Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CUPRINS 2
CAPITOLUL I - ROLUL BANCILOR iN CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI 3
1.1. Rolul bancilor in economie 3
1.2. Cadrul bancar rominesc 5
1.3 Rolul creditului in economie 8
1.3.1 Importanta creditului bancar 8
1.3.2. Principalele tipuri de credite 9
1.4 Organizarea cooperativei de credit 11
1.4.1. Cadrul juridic de organizare si functionare 11
1.4.2. Structura organizatorica si administrativa a unei cooperative 13
1.4.3. Structura organizatorica a unei agentii 19
CAPITOLUL II - ANALIZA ELEMENTELOR DE RISC iN ACORDAREA CREDITELOR 20
2.1. Riscurile bancare, categorii semnificatii 20
2.2. Metodologii de analiza si evaluare a riscurilor de creditare 27
2.2.1 Analiza si evaluarea riscului de credit 27
2.3. CONTROLUL SI ELIMINAREA RISCURILOR 37
2.4.Reglementari prudentiale pentru eliminarea riscului de credit 38
2.4.1. Constituirea fondului de rezerva si a fondului de risc in cooperatia de credit 38
2.4.2. Supravegherea acordarii imprumuturilor mari 39
2.4.3. Fondurile proprii ale societatilor bancare 39
2.4.4. Reglementari prudentiale privind imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale 41
2.4.5. Constituirea provizioanelor specifice de risc 47
CAPITOLUL III - ANALIZA ASPECTELOR FINANCIARE SI NEFINANCIARE iN ACORDAREA CREDITELOR 56
3.1. Analiza aspectelor financiare si nefinanciare 56
3.1.1. Analiza aspectelor financiare 56
3.1.2 Analiza aspectelor nefinanciare 58
3.2. Factorii de succes ai unei afaceri 63
CAPITOLUL IV - ANALIZA GARANTARII CREDITELOR ACORDATE 64
4.1. Garantii, consideratii generale 64
4.2. Garantarea creditelor acordate 64
4.3. Modalitati de garantare a creditelor acordate persoanelor fizice. 67
4.4 Asigurarea activelor imprumutatilor luate in garantia creditelor 69
4.5 Analiza creditelor si modalitati de recuperare 69
4.6. Controlul utilizarii si garantarii creditelor 82
CAPITOLUL V - STUDIU DE CAZ 84
CAPITOLUL VI - CONCLUZII SI PROPUNERI 107
BIBLIOGRAFIE 109

Alte date

?{p}?

CAPITOLUL I – ROLUL B?NCILOR ÎN CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI

1.1. Rolul bancilor in economie

Aparitia bancilor moderne este strans legata de dezvoltarea comertului cu cetatile indepartate si acumularea capitalului monetar in special pe aceasta baza, expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale, in mod firesc bancile au primit atributul de ‘comerciale’. În epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie este strans legat de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Conceptele moderne privind dezvoltarea economica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor, reprezentand venituri neconsumate in perioada curenta si destinata utilizarii viitoare. În cadrul acelorasi concepte, investitiile reprezentand achizitia de instalatii si echipament, structuri, masini si inventar, destinate dezvoltarii productiei, reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai :

- prin utilizarea propriilor economii;

- prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie.

În acest fel se creeaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odata cu evolutia istorica, vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv la inceput si preponderent apoi in structura sistemului bancar in formare, bancile comerciale sau de depozit. Creatia monetara, ca factor specific al functionalitatii bancilor, a stat la randul sau la baza definirii locului si rolului bancilor in economie. Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatie creante chiar asupra lor insasi, care sporesc masa mijloacelor de plata si volumul circulatiei monetare. Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda.

Forma principala a creatiei monetare este emisiunea de bancnote. La inceput aceasta functie era deschisa tuturor bancilor pentru ca ulterior sa fie una specifica bancii de emisiune. Totusi bancile comerciale tipice contribuie la creatia monetara prin transformarea activelor nemonetare (conturi, obligatii) fara putere liberatorie in instrumente de plata. Înscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizeaza) constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala. Un timp in Anglia, Franta, SUA si alte tari, o mare parte a bancilor de depozit efectuau si operatiuni de emisiune. Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea conditiilor de incalcare a normelor de emisiune si incarcarea canalelor circulatiei cu bancnote emise cu sau fara justificare economica. La momentul reglementarii acestei chestiuni, in 1913 in SUA, numarul bancilor imputernicite sa emita bancnote depasea 7500.

Asa incat la momente istorice diferite si in functie de conditiile proprii, toate tarile dezvoltate au fost nevoite sa delimiteze foarte clar functiile bancii de emisiune, acestea concentrandu-se de regula la o singura banca, banca centrala. În SUA, spre exemplu, desi exista 12 banci federale de emisiune, acestea actioneaza ca un tot unitar sub egida unei autoritati monetare unice.

O alta tendinta care s-a manifestat in interiorul bancilor, este specializarea acestora, care desi in descrestere nu inceteaza sa caracterizeze lumea bancilor. Separarea si independenta bancilor specializate este delimitata de sfera de competenta si activitate.

Un moment important in evolutia bancilor l-a reprezentat criza economica din anii 1929 – 1933, care s-a manifestat in toate tarile dezvoltate, dar a avut efecte devastatoare in SUA prin crahul bancar de proportii (36% din banci fiind declarate in stare de faliment). Acest eveniment a impus o reglementare severa in regimul bancilor, care sa actioneze in directia protejarii deponentilor. În mod necesar, statutul bancii de depozit a trebuit sa fie bine conturat, impunandu-se un regim limitativ de control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra modului de folosire a acestor resurse in procesul creditarii.

În acest cadru s-a delimitat acceptiunea de banca de depozit, spre deosebire de celelalte banci. S-a ajuns astfel la o delimitare clara intre bancile de depozit si cele specializate, generalizate in toate structurile nationale ale sistemelor bancare diferite de la tara la tara, diferente care sunt rezultatul fie al evolutiilor anterioare, fie al elementelor traditionale, fie schimbarilor pe care la cere societatea la un moment dat.

O caracteristica a bancilor comerciale sau de depozit (acceptate de regula fara o asemenea calificare expresa) este aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare [1 Creditarea persoanelor fizice si juridice – Institutul bancar roman, Centrul de informare si specializare bancara –2004;]. Activitatea lor este diversa si se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare. Totusi operatiunile de baza sunt reprezentate de:

- constituirea de depozite;

- utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici.

Bancile sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit cu o gama larga de diferentieri si implicit cu statute diferite de la tara la tara efectuand totalitatea operatiunilor bancare. Fiecare dintre ele sunt supuse unor limitari privind functionalitatea prin asumarea in exclusivitate a anumitor operatiuni.

Intre bancile specializate un loc deosebit il ocupa institutiile de credit specializate carora:

- le-a fost evidentiata o misiune de interes public ;

- creditarea pe termen scurt, mijlociu si lung a unor ramuri (frecvent agricultura);

- sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar ;

- creditarea colectivitatilor locale, etc.

Societatile financiare in fapt societati de credit, sunt prezente importante in activitatea economica in toate tarile dezvoltate, fiind institutii de credit autorizate sa primeasca depozite si care pot efectua doar operatiunile pentru care au fost abilitate prin acte normative.

Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen scurt, mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, in special prin carti de credit.

În considerarea structurii sistemului bancar trebuie avut in vedere ca in componentele nationale se afirma si trasaturi generale, dar si particularitati ale alcatuirii verigilor componente ( BCR, BANCPOST, TRANSILVANIA, etc. ).

Astfel SUA, in mod firesc se considera in componenta sistemului de institutii aflate in postura de furnizori importanti de resurse : companiile de asigurari, institutiile ce constituie si administreaza fondurile de pensii fondurile comune de creante etc. iar in tari Franta de exemplu, institutii de credit importante sunt considerate: Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Posta - detinatoare a conturilor de depuneri postale, sunt atasate Tezaurului si nu sunt cuprinse in sistemul bancar. Cum insa Tezaurul este el insusi considerat partener in sistemul de credit al economiei, putem aprecia ca nu este de fapt decat o interpretare formala ce tine de subordonarea ierarhica a participantilor.

Unele din bancile specializate actioneaza ca intermediari in anumite ramuri sau domenii de activitate desfasurand activitati de mobilizare a resurselor si de distribuire a creditelor in sfera lor specifica, in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile de activ si pasiv. O mare parte din bancile specializate sunt insa unitati profilate unilateral fie primordial pentru mobilizarea de resurse, fie preponderent pentru acordarea creditelor din resursele care ii sunt puse la dispozitie.

În acest cadru alte institutii de regula bancile comerciale in special, joaca rolul de intermediar.

În acest proces se afirma si se detaseaza ca principale functii ale bancilor comerciale cele doua laturi ale intermedierii :

- mobilizarea resurselor ;

- distribuirea creditelor.

Legatura directa cu agentii economici titulari de conturi curente sau de depozite, confera bancilor in general, bancilor comerciale in special, o alta principala functie in economia moderna, aceea de centru de efectuare a platilor intre titularii de cont si prin aceasta bancile determina si cadreaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

În indeplinirea functiilor lor bancile comerciale indeplinesc anumite operatiuni specifice considerate si reunite, dupa sensul lor in active si pasive.

Aparitia BNR ca institutie de credit a determinat o scadere a dobanzilor la credite (inainte de 1880, dobanda nu era mai mica de 15%, iar dupa 1880, a variat intre 5-9%).

1.2. Cadrul bancar romanesc

Bancile centrale sunt institutii guvernamentale care asigura functionarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national prin puterile si responsabilitatile dobandite prin actul de infiintare a lor.

Bancile centrale s-au dezvoltat pe doua cai:

- fie ca au fost banci comerciale care au capatat pe parcurs puteri si responsabilitati care le-au transformat in banci centrale (Banca Angliei, Banca Frantei);

- fie ca au avut rol de Banci Centrale prin actul de infiintare a lor, cum este cazul Bancii Nationale infiintata in 1880 sau al Sistemului Federal de Rezerve a SUA infiintat in 1913.

Prin functiile prin care sunt investite, Bancile Centrale opereaza ca institutii publice ale statului, indiferent de natura capitalului: de stat, privat autohton sau mixt. Pentru a intelege rolul pe care il au Bancile Centrale in economia nationala, este necesar sa prezentam functiile pe care acestea le indeplinesc in cadrul sistemului bancar la nivel national:

- prima functie esentiala, care a determinat aparitia Bancilor Centrale, este cea de emisiune monetara prin care statul ii confera Bancii Centrale privilegiul de emisiune. Exercitand privilegiul de emisiune, Banca Centrala devine detinatoarea stocului de aur si a rezervelor internationale ale tarii.

Prin functia de emisiune, Banca Centrala are raspunderea calitatii circulatiei monetare si dimensionarea masei monetare si de credit ( prin manevrarea taxei scontului, operatii la piata libera, sistemul rezervelor minime obligatorii).

- functia de creditare a bancilor prin operatii de scontare si rescontare a titlurilor de credit sau prin acordarea creditelor de refinantare, caz in care Banca Centrala apare ca imprumutator de ultima instanta.

- functia de administrator al rezervelor internationale, prin care Banca Centrala asigura stabilitatea cursurilor valutare prin interventia directa pe piata, prin cumparare sau vanzare de valuta, asigurand mentinerea rezervelor nationale la un nivel adecvat tranzactiilor externe ale statului.

Pentru indeplinirea acestei functii, Bancii Centrale ii sunt incredintate atributii autoritare de a aplica sistemul de restrictii valutare pe care statul le decide si le aplica: