Pagina documente » Administratie publica » Rolul si responsabilitatea administratiie publice locale in protectia mediului

Despre lucrare

lucrare-licenta-rolul-si-responsabilitatea-administratiie-publice-locale-in-protectia-mediului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rolul-si-responsabilitatea-administratiie-publice-locale-in-protectia-mediului


Cuprins

Rolul si responsabilitatea administratiie publice locale in protectia mediului
Sectiunea I - Conceptul de dreptul mediului si principiile generale ale acestuia
1.1 Conceptul de dreptul mediului in legislatia romineasca si internationala
1.2 Principiile de la Rio de Janeiro din Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea durabila
1.3 Principiile si normele specifice dreptului international al mediului
1.3.1 Suveranitatea statelor si protectia mediului
1.3.2 Principiul cooperarii internationale in solutionarea problemelor conservarii mediului
1.3.3 Obligatia statelor de a conserva si de proteja mediul si resursele sale naturale
1.3.4 Obligatia de supraveghere a starii mediului
1.3.5 indatorirea de asistenta ecologica
1.3.6 Dreptul la un mediu sanatos ca principiu general al dreptului comunitar
1.4 Principii care se regasesc in legislatia internationala si in cea romineasca in domeniul mediului
1.4.1 Principul poluatorul plateste
1.4.2 Principiul prevenirii degradarii mediului
1.4.3 Principiul precautiei
1.4.4 Principiul dezvoltarii durabile
1.4.5 Principiul corectarii cu prioritate la sursa a poluarii mediului
Sectiunea II - Institutii centrale cu atributii in protejarea mediului
2.1 Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor
2.2 Organisme interministeriale avind raspunderi in domeniu
2.4 Autoritatile locale si rolul lor juridic in infaptuirea politicii ecologice
Sectiunea III - Studiul de caz - Rolul primarului pentru a asigura protectia mediului in caz de inundatii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?1.1 Conceptul de „dreptul mediului” in legislatia romaneasca si internationala

„Pornind de la celebrul raport intocmit sub conducerea doamnei Gro Harlem Brundtland intitulat „ Il futuro di noi tutti” definim dreptul mediului ca fiind „ acea ramura de drept public, din sistemul national al dreptului care cuprinde normele juridice consacrat de legiuitor pentru reglementarea relatiilor sociale, avand ca obiect obligatiile utilizatorilor de mediu pentru asigurarea protectiei, conservarii si exploatarii durabile a resurselor incorporate de biosfera la nivel sectorial, inter-sectorial, trans-sectorial si inter-generational, precum si formele raspunderii pentru prejudiciile aduse valorilor de mediu.”1

Constitutia Romaniei, revizuita in 2003, inscrie dreptul la un mediu sanatos printre drepturile si libertatile fundamentale consacrate de Capitolul II din Titlul II. Textul articolului 35 care se refera la un mediu sanatos are urmatorul cuprins:

1. „Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.”

2. „Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.”

3. „Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja mediul inconjurator.”

Consacrarea dreptului la mediu ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului constituie rezultatul unei indelungate evolutii produse pe plan international. Initial, Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Pactele drepturilor omului nu au continut referiri exprese la dreptul la mediu ca drept fundamental al omului. Existau, in schimb, referiri cu privire la dreptul la sanatate si dreptul la conditii corespunzatoare de viata favorabile dezvoltarii tuturor oamenilor.

O serie de documente internationale au cuprins referiri la dreptul mediului si anume: Conventia privind diversitatea biologica semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 „protectia mediului constituie o parte integranta a procesului de dezvoltare., Declaratia de la Johannesburg adoptata de Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabila mentiona si ea cerinta solutionarii problemelor mediului in contextul intensificarii eforturilor pentru o dezvoltare durabila.

Dezvoltarea durabila avea drept tinta cresterea economica si rezolvarea problemelor sociale prin schimbarea regulilor managementului resurselor naturale la scara globala.

Constitutia Europeana acorda o insemnatate deosebita problemei mediului de viata. În articolul I -3, in care sunt definite obiectivele Uniunii, se precizeaza „Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de paita foarte competitiva, vizand ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un inalt nivel de protectie sid e imbunatatire a calitatii mediului.” Constitutia Europeana se refera la problemele mediului si ale dreptului dezvoltarii si in Partea a II a consacrata drepturilor fundamentale.

Profesorul Ioan Muraru, membru al Comisiei Constitutionale a mentionat ca „protectia mediului este una din marile probleme contemporane. Aici asistam la o dezvoltare a institutiilor si reglementarilor, ca atare credem ca se impune ca si Constitutia noastra sa tina pasul cu aceste realitati.”2

Notiunea de „mediu” este definita in Dictionarul de drept al mediului ca fiind „ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale. Termenul este utilizat pentru a desemna mediul natural, urban, industrial (uneori, de asemenea, economic, social si politic) in sanul caruia traieste omul.”3

Pentru dreptul comunitar, mediul reprezinta „ansamblul elementelor care, in complexitatea lor relationala, constituie cadrul si conditiile vietii omului”, „mediul inseamna apa, aer si sol in interactiunea lor, precum si raportul dintre acestea si orice alt organism viu.”4

La nivel regional si subregional o serie de documente in materie au acordat un inteles propriu notiunii de mediu. Astfel, Conventia Benelux in materie de conservare a naturii si protectia peisajului (8 iunie 1982) considera mediul natural ca fiind „mediu natural al omului cuprinzand elemente abiotice precum rocile, apa si atmosfera, si elementele biotice inclusiv biocenozele naturale si seminaturale, inclusiv flora si fauna in stare salbatica”.

Conventia privind raspunderea civila pentru daune rezultand din exercitarea de activitati periculoase pentru mediu (Lugano 1993) defineste mediul in sensul ca el cuprinde „resursele naturale abiotice si biotice, precum apa, aerul, solul, fauna si flora si interactiunea intre acesti factori, bunurile care compun mostenirea culturala si aspectele caracteristice ale peisajului.”

Termenul de „mediu” ia diferite semnificatii si dimensiuni in functie de legislatiile nationale, de la simpla mentionare in titlul actului normativ, fara o definitie expresa (exemplu, legea venezueleana privind mediul din 1976), la o definitie partiala cu obiective si scopuri precise (Legea din Belgia) si pana la definitii globale, atotcuprinzatoare (Legea din Malaezia din 1974) sau la identificarea mediului ambiant cu resursele poluabile (Japonia, Legea din 1976 si Legea din Mexic din 1971)

În Romania, conceptul de „mediu” a fost definit in Legea din 1973 ca fiind „constituit din totalitatea factorilor naturali (aerul, apele, solul si subsolul, padurile, orice alta vegetatie terestra si acvatica, fauna terestra si acvatica, rezervatiile si monumentele naturii) si a celor creati prin activitati umane (asezarile umane si ceilalti factori creati prin activitatea omului) ce determina cadrul natural, social si economic in care traim si care, prin interactiunea lor, influenteaza echilibrul ecologic si determina conditiile de viata pentru om, fauna si flora.” Actualul act normativ OUG 195 din 2005 defineste notiunea de „mediu” ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului;

Definitia data de Curtea Internationala de Justitie in 1997 este relevanta: „mediul nu este o abstractie, ci spatiul unde traiesc fiintele umane si de care depind calitatea vietii si sanatatea lor, inclusiv pentru generatiile viitoare”.

Mediul reprezinta „ansamblul factorilor fizici si biologici, naturali si artificiali, care, actionand in diferite moduri, genereaza o anumita ambianta ecologica, in general favorabila miracolului Terrei –viata, ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice precum si fiinte vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale. Totalitatea factorilor abiotici si biotici care inconjoara lumea vie, care alcatuiesc biosfera, litosfera si atmosfera, adica totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane care, in stransa interactiune, influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata pentru om si cele de dezvoltare in ansamblu a societatii umane.”5