatii publice care a emis/adoptat actul - recurs gratios - sau celei superior ierarhic - recurs ierarhic, solicitand recunoasterea dreptului sau interesului legitim lezat si/sau, dupa caz, desfiintarea totala sau partiala ori modificarea actului administrativ, emiterea unui act administrativ, efectuarea unei operatiuni administrative, repararea prejudiciului produs”. [5 ?. Iorgov?n, ,,Tr?t?t d? dr?pt ?dministr?tiv”, vol. II, ?ditur? ?ll B?ck, Bucur?sti, 2001 , p. 123]

Fundamentul juridic al recursului administrativ se gaseste in dreptul de petitionare al cetatenilor, care este un drept prevazut de majoritatea constitutiilor sau legislatiilor moderne, si in principiul de drept administrativ al revocarii actelor administrative [6 D?ci?n Cosmin Dr?gos, R?cursul ?dministr?tiv si cont?nciosul ?dministr?tiv: doctrina, jurisprud?nta si dr?pt comp?r?t, ?ditur? ?ll B?ck, Buccur?sti, 2001, p. 13.].

Potrivit dreptului de petitionare reglemetat in Constitutia Romaniei, revizuita in 2003, in art. 51, cetatenii se pot adresa autoritatilor publice prin petitii, formulate in numele semnatarilor, iar autoritatea publica este obligata sa le raspunda in termenele prevazute de lege. Prin asemenea petitii se poate solicita anularea, revocarea sau modificarea unui act considerat de petitionar ilegal. Prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris sau prin e-mail, pe care un cetatean ori o organizatie legal constituita o poate adresa autoritatilor publice centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, societatilor nationale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, precum si regiilor autonome, denumite autoritati si institutii public.

Referitor la principiul de drept administrativ al revocarii actelor administrative, un act administrativ poate fi revocat de catre organul emitent sau de catre organul ierarhic superior, din oficiu sau la cererea particularilor.

Dragos Dacian Cosmin in lucrarile sale prezinta un scurt istoric al recursului administrativ. Astfel, in perioada anterioara revolutiilor burgheze in tarile europene, in ceea ce priveste caile de atac ale actelor administrative ilegale, s-a caracterizat prin sistemul “administratorului judecator”, controlul acestor acte fiind realizat de catre administratie, prin organele proprii [7 G. Dupuis, M. J. Gu?don, P. Chr?ti?n, Droit ?dministr?tif, 6 ?dition r?vu?, ?dition D?lloz, ?rm?nd Colin, P?ris, 1999, p. 42, cit?t d? D?ci?n Cosmin Dr?gos.].

Dupa revolutiile burgheze dezvoltarea sistemelor de protectie a drepturilor cetatenilor in raporturile lor cu administratia a cunoscut o evolutie diferita, formandu-se cele doua sisteme opuse, francez si anglo-saxon.