Pagina documente » Stiinte Economice » Studiu privind normalizarea si armonizarea sistemelor contabile pe plan international

Cuprins

lucrare-licenta-studiu-privind-normalizarea-si-armonizarea-sistemelor-contabile-pe-plan-international
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiu-privind-normalizarea-si-armonizarea-sistemelor-contabile-pe-plan-international


Extras din document

Alte date

?CAPITOLUL 1

NECESITATEA SI LIMITELE ARMONIZ?RII CONTABILE INTERNATIONALE

1.1 CONSIDERENTE GENERALE

Trei fenomene caracterizeaza evolutia contemporana a contabilitatii: Normalizarea – procesul prin care se armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia, proces caruia i se pot atasa trei scopuri fundamentale:

- obtinerea unei informari omogene si corecte de catre puterea publica;

- valorificarea informatiilor de catre utilizatorii externi;

- contributia la o alocare mai buna a resurselor financiare.

Armonizarea – proces prin care regulile sau normele internationale sunt perfectionate pentru a fi facute comparabile, chiar daca difera de la o tara la alta.

Utilizarea limbajelor diferite, a interpretarilor diferite ale acelorasi evenimente si tranzactii a facut sa se vorbeasca despre internationalizarea contabilitatii.

Institutia care realizeaza normalizarea contabila este “Comisia Internationala a Standardelor Contabile” (IASC), organism specializat in alocarea de norme pentru bursele si societatile multinationale, o institutie care furnizeaza mai degraba un model de referinta pentru activitatile internationale.

Armonizarea contabila internationala este o necesitate ce emana din cerintele utilizatorilor de situatii financiare, ea devenind presanta prin anii ’80 si ’90.

Mondializarea, alinierea tuturor tarilor la niste standarde economice unice, procesul de largire a Uniunii Europene, globalizarea pietelor de capital sunt factori importanti in procesul de armonizare contabila internationala, iar concurenta tot mai acuta si eficace, face ca pietele financiare cele mai puternice sa aprecieze utilizarea normelor contabile internationale.

Tendinta de privatizare a unor intreprinderi, societati din proprietatea statului, o functionare economica eficace ii determina pe conducatorii unor intreprinderi sa doreasca sa ajunga la o convergenta optima intre sistemul intern de informare si cel extern. Pentru aceasta trebuie sa existe o piata a informatiei contabile, care sa asigure protejarea intereselor asociatilor si tertilor prin dezvoltarea si transparenta informatiilor si cresterea posibilitatilor de comparare in timp si spatiu. Am putea denumi aceasta starea de echilibru care poate fi prognozata pe termen scurt sau mediu, mai rar pe termen lung.

Dar problema cea mai importanta, fundamentala, a armonizarii contabile sau uniformizarii mondiale contabile este credibilitatea contabila.

De ce? Pentru ca o societate poate publica, in tari diferite, imagini diferite ale marimii capitalurilor proprii si rezultatelor, bineinteles conformandu-se normelor in vigoare in acele tari. Este cunoscut cazul societatii germane Daimler Benz, companiei britanice de automobile Rover, societatii australiene New Corporation, etc., care apareau cu diferente contabile intre tarile unde isi publicau rezultatele sau marimea capitalului.

Armonizarea contabila internationala are si limite, acestea putand fi analizate in context istoric, financiar, la nivel mondial, dar si faptul ca IASC este un normalizator fara putere coercitiva, aplicarea normelor sale fiind facultative, ceea ce a facut sa devina opozabil referentialului american FASB, preferat IASC-ului, deoarece asigura o atenuare a lipsei de putere coercitiva a organismului international.

Sistemele contabile sunt determinate de mediul economic, financiar, politic, juridic, social si cultural in care ele opereaza.

Ca instrument al comunicarii informatiilor, contabilitatea este un limbaj economic, adica transforma ideile sau informatiile in semne inteligibile doar unui grup cultural. Si cu toate acestea, contabilitatea ofera putine semne de interpretat, eventualele erori riscand sa conduca la consecinte grave.

De ce exista diferente in practicile contabile si care sunt cauzele acestora?

Contabilitatea este o constructie sociala, care reflecta societatea in care s-a dezvoltat supunandu-se unor reguli nescrise care au evoluat prin uzante.

Reglementarile contabile sunt adesea raspunsuri la scandalurile financiare, la abuzurile sistemelor politice, economice si sociale sau ele sunt rezultatul unui echilibru care se mentine atat timp cat conditiile economice nu se schimba, ci doar cele istorice. Astfel poate aparea ceva imprevizibil: revolutii, razboaie, rasturnari de puteri, care pot schimba reglementarile initiale, ducand la o noua stare de echilibru in situatia data, desi respectarea regulilor difera de la o tara la alta si aceasta in tari foarte bine dezvoltate, ca: Anglia, Germania, Rusia, Italia, Franta.

Revenind la reglementarea contabila, o alta problema este cea a naturii diferentelor in practicile contabile.

Una din diferentele cele mai importante vizeaza obiectivul fundamental al contabilitatii, care nu trebuie sa fie obtinerea si prezentarea imaginii celei mai fidele a situatii economice, ci determinarea acelui rezultat ce poate sa fie distribuit actionarilor fara sa fie afectate interesele celorlalte parti, in special, ale creditorilor. Acesta este un obiectiv de mentinere a capitalului: principiul contabil cel mai important.

Pentru a oferi o imagine adevarata si loiala, obiectivul intreprinderilor britanice este ca informatiile lor sa fie relevante, semnificative, comparabile.

Aplicarea principiului independentei exercitiilor si permanentei metodelor exercita o influenta enorma asupra evaluarilor.

Doua exemple: acolo unde impozitul asupra beneficiilor este direct legat de rezultatul contabil, fiscalitatea exercita o influenta asupra obiectivului contabilitatii si asupra abordarilor retinute in materie de evaluare, aceasta in tarile Europei continentale.

În schimb, in tarile anglo-saxone, calculul rezultatului final este o operatie prea importanta pentru a fi incredintata contabililor, deci beneficiul fiscal se determina prin aplicarea unor reguli specifice, independente de cele utilizate in contabilitate.

Mecanismul de reglementare este definit atat de cultura nationala, cat si de natura regulilor, iar dimensiunile reglementarii contabile variaza si ele de la o tara la alta.

În mod natural, intre culturile contabile exista numeroase relatii si o multitudine de asemanari.

Sistemele contabile se impart in doua mari categorii:

- un grup in care finantarea intreprinderilor este asigurata mai mult pe calea imprumuturilor decat a capitalurilor proprii, in care regulile contabile sunt dominate de consideratii de ordin fiscal si in care sistemele juridice sunt reunite, de multa vreme, in coduri de reguli detaliate, in diverse domenii, printre care si contabilitatea. Marele inconvenient al acestor sisteme este absenta unei transparente reale pentru investitori. Principalele adepte ale acestei abordari sunt Germania, Japonia si Franta.

- in celalalt grup, opus, figureaza tarile in care sursele de finantare prin capitaluri proprii sunt mai importante, in care evaluarile contabile nu sunt dominate de criterii fiscale pentru ca reducerile de impozit pot fi obtinute independent de metoda de prezentare a rezultatelor pentru informarea actionarilor si in care predomina sistemele de drept cutumiar. Principalele tari adepte ale acestei abordari sunt: SUA, Regatul Unit, Australia si, mai putin, Olanda.

Clasificarile sistemelor contabile sunt consecinta unor demersuri stiintifice temeinice si are la baza o teorie a clasificarii, adica o taxinomie.

Pe baza modelelor de dezvoltare contabila, in 1967, Mueller, identifica patru grupuri:

a. modelul macroeconomic – contabilitatea intreprinderilor este pusa in relatie stransa cu politicile contabile nationale deoarece acestea din urma influenteaza scopurile agentilor economici: stabilitatea economica in afaceri, stimularea cresterii economice, lansarea de noi proiecte de investitii, iar pentru a realiza echilibrele macroeconomice poate fi conceputa si aplicata o contabilitate a responsabilitatilor sociale. Suedia, Franta si Germania sunt atasate acestui model.

b. modelul microeconomic – prin care contabilitatea este considerata o ramura a stiintelor economice si a gestiunii afacerilor, iar conceptul fundamental al acestui model este mentinerea in termeni reali a capitalului monetar investit de o intreprindere, adica a capitalului fizic. Sistemul contabil olandez aplica acest sistem.

c. abordarea contabilitatii ca disciplina independenta – conform acestei abordari, contabilitatea este considerata o functie distincta, prestatoare de servicii, derivate din practica afacerilor, accentul fiind pus pe practica si pragmatism. În acest cadru, principiul contabil acceptat este divulgarea integrala si loiala a informatiilor contabile. Aceasta abordare este proprie SUA si Regatului Unit.

d. abordarea de tip “contabilitatea uniforma” – prin care contabilitatea este considerata un mijloc eficient de administrare si control. Acest sistem contabil permite o realizare uniforma a masurarii, prezentarii si publicarii informatiilor contabile si faciliteaza punerea in practica a metodelor de control, atat de conducatorii intreprinderilor, cat si de puterea publica, inclusiv autoritatile fiscale. Fiindca acest sistem se imbina perfect cu planificarea statala, in diferitele sale variante, el se regaseste practicat in Franta, Germania, Suedia, Elvetia, dar si in tarile fost comuniste, la vremea cand acestea erau tutelate de acest regim.

A doua clasificare dupa Mueller se bazeaza pe cadrul economic al afacerilor si clasifica sistemele contabile apeland la aprecieri ale dezvoltarii economice, complexitatea afacerilor, climatului politic si social, sistemele de drept si identifica 10 grupuri de tari:

1. SUA, Canada, Olanda

2. Commonwealth (exclusiv Canada)

3. Germania de Vest, Japonia

4. Europa continentala, mai putin Germania de Vest, Olanda

5. Scandinavia

6. Israel, Mexic

7. America de Sud

8. Natiunile in curs de dezvoltare din Orientul Îndepartat si Apropiat