Pagina documente » Stiinte politice » Rolul disciplinei de drept constitutional in dezvoltarea constitutionalismului romanesc

Despre lucrare

lucrare-licenta-rolul-disciplinei-de-drept-constitutional-in-dezvoltarea-constitutionalismului-romanesc
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rolul-disciplinei-de-drept-constitutional-in-dezvoltarea-constitutionalismului-romanesc


Cuprins

Cuprins:
CUPRINS...........1
CAPITOLUL I
Momente de referinta in constitutionalismul rominesc......3
SECTIUNEA 1. Originea constitutionalismului in Rominia..........3
SECTIUNEA 2. Sectiunea II. Sistematizari si codificari constitutionale..........6
1. Constitutia din 7 februarie 1741 a lui Constantin Mavrocordat ............7
2. Supplex Libellus Valachorum .........8
3. Constitutia Carvunarilor.9
4. Regulamentele Organice.............10
5. Reforme si proiecte constitutionale in anul revolutionar 1848............13
6. Conventia de la Paris (1858) ........14
7. Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris..16
8. Constitutia de la 1866...19
9. Constitutia din 1923.....21
10. Dictatura regala instaurata prin Constitutia din 1938............24
11. Organizarea constitutionala din 1940............26
12. Repunerea in vigoare a Constitutiei din 1923.26
13. Constitutia din 1948....27
14. Constitutia din 1952.....29
15. Constitutia din 1965.....30
16. Constitutia din 1991.....31
17. Revizuirea constitutionala din 2003..............33
SECTIUNEA III. Rolul disciplinei de Drept Constitutional in dezvoltarea constitutionalismului rominesc..............34
CAPITOLUL II
Continutul notiunii de constitutie.....37
SECTIUNEA I. Evolutia notiunii de constitutie..........37
SECTIUNEA II. Definitia notiunii de constitutie..........40
SECTIUNEA III. Conditii de fond si de forma ale constitutiei........41
SECTIUNEA IV. Ideologiile economice si politice din lumea moderna.........44
CAPITOLUL III..47
Factorii de influenta in constitutionalismul rominesc.......47
SECTIUNEA I. Scoala dreptului natural...47
SECTIUNEA II. Proclamarea independentei coloniilor engleze din America de Nord.......51
SECTIUNEA III. Ideile Revolutiei Franceze si influenta lor.........53
CAPITOLUL IV
Doctrina rominesca si rolul ei in dezvoltarea constitutionalismului......57
CAPITOLUL V
Ideea de constitutie in contemporanitate...63
CONCLUZII......71
BIBLIOGRAFIE.73

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

Momente de referinta in constitutionalismul romanesc

Sectiunea I. Originea constitutionalismului in Romania

În legatura cu punctul de pornire al evolutiei constitutioanale a statului nostru, in doctrina constitutionala, in istoriografia romaneasca, in publicistica partidelor politice de la sfarsitul secolului al-XIX-lea si inceputul secolului XX si in alte surse recente s-au sustinut mai multe puncte de vedere care pot fi rezumate in patru curente principale :

? Începuturile sistemului constitutional in tarile romane sunt legate de Proclamatia de la Islaz din 1848, considerata a fi prima constitutie romaneasca. Acesta este opinia lui Ioan Ceterchi.

? În opinia profesorului Ioan Muraru, organizarea constitutionala debuteaza cu Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris din 1864 si Legea electorala din 1864 – ambele acte fiind apreciate ca prima constitutie a Romaniei.

? Dupa parerea lui Constantin Dissescu evolutia constitutionala a statului roman incepe odata cu adoptarea Constitutiei din 1866.

? Marele nostru istoric Nicolae Iorga aprecia in ‘Istoricul Constitutiei Romanesti’ faptul ca evolutia constitutionala romaneasca are radacini adanci care coboara neintrerupt pana la intemeierea statelor romanesti in secolul al-XIV-lea.

O alta problema importanta o constituie caracterul evolutiei constitutionale a Romaniei. In aceasta privinta organizarea constitutionala a statului roman – de la primele formatiuni statale intemeiate in secolul al-XIV-lea, pana la stadiul actual al dezvoltarii politice a Romaniei – are un caracter unitar si totodata procesual. Caracterul unitar al evolutiei onstitutionale romanesti este pus in evidenta de fatptul ca in cele doua principate romanesti au existat practic aceleasi realitati social-economice. Organizarea si functionarea puterilor sau prerogativelor legislative, administrative,judecatoresti si rolul militar al domnitorilor munteni si moldoveni au fost carmuite de aceleasi cutume sau practici constitutionale autohtone aplicate in timp indelungat si in mod repetat in cele doua tari. Pe intreg parcursul dezvoltarii constitutionale cele doua state romanesti ca si Transilvania au statornicit intre ele stranse legaturi politice, fiind animate de aceleasi idealuri socio-economice, insa mai presus de toate era constiinta unitatii nationale.

Caracterul procesual al organizarii constitutionale a statului roman consta in faptul ca aceasta s-a desfasurat fara intrerupere, de la forme simple la forme complexe, ca evolutia politica a celor doua state - de la intemeierea lor pana la unirea principatelor romane sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza – a fost guvernata de aceleasi legitati generale ale dezvoltarii sociale. Dezvoltarea constitutionala a Transilvaniei ca Voievodat autonom si apoi ca Principat autonom a parcurs de asemenea, un proces evolutiv in care s-au evidentiat raspandirea si viabilitate a unor institutii social politice si juridice romanesti ( cnezatele si voievodatele). Incorporata la sfarsitul secolului al XVII-lea in Imperiul austriac, Transilvaniei i s-a aplicat regimul constitutional stabilit in Diploma Leopoldina din anul 1691. Acest act a fost adoptat de catre Leopold I, imparatul Imperiului habsburgic, si prin acesta Principatul Transilvaniei este subordonat direct imparatului. Acest act consfintea instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania si tine loc de constitutie pana in anul 1877. Este evident faptul ca la momentul intemeierii statelor feudale romanesti acestea nu aveau o organizare de stat ( constitutionala ) in intelesul conceptului modern de organizare constitutionala. Nu exista in secolul al XIV-lea o Constitutie ca document politico-juridic in intelesul de pact fundamental intre guvernanti si guvernati, adoptat de un organism reprezentativ in care sa fie stabilite cu precizie modalitatile de desemnare, de organizare si functionare ale institutiilor de guvernare si raporturile intre acestea precum si statutul politico-juridic si social al individului. 1

Existau insa numeroase cutume si reguli de guvernare care fixau cel putin, locul si rolul unor structuri de putere in procesul de conducere, ca si unele raporturi ale acestora cu cei guvernati, precum si privilegii sociale si politice acordate de seful statului - Domnitor, Voievod - unor reprezentanti ai boierimii, clerului, etc. Aceste cutume sau obiceiuri intruneau intru totul elementul psihologic apreciat in doctrina ca un element constitutiv al cutumei constitutionale.

Într-adevar cutumele erau recunoscute si insusite de categorii largi de populatie ca obiceiuri stravechi reglementand raporturi fundamentale. Este relevanta in acest sens prezentarea facuta de Dimitrie Cantemir in ”Descrierea Moldovei”, in ceea ce

1 Cristian Ionescu, Drept Constitutional si Institutii Politice,vol.I, ed.Lumina Lex, Bucuresti 1997, p. 6

priveste alegerea ca Domn al Moldovei a lui Petru Rares, fiul natural a lui Stefan cel Mare. Aceste cutume si practici de tip constitutional au evoluat continuu intarindu-se cu fiecare domnie.

Unele dintre acestea s-au autonomizat treptat fata de celelalte cutume si obiceiuri dezvoltandu-se de sine statator ca obiceiuri exclusiv constitutionale. De asemenea la acea vreme nu se putea face o distinctie clara intre cutuma constitutionala si cea cu un continut juridic, civil, penal, etc. Este evident faptul ca acest concept de organizare constitutionala raportat la organizarea statala a tarilor romane in momentul intemeierii acestora trebuie privit intr-un sens mult mai larg decat actualele conotatii ale acestei notiuni.

Existau numeroase structuri institutionale de natura constitutionala cum ar fii: Domnia, diverse dregatorii, ca si raporturile intre domn si boieri. Acestea reflectau, trasaturi ale unora din principiile de guvernare ale Imperiului Bizantin. Receptate intr-o perioada istorica relativ indelungata, principiile fundamentale de esenta ale organizarii politice – preluate la randul lor de la Imperiul Roman de Apus si adaptate unor noi realitati geografice, social-politice, nationale, economice, religioase si culturale -, s-au impletit cu traditii si practici juridice autohtone.

Dintr-o asemenea impletire a rezultat o sinteza armonioasa sub forma unor principii juridice si cutume constitutionale perfect aplicabile organizarii politice a voievodatelor romanesti, raporturilor intre Domnitor si supusi, relatiilor celor doua tari cu Poarta Otomana, precum si relatiilor acestora cu alte state. Astfel Domnitorul roman avea ca si Împaratul bizantin un drept de viata si de moarte asupra supusilor sai. Indiferent de statutul social se bucura de ” dominium eminens ”, numeau in dregatorii si ii revoca pe cei numiti dupa bunul sau plac.

Influenta bizantina asupra institutiilor politice se datoreaza in primul rand ortodoxismului stiut fiind faptul ca orasul Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin era centrul ortodoxiei. Astfel biserica ortodoxa exercita nu numai o influenta religioasa, ci si una politica, asa cum la randul sau religia catolica a stimulat miscarea renascentista din apusul Europei din secolul al XIII-lea si in cadrul acesteia, renasterea filozofiei politice a antichitatii, fundalul teoretic al modelelor de organizare politica ale statelor moderne occodentale.1

Ca o concluzie, merita a fii invocata precizarea facuta de marele istoric Nicolae Iorga din anul 1922 – precizare de mare importanta si valoare istorica - care plaseaza, pe baza unor realitati social-politice incontestabile si a unor documente de netagaduit, inceputul dezvoltarii constitutionale romanesti cu cinci veacuri inainte de adoptarea constitutiei moderne, in anul 1866: ” Cand zic Statul roman la intemeierea lui, inteleg cele doua forme: a Principatului Muntean, zis Domnie sau Mare Voievodat a toata Tara Romaneasca, prin urmare a unui stat bazat de la inceput pe idei foarte moderne; ideea nationala pe de o parte, ideea de teritoriu definit pe de alta parte, si pe urma Statul Moldovei aparut mai tarziu si care a impiedicat unitatea romaneasca, pe care o proclama in titlul sau chiar Principatul Tarii Romanesti. ”2

Sectiunea II. Sistematizari si codificari constitutionale

Racordarea societatii romanesti la marile curente de idei ale Europei s-a realizat de sus, de la nivelul elitelor, cu implicatii si repercusiuni socio-politice largi.3 În secolul al XVIII-lea cutuma constitutionala devine prea stramta pentru realitatile politice noi si nu mai corespunde solutionarii unor probleme de organizare si conducere statala generate, pe de-o parte, de raporturile tarilor romanesti cu Imperiul Otoman intrat in declin, iar pe de alta parte, de raporturile acestuia cu alte state.

Ideile liberale privind modificarea structurilor economice si sociale, a sistemului administrativ, fiscal si juridic incep sa prinda contur si in Principate. Îndeosebi in a doua jumatate a secolului factorii politici interni simt impulsul viitoarelor raporturi intre puterile europene, in special intre Rusia si Imperiul Otoman si revendica vechiul statut de autonomie al principatelor fata de Poarta, stabilit prin capitulatii.

1 Cristian Ionescu, op. cit. , p6

2 Cristian Ionescu, op. cit. , p7

3 Cristian Ionescu, op. cit. , p15

Statutul initial caracterizat inainte de toate, prin autonomia principatelor si neamestecul Portii in problemele interne ale tarii fusese pierdut, indeosebi ca urmare a certurilor intre pretendentii la tron sprijiniti de familii boieresti rivale, ceea ce a permis Turciei sa se implice in viata interna a principatelor. În aceasta perioada s-au instalat domnitorii fanarioti. Fanariotismul a insemnat un sistem social, economic, politic si cultural impus de catre Poarta in secolul al XVIII-lea. Odata cu instaurarea regimului turco-fanariot, principatele au fost complet integrate structurilor politice si militare otomane, incetand sa mai desfasoare o politica externa proprie. De altfel, deliberati sau nu, domnii fanarioti si-au modelat intreprinderile potrivit conditiilor locale. Ei au actionat ca reprezentanti ai Imperiului Otoman, dar politica lor de reforme s-a adaptat realitatilor romanesti.

1. Constitutia din 7 februarie 1741 a lui Constantin Mavrocordat

Acest document a fost redactat in spiritul acelor vremuri, si continea sfaturi pentru guvernarea tarii, data de Constantin Mavrocordat fiului sau Nicolae. Reprezinta primul act de gandire si practica politica moderna. Eforturile domnitorului fanariot de a reorganiza administratia, justitia, biserica, de a raspandi cultura dar mai ales de a elibera din serbie, taranimea, sunt tendinte reformatoare ce se inscriu in aria ” despotismului luminat ”, practicat de Frederic al II-lea al Prusiei si imparatul Iosif al II-lea.1

Documentul cuprinde programul de reforme social-economice si politice preconizat de domnitor initial pentru Tara Romaneasca. Acest program de guvernare a fost pus in aplicare si in Moldova in perioada 1741 – 1743 atunci cand Constantin Mavrocordat a domnit aici.

Procedura prin care reformele au fost puse in dezbaterea Adunarilor de Stari din cele doua tari romanesti exprima caracterul cvasi-constitutional al acesteia. Constitutia a fost votata la 7 februarie 1741 si a fost publicata in ziarul ”Mercure de France” din iulie 1742.2

1 Angela Banciu, Istoria Constitutionala a Romaniei. Deziderate nationale si realitati sociale, ed. Lumina Lex Bucuresti, 2001, p.24

2 Cristian Ionescu, op. cit. vol.I, p.16

Reformele lui Mavrocordat au avut pe langa aspectele social-economice si obiective cu caracter administrativ si judecatoresc. Astfel, urmand modelul otoman, boierimea alcatuia Divanul cel mare si institutia ” celor cinci de sus ”, Protipendada, in care intrau cinci inalti dregatori: logofatul, vornicul, hatmanul, postelnicul si aga. Marii boieri isi ziceau frati si numai ei purtau barba. Din cele patru clase ale boierilor ultima era cea a maziliilor descendenti fara dregatorii ai boierimii mici de la tara. Rangurile erau puse in evidenta de reguli stricte de protocol.

Constitutia sau Asezamantul lui Constantin Mavrocordat a cuprins si unele prevederi pentru modernizarea sistemului. Desi este evident ca nu se poate vorbi de o ampla miscare constitutionala, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, existau structuri politice cu caracter constitutional bine cristalizate in acea perioada in tarile romane. Astfel, institutia Domniei, Sfatul Domnesc sau Divanul, marile dregatorii sau functii judiciare tindeau sa se modernizeze. Puterea Domnului tindea sa se centralizeze si sa se intareasca, actele de incalcare sau nesocotire a acesteia fiind considerate acte de tradare.

Deosebit de importante erau Adunarile de stari ( Marea Adunare a Tarii ) bazate pe participarea reprezentativa a unor categorii sociale largi la conducerea tarii. Aceste organisme erau niste forme incipiente ale Parlamentului. Ele puteau impune domnitorului unele privilegii. Cea mai importanta prerogativa a Marii Adunari era alegerea Domnitorului si mai tarziu recomandarea de catre acesta a pretendentului la domnie, ce urma a fii numit de Sultan.

2. Supplex Libellus Valachorum

Patrunderea ideilor liberale la sfarsitul secolului al XVIII-lea s-a realizat mai usor in Transilvania care se afla mai aproape de occident. O contributie importanta in acest sens a avut si actul de unire cu biserica romano-catolica care este si expresia tolerantei religioase. Acest act a facilitat conectarea spiritualitatii ardelene la valorile liberale si sa constitutionalismul clasic.1 În aceste conditii a aparut Supplex Libellus Valachorum, programul politic si national al scolii ardelene. Supplex-ul a fost redactat de Iosif Mehesi, de la Cancelaria Aulica, in colaborare cu Samuil Micu,

1 Angela Banciu, op. cit. , p.25