Pagina documente » Drept » Tehnici de identificare a persoanelor disparute si a cadavrelor necunoscute dupa semnalmentele exteri

Despre lucrare

lucrare-licenta-tehnici-de-identificare-a-persoanelor-disparute-si-a-cadavrelor-necunoscute-dupa-semnalmentele-exteri
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-tehnici-de-identificare-a-persoanelor-disparute-si-a-cadavrelor-necunoscute-dupa-semnalmentele-exteri


Cuprins

Cuprins
I. ASPECTE INTRODUCTIVE
I.1 SCURTA PRIVIRE ISTORICA
I.2 FUNDAMENTUL STIINTIFIC AL IDENTIFICARII CRIMINALISTICE DUPA SEMNALMENTE EXTERIOARE
I.2.1 INCIDENTA IN DREPTUL PENAL MATERIAL ? INFRACTIUNI CONTRA PERSOANELOR
I.3 INFRACTIUNI CONTRA VIETII
I.4 IDENTIFICAREA AUTORILOR UNOR INFRACTIUNI DUPA MODUL DE SAV?RSIRE A FAPTELOR PENALE (MOS)
II. ASPECTE DE DREPT PROCESUL PENAL
II.1 CADRUL PROCESUAL ? PENAL AL INVESTIGATIEI
II.2 TACTICA EFECTUARII PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE
IJ RECUNOASTEREA DE PERSOANE
IK RECUNOASTEREA CADAVRELOR
IK.1 DISPUNEREA EXPERTIZELOR MEDICO-LEGALE SI CRIMINALISTICE
IK.2 EFECTUAREA UNOR ACTE DE URMARIRE PENALA
IK.3 PARTICULARITATI ALE CERCETARII IN CAZURILE DISPARITIEI UNOR PERSOANE VICTIME ALE OMUCIDERII
III. IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTELE EXTERIOARE
III.1 SCURTA PRIVIRE ISTORICA; FUNDAMENTUL STIINTIFIC AL IDENTIFICARII DUPA SEMNALMENTELE EXTERIOARE
III.2 METODA PORTRETULUI VORBIT
IIJ PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA PORTRETULUI VORBIT
IIK DESCRIEREA FORMELOR STATICE (SEMNALMENTE ANATOMICE)
IIL DESCRIEREA FORMELOR DINAMICE (SEMNALMENTE FUNCTIONALE)
IIM IMPORTANTA APLICARII REGULILOR TACTICE CRIMINALISTICE SPECIFICE ASCULTARII MARTORULUI SI A PERSOANEI VATAMATE
IV. METODE TEHNICE FOLOSITE ?N IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTE EXTERIOARE
IV.1 PORTRETUL SCHITAT
IV.2 FOTOROBOTUL
IV.3 IDENTI ? KIT ? UL SI PHOTO ? IDENTI ? KIT ? UL
IV.4 MINICOMPOZITORUL SI SINTETIZATORUL FOTOGRAFIC
IV.5 PORTRETUL ROBOT COMPUTERIZAT
V. METODE CRIMINALISTICE DE IDENTIFICARE A CADAVRELOR NECUNOSCUTE
V.1 TRANSFORMARILE CORPULUI UMAN SUB ACTIUNEA FENOMENELOR CADAVERICE SI A FACTORILOR DE NATURA DISTRUCTIVA
W TRANSFORMARILE TIPICE FENOMENULUI DE PUTREFACTIE
X INTERVENTIA AUTORULUI OMORULUI PENTRU A DISTRUGE, A FACE DE NERECUNOSCUT CADAVRUL
Y ACCIDENTE DE TRAFIC AERIAN SI FEROVIAR. CALAMITATI NATURALE. ACTIUNI TERORISTE. PARTICULARIZARILE CERCETARII CRIMINALISTICE IN ASTFEL DE CAZURI
Y.1 ACCIDENTELE DE TRAFIC
Y.2 PROBLEME PRIVIND IDENTIFICAREA VICTIMELOR IN CAZUL CUTREMURELOR MAJORE
Y.3 ACTIUNILE TERORISTE
Z NECESITATEA UNEI STR?NSE COLABORARI INTRE CRIMINALISTICA SI MEDICINA LEGALA
AA IDENTIFICAREA DUPA AMPRENTE PAPILARE IN CAZUL CADAVRELOR NECUNOSCUTE SI A PERSOANELOR AFLATE IN CARTOTECA POLITIEI
1 TEHNICI DE AMPRENTARE A CADAVRELOR
2 IDENTIFICAREA PERSOANELOR PRIN ACTIVITATEA DACTILOSCOPICA DE COMPARARE
2.1 IDENTIFICAREA DUPA SISTEMUL DENTAR SI LUCRARILE STOMATOLOGICE
3 MODIFICARI TANATOLOGICE ODONTO ? STOMATOLOGICE
4 IDENTIFICAREA BIOCRIMINALISTICA PRIN CRITERII ODONTO-STOMATOLOGICE
5 RECONSTITUIREA FIZIONOMIEI DUPA URMELE DINTILOR
6 VALOAREA SI LIMITELE LUCRARILOR PROTETICE IN IDENTIFICARE
7 CONDUITA IN CATASTROFE SI CALAMITATI ? IDENTIFICAREA VICTIMELOR CU AJUTORUL URMELOR DENTARE
7.1 IDENTIFICAREA DUPA RESTURILE DE OASE. METODA ANTROPOLOGICA.
8 EXPERTIZA OSTEOLOGICA
9 STABILIREA CARACTERELOR DE RASA, GRUP SI A CARACTERELOR INDIVIDUALE IN SITUATIA PIESELOR SCHELETALE MULTIPLE
9.1 RECONSTITUIREA FIZIONOMIEI DUPA CRANIU. METODA SUPRAPROIECTIEI
9.2 IDENTIFICAREA PRIN EXPERTIZA FOTOGRAFIEI DE PORTRET
9.3 IDENTIFICAREA PRIN EXAMINAREA OBIECTELOR DE IMBRACAMINTE
VI. PSIHOLOGIA MARTORULUI SI FACTORII CARE POT INFLUENTA RECUNOASTEREA CADAVRULUI
VI.1 DIFICULTATI IN RECUNOASTEREA CADAVRULUI DETERMINATE DE INFATISAREA CADAVERICA; TOALETA CADAVRULUI
VI.2 TENSIUNEA PSIHICA LA VEDEREA UNUI CADAVRU
VI.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR RECUNOASTERII
VII. CONCLUZII. ASPECTE PRACTICE. ANEXE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

ASPECTE INTRODUCTIVE

Nimic nu poate sa justifice o apropiere, altfel decat paradoxala, intre violenta si creativitatea descoperirii ei. Violenta implica impulsivitate, nestapanire, brutalitate, forta si putere.

Violenta este opusul armoniei afective.

Creativitatea descoperii violentei implica elan si energie vitala, capacitatea de a descoperi si de a inventa, forta de a scoate in evidenta trasaturile particulare ale realului.

Violenta si creativitatea descoperirii sunt doua forte ce apartin omului ca fiinta sociala.

Prin esenta sa, omul este o fiinta sociala; el este produsul imprejurarilor sociale si are totodata capacitatea de a influenta si de a determina imprejurarile. Omul nu poate trai singur, izolat, rupt de ceilalti oameni. Dimpotriva, el se raporteaza permanent la altii, actioneaza impreuna cu ei, stabileste relatii cu cei din jurul sau. Existenta umana ar fi greu de conceput in afara relatiilor sociale. Numai ca aceste relatii sociale sunt foarte multiple, variate si actioneaza in planuri diferite. Ele se intind de la relatia de simpatie dintre doua persoane, de la cea de rudenie sau de vecinatate, pana la relatii tensionate intre persoane ori la actiuni indreptate impotriva vietii unei persoane, in cadrul sistemului foarte variat de actiuni sociale care se realizeaza prin intermediul interactiunilor interpersonale.

De-a lungul timpului, oamenii s-au preocupat de studierea propriului comportament si a comportamentului celorlalti, incercand sa instituie reguli, norme de convietuire si de comportare sociala, astfel incat sa imbunatateasca tipul de relatii existente intre ei. Evident ca orice regula ori norma impusa de nevoile socio – umane prevedea sanctionarea, pedepsirea acelora care nu le respectau.

Apararea persoanei, a dreptului la viata al acesteia, a constituit o trasatura comuna de-a lungul timpului, indiferent de oranduirea sociala.

Dreptul la viata este cel mai natural drept al omului; el s-a impus de reguli si norme in sistemul juridic al timpului, fiind consacrat atat in primele declaratii de drepturi cat si in constitutii.

Desigur ca dreptul nu studiaza omul in integralitatea [1 Integritatea umana privita din punct de vedere fizic, boilogic sau fiziologic] lui, ci numai omul participant la relatiile sociale, respectiv la acele raporturi sociale ce constituie obiect de reglementare juridica.

De aceea prevenirea infractiunilor (si in special a acelora care atenteaza la viata persoanelor), ca activitate sociala de mare amploare, are o importanta deosebita, ceea ce impune necesitatea de a i se conferii un caracter organizat, eficient si permanent.

Prevenirea infractiunilor de omor (precum si a altor fapte antisociale) presupune elaborarea pe baze stiintifice a unor noi si eficiente metode de munca. Aceasta implica, in mod necesar, cunoasterea stiintifica a fenomenului infractional prin studierea criminologica a faptelor (precum si a cauzelor declansatoare ale acestora) in scopul gasirii unor cai si mijloace stiintifice eficiente de actionare impotriva criminalitatii.

1. Importanta investigatiei criminalistice pentru identificarea persoanelor si a cadavrelor necunoscute

Aparitia Criminalisticii – stiinta a investigatiei penale – a fost o consecinta fireasca a nevoii reale de perfectionare, de modernizare a actului de justitie si, prin introducerea de metode si mijloace tehnico – stiintifice, inclusiv procedee tactice de ancheta, in scopul descoperirii infractiunilor, a identificarii faptuitorilor si aflarii adevarului in cauzele cercetate de cei care isi desfasoara activitatea in domeniul judiciar.

Criminalistica, prin caracterul sau pluridisciplinar, a fost una dintre primele stiinte de granita care s-a dezvoltat in stransa legatura cu progresul realizat in sferele cunoasterii umane. Aceasta dezvoltare a fost impusa de gasirea unor metode si mijloace noi, menite sa raspunda cu promptitudine necesitati de combatere eficienta si de combatere a criminalitatii, care, de la sfarsitul secolului trecut si pana astazi, a crescut continuu, atat sub aspectul sporirii numerice a infractiunilor, dar si in ceea ce priveste perfectionarea modului de operare si a mijloacelor tehnice folosite de catre delicventi.

Specialistii care s-au dedicat justitiei, dar si din alte domenii de activitate, au cautat sa tina in permanenta pasul cu asemenea “progrese” din sfera criminalitatii, punand la punct o sumedenie de metode si procedee specifice, eficiente, pentru combaterea faptelor reale.

Identificarea in criminalistica, ca si in alte stiinte este o activitate prin care se cauta atat insusirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau fiintelor, cat si insusirile ce le deosebesc pe unele de altele, pentru ordonarea lor in tipuri, grupe si subgrupe, iar apoi, in vederea deosebirii fiecareia in parte de toate celelalte cu care are anumite asemanari. [2 I. Mircea, Criminalistica, ed. Lumina Lex, Bucuresti 1999, p.12]

Identitatea este insa rezultatul obtinut la sfarsitul procesului de identificare. Ea contine insusirile sau proprietatile unui obiect, fenomen ori fiinta, prin care se deosebeste de toate celelalte obiecte, fenomene ori fiinte. Mai exact, cuprinde acele insusiri ori proprietati ale obiectului, fenomenului sau fiintei care il fac sa fie el insusi. [3 I. Ionescu, D. Sandu, Identificarea criminalistica, ed. Stiintifica, Bucuresti 1990, p.59]

Problema centrala [4 Paul Kirk, Crime investigation, Phisical Evidence and Police Laboratory, Interscience Publishers, New York 1966, p.12] a investigatiilor criminalistice o reprezinta identificarea persoanelor si a unor obiecte privita in sensul ei cel mai larg.

Procedeul de identificare a persoanelor disparute sau a cadavrelor neidentificate nu se poate reduce doar la activitatea de laborator, dupa cum nici Criminalistica nu se poate confunda cu componenta sa tehnica. Identificarea unei persoane este posibila nu doar prin intermediul unor metode tehnice, ci si pe baza declaratiilor unui martor ocular sau ale victimei, in cadrul unor activitati procedurale, cum este, de pilda, efectuarea recunoasterii de persoane sau de cadavre.

Potrivit teoriei generale a identificarii criminalistice, acest proces este posibil datorita perceperii realitatii obiective si a sesizarii proprietatilor, a trasaturilor caracteristice unei persoane sau ale unui obiect, ce se individualizeaza in raport cu alte fiinte sau lucruri asemanatoare. Ne aflam in prezenta recunoasterii de persoane sau de obiecte, rezultata dintr-un proces de gandire prin care s-au comparat caracteristicile mai multor obiecte in vederea stabilirii identitatii sau neidentitatii lor. [5 C. Suciu, Criminalistica, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 16]

Metodele de identificare a persoanelor dupa semnalmentele exterioare, dupa voce precum si prin alte procedee criminalistice se adauga posibilitatilor de identificare a omului pe baza urmelor lasate de acesta in campul infractional.

În ceea ce priveste scrisul, vocea si vorbirea, acestea sunt tot modalitati de identificare cu caracter distinct, de sine statator.

Identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unor persoane, obiecte sau fenomene aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar. [6 E. Stancu, sp. cit., p. 29] Din ultima parte a definitiei desprindem cea mai importanta caracteristica a procesului de identificare si anume aceea de a deservi justitia, de a contribui la aflarea adevarului, la stabilirea identitatii victimei si autorului in cazul cadavrelor si persoanelor disparute, ajungandu-se, in fina, la pedepsirea autorului.

1.1 Scurta privire istorica

Criminalistica a fost conturata in urma cu un secol, gratie intelepciunii magistratului si pedagogului austriac Hans Gross, cu pietrele de hotar deja asezate de francezul Alfonso Bertillon si de englezul Sir Francis Galton.

Din punct de vedere istoric, profesorul Keith Simpson [7 Ingrid Stone, Agonie si extaz, ed. pentru Literatura Univers, Bucuresti 1966, p. 232] (Londra) distinge trei mari etape in evolutia preocuparilor care a culminat in zilele noastre cu stiinta criminalisticii:

? epoca medico – legala, ce dateaza de 2 – 3 secole;

? epoca criminologica, inaugurata de lucrarile lui Lombroso (1891);

? epoca stiintifica, fundamentata si dezvoltata in ultimele cinci decenii.

Desi nimeni nu s-a gandit sa-i conteste lui Bertillon paternitatea genialelor sale descoperiri, totusi, in multe dintre inovatiile sale au existat situatii care l-au precedat cu mult. [8 Paul Stefanescu, Lazar Carjan, Stiinta versus crima, ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, p. 207] Asa cum arata profesorul Lecard, semnalmentul a fost practicat ca metoda de identificare inca din cele mai vechi timpuri si, intr-o forma detaliata il gasim inca in activitate. În anul 1923 s-a gasit in colectia Vaticanului un raport al proconsulului Publius Lentulus care descrie un personaj turbulent, agitator al maselor – pe nume Cristos. Dupa campania din 1812 unde a fost infrant, soldatilor rusi li s-a distribuit o descriere a lui Napoleon pentru a le permite sa-l descopere si sa-l faca prizonier.

Pe la jumatatea lui 1884, Bertillon a inceput sa fie tot mai preocupat de unele carente ale sistemului sau antropometric de identificare, reusind astfel o contributie – a doua si poate cea mai geniala [9 L. Carjan, sp. cit., p. 208] - combinarea semnalmentului antropometric cu cel descriptiv. [10 Alphonse Bertillon, Identification antropometrique, Paris 1983, p. 98 si Instructions sigualatiques, Paris 1980, p. 225] Profesorii Lacassagne si Mina Minovici au acordat o atentie sporita tatuajului in executarea portretului vorbit, ultimul scriind si publicand un studiu amplu asupra acestora. Dar, incontestabil, Bertillon a ramas primul care si-a dat seama de importanta semnelor particulare si a tatuajelor, descoperirile sale ramanand valabile pana-n zilele noastre.

O data cu evolutia tehnicii de combatere a criminalitatii au aparut metode tehnice imbunatatite si usor de utilizat chiar de persoanele lipsite de cunostinte de specialitate: in 1952 fotorobotul, imaginat de Pierre Chabot, in perioada celui de al doilea razboi mondial, identi – kit – ul de catre seriful McDonald din Los Angeles, etc.

În tara noastra, Criminalistica a aparut la sfarsitul secolului al XIX – lea, preocuparile oamenilor de stiinta ducand la situarea Romaniei pe primele locuri in Europa in acest domeniu (fapt datorat practicarii in 1879 a fotografiei judiciare). [11 E. Stancu, sp. cit., p. 25]

Mina Minovici a adus o contributie substantiala la identificarea persoanelor dupa craniu si dupa oase, elaborarea primului tratat de Medicina legala, in 1904, promovand in buna masura si elemente de criminalistica.

Henri Stahle si Mihail Kernbach au studiat posibilitatile de perfectionare a expertizei grafice si a falsului in inscrisuri, iar pentru traseologie, dactiloscopie si balistica judiciara cercetarile dr. Constantin Turai au facut obiectul lucrarii “Elemente de politie tehnica” publicata in anul 1937.